Despre mine

Costel Macovei

Născut într-un Octombrie clar, mai pe la-nceput cocostârc pe picioare de metal... mâncăcios, melancolic, melodic...mmm

Blogs Home » Litere » Literatura » Ograda lui Cosmacpan

Ograda lui Cosmacpan

Scriu! Dar cine-s eu? Un suflet, un nume, o viaţă... visător cu carte de muncă

Articole Blog

01. We have time - Oct 23, 2019 8:26:00 AM


   eu mint, tu minți, el minte, ea minte.  dar e mult mai ușor de suportat o minciună cu picioare scurte și crăcănate  decât adevărul, așa cum este el în realitate: murdar, cocoșat, bătut, alungat, huiduit  cum numai aurolacii ce ies din canale mâzgălind luna cu jegul degetelor    un pumn de pastile, un pahar cu apa și eternitatea îți vine în întâmpinare  ca o pungă argintiu-strălucitoare  cine intră în canale străbate tot labirintul minotaurului  depănând firul imaginar care-l ține în viață    the end. și pentru o clipă întunericul inundă sala rupând firul irealului  aer. cine mi-a luat aerul? vreau aer. să fie lumină!  și lumina se aprinde în sala tristă și goală  chiar și cimitirul are mai multă lumină și culoare    copilăria e tărâmul luminii și al poveștilor aducătoare de întuneric  adolescența e timpul aleilor, a sărutului șoptit și a întunericului dorit  maturitatea este un rest de care te bucuri între job, o coadă două și ceva treabă  iar bătrânețea este perioada în care pui afișul „închis pentru inventar”    timpul este un elastic pe care fiecare îl întinde atât cât poate

02. vitrina cu jucării - Oct 23, 2019 8:26:00 AM



la noi în oraş a venit circul. clovni,dansatoare, îmblânzitori, jongleri, magicienitotul era permis pentru o suma de doi lei. înfiorător de puţin. nu şi când îţi e foameşi spectacolele aveau succes de public şi de casă. se putea mânca.
dar marea atracţie a circului era vitrina magicianului. intrai acolo şi publicul vedea totmai aleas ceea ce nu ai fi arătat nimănui, nici măcar celui mai bun prietencu atât mai puţin părinţilor morţi de spaimă să nu îi faci de ruşine
bineînţeles ca am intrat. ca un exhibiţionist. ca un fur de aplauze. dornic de vizibilitateşi cuvintele mele se revărsau, fără noimă, fără cratimă, fără diacriticedoar ca să fie şi ele prezente, rânduri, rânduri
mâna mea ştergea vitrina de praf, salutând cei câţiva spectatori indecişibuzele muşcau aerul cu voluptate bolnăvicioasă şi aerul se strecura şuierând astmaticiar ochii, ochii cei fără cortină alunecau căutând puncte de sprijin
ce spectacol jenant mi-a spus ultimul indecis, la plecaremai bine recitai ceva. orice. dar tu ai ales să taci. peşte scos din apele saledeschideai gura doar ca să te afli în treabă şi să hăpăi tăcerile noastre
doi lei am dat... de doi lei m-am jucat... ăsta-i preţul meu... o jucărie stricată... şi o vitrină goală acum

03. Viaţa la ţară - Oct 23, 2019 8:25:00 AM



Era o vreme când copilăria se mânca cu lingura de lemn din străchini smălţuiteşi laptele prins avea gust de rai tremurând de nerăbdareiar candela spunea Tatăl nostru împreună cu mătăniile noastre
fânul din pod te învelea în mireasmă de trecute veri ţesând firele de aur ale prezentuluişi felinarul te-îngâna dând pagină după pagină din carţile ce răsăreau la asfinţitcuminţi ca nişte sfinţi, îngeri păzitori ai poeziei şi-ai depărtărilor
pârâul îşi întindea braţele firave rugându-ne să-l ajutăm să se ridiceşi punând piatră peste piatră ridicam zăgazuri astupînd trecerile cu lutul crud, neştiitor în ale arsurilor. şi-atunci, plini de curaj dădeam peştilor lecţii de înot
fântânile vorbeau între ele trimiţându-şi veşti subpământeneşi apele aveau gust de poveste cu gheonoaie şi feţi frumoşi ce urcau de pe tărâmul celălaltca să ne cearnă serile ostenite şi căzute pe prag
unde esti copilărie...

