Îmi e dor să scriu, iar timpul nu-mi mai cruță cerneala. Se termină odată cu uitarea. De la un timp am uitat cine sunt. Și foile s-au terminat, iar ideile au murit ciupite în corzi de chitară. Apoi s-au terminat și dorurile căci au fost jertfite în numele nisipului uitat în valurile lui negre. Aruncate pe-o podea și măturate. Măturate odată cu sarea îmbibată în nisip, odată cu iubirea. Printre valurile lui mai sălășluia iubirea, câteodată.