Despre mine

livius8 liv

Blogs Home » Arte » Arta » Cumpar cuvinte

Cumpar cuvinte

Un blog micut dedicat artei in general si a poeziei in special.

Articole Blog

01. Înger de toamnă - Oct 3, 2019 7:37:00 PM


Cândva, demult
în veşnicii divine
Dumnezeu a creat toamna
şi-a văzut că e bine!


Apoi a luat un înger
l-a pus pe vânt
i-a dat toate culorile toamnei
în traistă
şi l-a trimis pe pământ!


Cândva, demult 
în veşnicii divine
Dumnezeu a strâns norii
pe munţi, văi şi coline
a făcut ploaia, ceaţa şi bruma
şi-a văzut că e bine!


Apoi a luat un înger 
şi l-a trimis pe vânt
cu toate bogăţiile toamnei
în traistă
din nou pe pământ!


Acum îngerul e aici
pe pământ
sub privirile noastre nătânge
şi nu înţelegem
cum în fiecare toamnă
coase şi strânge 
să-şi facă aripi
aripi din frunze
lacrimi şi sânge!


La mulţi ani, sănătoşi şi frumoşi, frate de peste munţi!
02. Gânduri... - Sep 1, 2019 11:43:00 AM

Paşte negru

Ce Paşte negru stă acum să cadă,
Aripa morţii-n sat iar a intrat
Iar ochii tăi albaştrii n-o să vadă,
Copilul...care-n lume a plecat!


Şi ochii tăi s-au stins în sărbatoare
Dar ochii mei prin lume încă sunt,
Ce joc ciudat, ce viaţă-nşelătoare
Cum să câştigi un tată în mormânt?!


Vei încolţii în iarba ce-o să crească
În toamnă vei şoptii din frunze reci,
Şi-n iarnă crucea ta o să tuşească:
Că te-am găsit şi nu o să mai pleci!


Voi mai veni să-ţi spun o poezie,
Cum tu făceai când eu eram mai mic,
Să-ţi spun că viaţa nu-i decât o nebunie
Şi că plecăm din lume cu nimic!


Eu voi păstra o vreme amintirea
Şi voi pleca apoi cum pleacă toţi,
Sătul de tot, visând la învierea,
În ţara-n care nu există morţi!



Cum să mori primăvara?


Încolţeste satul, sub zâmbetul de soare,
Cum să mori primăvara?E cu neputinţă!
Totul începe să-nvie, să zboare.
Cum să mori primăvara?Să treci în nefiinţă?!


Ai lăsat pământul arat, pe răzor păpădie
Cum să mori primăvara?Nu se poate!
Acum când totul în jur e cânt şi poezie,
Cum să mori primăvara?Nu e dreptate!


Biserica-n clopot strigă-a credinţă,
Cum să mori primăvara? Care-i eroarea?
Ce înviere, ce suliţă, ce biruinţă?
Să mori primăvara! Când râde şi floarea...


E cu neputinţă! Cum să mori primăvara?
Când preoţii ne cântă că Omul învie,
Cum să mori? Cum să mori primăvara?
Cum să îmi faci una ca asta, tată, mie?!



Candelă


Candela-şi pâlpâie lumina,
Sicriul pare-atât de greu
Şi-n mine încolţeşte vina,
Că te-am iubit în felul meu...


La catafalc mă uit aiurea 
Şi nu-nţeleg de ce te-ai dus,
De ce mai freamătă pădurea,
Şi nu ţi-am spus ce e de spus?!


Încerc acum să fiu bărbat,
Să nu las lacrima să cadă,
Prin mine-atâtea gânduri bat
Şi-n ochi îmi ninge cu zăpadă...


Şi parcă-mi vine să le zic,
Că mortul de pe masă-s eu,
Că am pierdut tot şi nimic
Şi pot să mor instantaneu!


Candela-şi pâlpâie lumina,
Credinţa sta pe cruci de veci
În mine a-ngheţat şi vina,
Şi morţii sunt atât de reci...

( Poezii scrise de Liviu Simihăian-apr-mai 2019)






03. Adio prieten bun, adio! - Mar 9, 2019 1:47:00 PM

Fără cuvinte!