04. Ultima noapte de dragoste... - Oct 23, 2019 8:24:00 AM


   Urgia vine. nu întreabă, nu cere voie, nu bate la ușă. dă buzna  bate, rupe, sfărâmă și lumea se întreabă,   dar nimeni nu mai are timp să caute răspunsuri    dragostea e un cuvânt prea mare pentru omenire  iar când vine un om purtându-și iubirea ca pe-o crucea mare și grea  până și muntele Căpățânii spune că nu poate s-o ducă-n spate    Doamne, dacă poți, îndepărtează cupa amărăciunii de buzele mele  și chiar dacă spaimele mă cuprind facă-se voia ta  și milă-mi-e de toată dragostea ce va rătăci prin lume căutându-mă    vă vor bate. vă vor gaza. vor spune că v-ați pierdut mințile  dar dragostea de pe buze nu vor putea s-o strivească cu bastoanele pline de ură  și-acolo unde ei au scuipat, eu voi veni să-mi las buzele să șteargă rușinea    și împreună vom porni războiul luminii și-al iubirii  

05. uitarea - Oct 23, 2019 8:24:00 AM


   a fost revoluția, știu că a fost un moment dureros, dar timpul estompează  a fost apoi mineriada care a tocat ultimul fir al speranței  și am continuat să trăiesc, glumind amnezic    au venit copii cu bucuria și inerentele necazuri: febră, colici, iubiți  dar am mers la școală, am făcut vaccinurile  și am continuat să trăim, bucurându-ne de micile momente    a venit toamna cu pecetea morții, cu galbenul de aur al lumânării  cu tăcerile îndelungate, cu porți scârțiitoare și cu uitare  și am continuat să trăim cu  speranța neuitării    orice femeie strălucește după ce face dragoste. dar cred că e valabil și pentru...  

06. Triptic - Oct 23, 2019 8:23:00 AM


   peretele meu suferă. tot mijlocul e plin de icoane iar marginile-s goale  și se uită cu reproș cerându-și dreptul la acoperire  partea de jos, acolo unde tot omul se chircește doborât e acoperit   că e mai comod să nu vezi suferința, dai ignor și uitarea se așterne peste tot  pe partea stângă am adus verdele clocotitor al clorofilei, să fie și viața de aici prezentă  iar pe partea dreaptă rămâne să zidesc ispita... voi face loc luciului de oglindă  ca să răsfrâng micimea și urâțenia ce mă însoțesc oriunde  iar partea de sus, acolo unde peretele urcă pe tavanul boltit voi lăsa loc gol  pentru că nimeni nu a reușit să ridice trepte la cer  de ce totuși triptic?  pentru că între suferință și izbăvire este închipuirea  

07. tradarea... lacrimilor - Oct 23, 2019 8:22:00 AM



sa nu ma-intrebi daca sunt ale ei sau ale luisa nu ma-intrebi daca am plans sau nusi daca poti, mai bine sa nu cauti adevarul
am ras atat de mult incat am dat in planssi amintirile-mi stergeam muiate-n lacrimidar ce conteaza... luna e prea plina ca sa vada
adevarul moare. ciudat. nimeni nu pare ca sa vadaca lumea-i mai saraca si mai goalaaveam si noi un adevar. l-am ignorat si a murit


08. teoria liniilor paralele - Oct 23, 2019 8:22:00 AM



dincolo de cuvinte e doar tacere si dincolo de ea sunt eu
am pornit la drum, vector, neimplicat, fara puncte de sprijin si fara o tintafinalitatea este marea de liniste si lumina in care fiecare isi aduce obolul de energie puradin care alte lumi si alte stele se vor naste
conform teoriei, doua  drepte paralele se întâlnesc la infinitsi convingerea mea era ca infinitul meu se suprapune peste infinitul tauastfel incat noi sa ne putem intalni atunci cand va sosi momentul
tu erai punctul de emergenta stabil eu eram vectorul cuvantsi intre noi un intreg spatiu euclidian perfect pentru intersectii infinitesi cu toate acesteastapaneam deplasarea spre rosu...

09. și știu că voi primi o veste - Oct 23, 2019 8:21:00 AM

   cuvintele se strâng la sfat să hotărască ce și cum să-înfățișeze  iar vestea caută să mă ajungă...    nu se publică. nu ai audiență. nu ești vandabil.  am răsuflat ușurat. îmi era teamă că e Moartea-n telefon,  cu toate că ne-înțelesesem să mai aștepte    filele se usucă și cad... cuvintele plâng în streșini  e toamnă... nu, nu a patriarhului  e o toamnă banală și tristă ca multe altele    copertele caietului, semnul de carte, creionul bont  mașina de scris, noaptea, liniștea, somnul  totul se prelinge în uitare. ar mai fi testamentul... dar cuvintele sunt prea obosite    și dacă mâine va mai fi... poate mâine...   

10. să nu uiți Darie! - Oct 23, 2019 8:18:00 AM


   cât o să fim noi la biserică să dai de mâncare la vite, la orătănii și la porci  să nu sufere în sfânta zi de duminică  că ele n-au nici o vină, și-apoi cum or să arate la tăiere?    poate vor veni oameni să te ispitească cu vorbe meșteșugite  să nu-i asculți, să-ți înfunzi urechile cu lână și să-ți vezi de ale tale  că noi ne vom gândi la tine ca să treci cu bine peste încercări    și mai ales să nu te pierzi printre paginile cărților sau revistelor   cuvintele sunt pline de poze ascunse și pozele se îmbracă în cuvinte frumoase  dar nimic din ce-i al omului nu-i plăcut în fața cerului decât dacă lăcrimează    și mai ales, să nu uiți să te culci. nu aprinde felinarul.  noi nu avem nevoie de lumină  lumina atrage răul, și gândurile se strâng la lumină ca fluturii. noi am plecat. ai grijă de tine.  și sunt cinci ani. poate că m-au părăsit. poate că nu-i meritam. sau poate că...    așa se strâng apele... rânduri, rânduri, și urcă domol treptele cerului

11. Menaj a trois - Oct 23, 2019 8:17:00 AM



de obicei evit sa folosesc cuvinte mari, dure,dar asta nu inseamnă că ele nu existăpur şi simplu sunt momente când le ignor. dar nu şi azi
lucrurile cele mai interesante mi se întâmplă de obicei în patcumva între noapte şi zi, cumva între viaţă şi moartecând am simţit că nu sunt singur. eram eu, nefiinţa şi fiinţarea
şi ambele, atât Moartea cât şi Viaţa căutau să-mi intre-n voieridicându-mă până la incanderscenţă şi deconectându-mă până la rapaosjocul în sine e dureros pentru că pierzi controlul asupra lor
mai mult. vreau mai mult. ceream cu decenţă şi impertinenţăbalansând între o tăcere şi o vorbă de hulăpână când ceea ce trebuia să se înrâmple s-a întâmplat. dar am primit un răgaz.
şi-acum ştiu ce mă aşteaptălunga noapte fierbinte va fi preludiulunei eternităţi reci, plină de uitare şi incredibil de rece
cuvintele nu ţin de cald... dar nici tăcerile

12. lampa fermecată și duhul memoriei - Oct 23, 2019 8:16:00 AM


   să fie lumina! și atunci am văzut trupurile ostenite  strălucind în roua bucuriei împărtășite  și răsuflarea curgea alene  și atunci am înțeles că este bine    o clipă de singurătate! și orele plecau în pribegie  convoi gârbovit, ducând puținul salvat  și cerurile plângeau tăcut  și m-am bucurat regăsindu-mă viu printre vii    cântă! și frunzele țeseau vălul pe care stelele clipeau  trilurile punctau diminețile senine  iar adierile purtau notele până dincolo de noi  dincolo de liniștea de început a ninsorilor toarse    a fi și a avea, două puncte cardinale ce se supun  marelui eu, steaua cardinală  sub care carnea tremură de spaima uitării  și amintirile se destrăma, ceață purtată dincolo de întuneric