Nu mai am versuri  pentru nimic,
Cuvintele s-au îmbrăcat în sărăcie
Şi simt în fiecare strofă-un inamic,
Ce-mi rupe gândul cu obrăznicie!


Nu mai am vorbe, dar am mai am simţiri
Şi multe amintiri care mă leagă,
De dragi îmbrăţişări la despărţiri
Şi-un prieten vechi cu-o inimă beteagă!


Acum e totul mai urât, mai trist
Şi moartea-n spate parcă-mi stă de pază,
Mă simt prin viaţa asta un turist
Şi totuşi mă întreb ce mai urmează?


Of, cuvinte triste pe o foaie goală,
O, inimă plăpândă, tu astăzi te-ai oprit
În ochii tăi cuminţi, pătrunşi de-atâta boală,
Apusul ce-a căzut e totuşi, răsărit!


Şi nu mai am cuvinte să descrie,
Nici lacrimi nu mai am ca să te plâng,
Curând ne-om întâlnii în veşnicie
Şi-n braţe iar cu drag o să te strâng!



Sânger, Luduş şi Răzoare


Ioane, Ioane de la Sânger
te-a făcut azi moartea, înger
noi nicicând nu te-om uita
şi te rog nu ezita
ia-ne sub aripa ta!


Ioane dragă din Luduş
ţi-a făcut moartea urcuş
sus în cer pe albe stele
când ne-or fi nopţile grele
să ne luminezi cu ele!


Ioane, Ioane din Răzoare
te-a dus moartea azi spre soare
şi din suflet eu îţi strig
şi te rog şi te oblig
tu să ne păzeşti de frig!



Adio prietene, adio...


Adio prieten bun, adio
să-ţi fie amintirea, vie
n-ai aşteptat alt anotimp
să vin să stăm noi doi cuminţi
la voi în vie!


Adio prieten bun, adio
să-ţi fie veşnicia, vie
n-ai aşteptat la tine-acasă
să stam râzând la vechea masă
politici să vorbim!


Adio prieten bun, adio
până când lumea asta-nvie
şi ne-om găsii din nou cu toţi
sub liliacul de la porţi
adio prietene, adio!


(Poezii scrise de Liviu Simihaian-08-09.03.2019)







04. Joc de iarnă - Feb 15, 2019 10:46:00 AM

Iubita mea cu palma ca de humă
Mai vino să culegem prin livezi,
Un sac întreg din colindata brumă
Şi ochi de Dumnezeu în care nu mai crezi!


Iubita mea să strângem din livadă
Doar stelele ce-n noapte au căzut,
Să facem iarăşi bulgări de zăpadă,
Ghiulele albe pentru tunul ce-a tăcut!


Şi să culegem ţurţurii de gheaţă
De prin copacii adormiţi şi muţi,
Sticloase săbii care taie-n ceaţă,
Fantome ce ne mângâie pe frunţi!


Să ridicăm cu mâna o cetate
Din cărămizi de nea şi din copaci rotunzi,
Să facem un altar pentru dreptate
Că-n primăvară iar ai să te-ascunzi!


Să spunem iar o rugă către ceruri
Că iarnă e în noi în amândoi,
Că vom murii în foarte multe feluri
În noaptea care creşte între noi!


Şi ne vom duce din această lume
Cu iarna-n piept şi ghiocei în păr,
Râzând tăcut sub cruci fără de nume
De vina noastră c-am muşcat din măr!


Şi va culege moartea cum culege,
Copii micuţi zăpadă-n mâna lor
Bătrân de-atâta frig voi înţelege
Că n-am fost zeu ci simplu muritor...


Poezie scrisă de Liviu Simihaian-13.01.2019.,foto-internet
05. Nepăsare - Oct 21, 2018 9:53:00 AM


Ce-ţi pasă ţie că în cer
S-au strâns cometele de fier,
Ce-ţi pasă ţie că se duc
Din ramuri frunzele de nuc?!


Ce-ţi pasă ţie că eu plâng
Şi-n piept atâta toamnă strâng,
Ce-ţi pasă ţie că între noi
E-o frunză veche şi-un strigoi?!