13. gândeşte-te ce vrei şi învaţă să ceri - Oct 23, 2019 8:15:00 AM



iniţial aveam totul clar în minte, asemeni chelaruluidar încet-încet am început să pierd cheileşi am ajuns în faţa uşii fără să mai ştiu de ce. şi mai ştiucă nimeni nu-mi poate spune dacă am pierdut sau nu. eu trebuie să aleg...
nu loviți! nu ne loviți! protestăm pașnic! si apoi... se face întuneric. ceva nu merge. cineva e greşitori viaţa asta a încurcat rolele, ori scenariul are goluri.
dresură de vise cu ochii crăpaţiau fost gânduri aşternute printre rânduridar cine s-ar fi gândit, cine ar fi crezut că visele morde bătrâneţe, de epuizare, de atâta aşteptarece pot alege oare?
am visat pace socială... eşti banal omulescapă de limba aia de lemn, scuipă aşchiile în focşi lasă pacea socială şi dreptatea şi iubireaaceste lucruri nu sunt făcute pentru pământaici suntem într-un centru de reeducare.
calm down.

14. eu am răbdare - Oct 23, 2019 8:15:00 AM


   moartea știe și m-așteaptă și nu vrea să încurce lupta dreaptă  la dreapta și la stânga cuvintele se-așează  și-n sinea mea le adresez îndemn care îmbărbătează    linia vieții, un surâs, renaștere în tăcere  pentru cei mai mulți linia vieții este continuu ascendentă  indiferent dacă urci un munte, o zi, o idee  pentru ceilalți, linia vieții este o șerpuire continuă  meandre pline de osteneală prematură  stagnarea se îmbrăca în surâs, ascendența naște surâs  și liniștea își poartă singură de grijă adunând vreascuri cuvinte  pentru rugul de ofrandă, cuib al renașterii din cenușă    cuvintele pornesc. tropot, spaimă, cavalcadă năucitoare  pe câmpul de luptă spaimele își dau duhul  și da. am învins și de data aceasta. acum poate să se aștearnă iar uitarea  

15. Din taina funigeilor topiți în noapte - Oct 23, 2019 8:14:00 AM


   Nu. Cuvintele nu mai contează. Așa că poți să spui orice. Nu mă rănești  Uitare.  Nu poți spune așa ceva. E inuman. E răutăcios  Ignorare  Tu? Tu să mă ignori? Cu ce drept? Cine îți dă voie?  Abandon  Eu nu am fost abandonat așa că nu-ți permit. Și nici nu am abandonat  Luptă  Știi bine că eu nu lupt. Îmi repugnă. Sunt pacifist convins  Singurătate  Eu nu sunt singur. Sunt înconjurat de cuvinte. Ele știu să aline, să vindece  Ele mă încurajează și mă ajută   Cuvintele pot fi la fel de goale ca și sufletele  Nu. Cuvintele mele nu sunt goale. Zemuiesc, pulsează  Și armură e tot un cuvânt... gol, ruginit  Adio  Nu poți să pleci. Nu ți-am dat voie. Unde dispari?  Cum? Zâna Funigeilor? Tu ?

16. de unde izvoraste dragostea? - Oct 23, 2019 8:13:00 AM



iubeste-mi cuvintele caci ele imi imbraca trupul si tacerileiubeste-mi tacerile caci ele ma spala de toate vrutele si nevruteleiubeste-mi trupul caci din el izvorasc bucuriile si cuvinteleiubeste-ma si vei inflori intrebandu-te unde sunt
dincolo de cuvinte sunt eu curcubeulsi dincolo de mine sunt toate tacerile si uitariledar lumina? vei intreba cautandu-ma sub mantia neagraacolo unde noaptea se strange iernand
daca mi-ai da coaja la o parteai gasi ceea ce nimeni nu a vazut, miezul negru pulsand spasmodicvei dori sa gusti nefiinta ce se zbate dar stii bineca nimeni nu a mai apucat sa spuna gustul

17. cotidian - Oct 23, 2019 8:12:00 AM


   serata s-a terminat. e timpul să mergi acasă  și mai aveam atâtea de spus  convins că rădăcinile mor fără mine  iar drumul meu urma doar poteca lunii  aceeași, de mii de ani ce când luna e la apogeu    Bono a mers la Elisee să se întâlnească cu Macron  problemele ONG-ului erau mai importante decât problemele mele  și ascultam radioul în timp ce așteptam la semafor  dar se pare că străzile preferă sensurile giratorii  căci depinzi doar de circulație nu de semafor    Denzel Washington urmărește scenariul filmului eu am o problemă cu înghețata de ciocolată  și seara se strânge sugrumând amintirea  cu toate că aveam atâtea der spus  dar poate că va mai fi o zi, încă una

18. Ce mult te-am iubit - Oct 23, 2019 8:12:00 AM


   Din adâncul copilăriei te zăream departe,  erai frumoasă, misterioasă și incredibil de... gustoasă  te vedeam, te visam și știam că ne vom întâlni cândva    Îți simt parfumul purtat de lumina lumânărilor  îți zăresc umbra sprijinită de pleoapele strânse  și știu că da, dar nu știu când și mă bucur, respir    Acum te apropii fără nici o reținere  suntem predestinați precum foamea și mâncarea  suntem hărăziți precum trupul cu răsuflarea    dacă atunci erai vie, erai frumoasă și apetisantă  astăzi văd ceea ce mulți au văzut cu mult înaintea mea  nimicul învăluit în straie cernite    și de acolo, din adâncuri, doi ochi de foc ca o tăcere

19. cândva, o margine îndepărtată - Oct 23, 2019 8:11:00 AM

   da. eu am auzit ursitorile țesând în cuvinte pierdute ceea ce numai ele știau să facă  și chiar dacă am uitat mare parte, știu că nu eram sortit să fiu buricul pământului  acela fusese destinat altuia mai norocos, fiul preaiubit al Parcelor  iar mie, drumul, sortit mi-a fost să-l calc și să-mi iau urmele să nu se știe  zigzaguri, arabescuri, cercuri și uitări, aproape și departe, aici și dincolo de zări  poate că totuși umbra mea, nelestata, se va ridica dincolo de eul anchilozat  depășind tărâmul spaimelor, trecând de cealaltă parte a fricii  pentru că libertatea nu se rezumă nici la formă și nici la fond  ea este o rețea de trăiri ce unesc centrul și marginile într-un tot uniform

20. amintiri din copilărie - Oct 23, 2019 8:10:00 AM


   multe fotografii capătă o tentă gri pearl ori sepia sau se estompează  dar amintirile mele sunt gri mucegai ca și cozile de noapte  vara dormind pe o ladă de lemn, iarna suflând în mănuși și-așteptând să vină    dar și strada era plină noi, de leapșa, fotbal, tenis cu piciorul, de-a ascunsa  și țară, țară vrem ostași... abia mai tarziu am văzut ce înseamnă  armata și frigul  dar aceea deja nu mai e copilărie și totuși, conserva chinezească de carne de porc era bună    copilăria însemna și matineu la cinema când aveai de ales între a citi o carte și a o vedeam pe ecran  dar cât de dulci erau degetele când dădeam foaie după foaie până târziu în noapte sub pătură  și străzile pavate cu piatră cubică de granit strigau a singurătate și bordurile de bazalt răspundeau    dar cel mai frumos era iarna când mergeam la colindat numărând din doi în doi  covrigii, nucile, merele și mărunțișul păstrat în buzunar până la o nouă expropriere  mărunțind zăpada ce murea frumoasă și albă pentru ca noaptea să-și oglindească gerurile    a fost odată ca-n povești a fost ca niciodată, o noapte cu brad arzând,   cenușă îmbrăcată-n ciocolată... toată.  

21. am luat fericirea și mi-am pus-o-n buzunar - May 11, 2019 7:59:00 PM


   de cele mai multe ori stau și mă gândesc unde este, o pierd din vedere luat cu altele  și ca să evit sincopele astea, am zis că mai bine o port în buzunar  numai să nu uit când duc rufele la spălat  pentru că un act îl poți reface, bani îi poți schimba la bancă,   dar fericirea, pe ea, de unde o mai iei?     să te ridici ca fumul alb al iernii  când nimeni și nimic nu-ți simte spaima    și când n-o să mai fiu, ce-o să se aleagă de fericirea mea  merită oare să mă însoțească ascunsă în buzunar?  mai bine ies în stradă și o ofer  sunt atâția care ar vrea un strop de fericire  ciudat. stau de un an în stradă  și nimeni nu o vrea  hei oameni buni,   nu vrea nimeni un strop de fericire?

22. asfințit într-un azil de bătrâni - May 11, 2019 7:59:00 PM


   felia de pâine cu gem se ghemuiește lângă cana cu ceai călduț  pe pajiștea din fața cantinei frunzele uscate caută ochiuri de lumină prin iarbă  iar tăcerea încearcă să se strecoare prin geamurile închise    amintirile își târșâie picioarele printre bănci abandonate  bastoanele își trag sufletul rezemând câte o tăcere  și se pare că toamna deja așteaptă la poartă    soarele trage cu ochiul să vadă ce se mai întâmplă prin camere  dar fotoliile își strâng brațele înfrigurate pe sub pleduri uzate, cumva acuzatoare  și-atunci, soarele rușinat își face de lucru strecurându-se după deal    nici anul asta… par a spune ridurile strânse grămadă prin colțuri  guri înghețate mușcă sfielnic feliile cu gem…   cândva eram doar lapte și miere, par a spune ochii obosiți    candva…

23. dincolo de tăceri sunt cuvinte - May 11, 2019 7:58:00 PM


   noaptea a trecut ca un buldozer lăsând în urmă resturi de vise strivite  și multe, multe așteptări inutile.  așteptările mele au fost oare prea mari?   frustrările mele au ținut capetele de afiș ale zilelor negre?   nu știu. și nici nu cred că interesează pe cineva  știu doar că mi-am dorit mai mult dar nu am reușit să lupt pentru toate acestea  sau poate că lupta mea se duce în alt plan.   slăbiciunea, nonviolența, iubirea pentru aproapele,   toate acestea la un loc m-au adus în acest punct în care mă aflu acum.   și cât mi-aș fi dorit să zbor.  nu.   nu zborul cotidian către o altă zi, ci zborul definitiv   zborul către alte imensități, către alte cuvinte, nedeslușite.    vor trece alte vieți, se vor așterne alte tăceri  și poate, cândva, cineva, se va ridica din noapte întrebându-se  unde sunt toate cuvintele promise?  

24. mâine ne despărțim, deci… - May 11, 2019 7:57:00 PM


tristeți  corozive lasă-mă să-ți spun ce cred, chiar dacă știi:  da. sunt fericit. că am iubit și am plâns  asemeni fiecărei zile ce-și ascunde ochii înroșiți  am zămislit și am purtat pe brațe  așa cum numai dulcea adiere   mai poartă-un puf de păpădie  pe drumuri am pășit și am purtat alți pași în spate  ca și pământul ce sărută talpa fără să regrete  am adus zâmbete și lacrimi  am împărțit cuvinte și tăceri  m-am încruntat și-am și greșit  dar toate acestea sunt trecut, uitare  și-acum, asemeni matelotului care strivește orizontul  mă-întorc să-mi iau la revedere de la tine și să îți mulțumesc din suflet  că ai fost darnică cu mine viață… le revedere… deci 

25. Jocul cu moartea - May 11, 2019 7:56:00 PM


   Primul pas în acest joc este înstrăinarea  Astfel încât nici măcar asfințitul să nu te mai recunoască   Soare călător    Apoi urmează încrâncenarea  Când le spui tuturor norilor să se lăți-lungească ocupând cerul  Și-alungând printre ploi soarele, stelele    Cel de-al treilea pas e dureros pentru că e pasul uitării  Când fiecare brută trebuie să uite totul: trecut, chipuri, destine, suferință  Și cu inimă împietrită, să se întoarcă cu răutate în priviri    Urmează pasul al patrulea sau pasul întărâtării  Când neputința își strigă nemulțumirile și se roagă soarelui să răzbată  Dar noriilor, brutelor, li se spune că lumea e lor și trebuie s-o apere de lumină
 Al cincilea pas este pasul confruntării când brațele se ridică  Unele pentru a binecuvânta și altele pentru a lovi  Și din toată această aglomerare de ură și disperare răsare sângele șuvoi   Pasul al șaselea, și ultimul este un menuet cu moartea  Când lumina se stinge odată cu ultima răsuflare  Și bastoanele se ridică binecuvântând ofrandele aduse hulpavei    Minciuna, totul este scenariu inutil și grotesc căci moartea e sătulă  Ei îi trebuiesc perioade lungi pentru digestia tuturor morților  Numai că lumea nu mai are răbdare