Ce-ţi pasă ţie dacă vezi,
Cum moare ceaţa prin livezi,
Ce-ţi pasă ţie de veşmânt
Cu-atâtea frunze goale-n vânt?!


Ce-ţi pasă ţie că e brumă,
Sub ea dospesc vise de humă,
Ce-ţi pasă ţie că-s cărunt
Bătrân şi trist cu pas mărunt?!


Ce-ţi pasă ţie de mai sunt
Cu-atâta toamnă pe pământ,
Ce-mi pasă mie de mai eşti
Când azi în noi se sting poveşti...?!

(Poezie scrisă de Liviu Simihaian-08.10.2017.,foto-internet)
06. Suntem nebuni! - Oct 3, 2018 6:02:00 PM


Nebuni suntem şi nu ne pasăCă cerul ăsta-i tot mai greu,Că bruma peste noi se lasă--Prin brumă trece, Dumnezeu...

Se uscă tot ce e sub soareŞi moartea e decor central,Ce-aşteaptă viaţa viitoareDin Dobrogea până-n Ardeal...

Dar nu ne pasă că e toamnăŞi cerul se încrunta greu,Nebuni suntem şi asta-nseamnă:Prin frunze trece, Dumnezeu...

Şi lasă bruma-n păr să-ţi cadăŞi frunze-n pieptul tău s-aduni,Şi-ntreaga lume o să creadă:Că frunzele devin cărbuni...

Şi luminând un soi de vise,Prin noi să treacă Dumnezeu;Şi-atâtea frunze stau nescriseŞi toamna e la apogeu...

Şi sunt nebun şi eşti nebunDin case hoinărim pe drum,Să mă aduni să te adunCa frunze vechi într-un album...

Ţi-am scris pe frunze ca poetŞi Doamne iarna, iarăşi vineŞi eu mă sting încet, încet,Să ai grijă frate de tine...
(Poezie scrisă de Liviu Simihaian -03.10.2018-foto-internet)
07. Amintire căruntă - Jul 29, 2018 8:52:00 AM

S-a stins demult a fericirii rază,
Lunatic nu se spun în patul meu poveşti,
Prin amintiri cărunte se vede câte-o oază
În care vântul sec îmi spune: să iubeşti!


Te port mereu cu mine în paşii mei alcoolici
În sufletul de iarnă te-am îngheţat de tot
Eşti sfânta prizonieră sub norii cei mai nordici,
Să te alung de-acum, nu vrea şi nu mai pot!


Mi-ai scris c-ai aruncat şi pozele cu mine
Că mă urăşti, mă scuipi şi tare mă blestemi,
Să faci cum crezi acum şi ştii că e mai bine
Dar totuşi vreau de ură, iubito să te temi!


Să ştii că ura asta, ne macină încet,
Aceşti cărbuni mognind în coaste de lumină,
Ard inimi şi speranţe şi strofe de poet
Şi-aceşti cărbuni, nicicând nu se termină!


Şi despărţiţi demult în amintiri cărunte,
Am devenit o gheaţă purtând diverse măşti
În mine şi lumina a devenit grăunte,
Ce rost avu iubito, să-mi scrii că mă urăşti?!


Poezie scrisă de Liviu Simihaian-14 sep 2017, foto-internet
08. Salvare - May 6, 2018 7:27:00 PM
Chemaţi careva o salvare
să mor cu perfuzia-n vene
să mor cum încă se moare
mereu înainte de vreme!


Lăsaţi şi salvarea să treacă
cu trupul din pastă de lut
căci plec cum încă se pleacă
mai având ceva de făcut!


Chemaţi careva şi un popă
să-mi ierte păcate lumeşti
să mor delirând sub o vorbă
cu atâtea regrete prosteşti!


Lăsaţi să vină şi mama
să vadă c-am fost şi m-am dus
să-şi strângă sub barbă năframa
tăcând, când multe-s de spus!


Chemaţi careva o salvare
un înger cu viaţă în vene
să nu mai murim cum se moare
mereu -- înainte de vreme!
Poezie scrisa de LiviuS-24.03.2018-foto-internet


09. Trădare - Apr 8, 2018 9:28:00 AM

Iar bat clopotele-n noapte
Şi preoţii dau lumina
În candele de păcate,
Ne purtăm zâmbind iar vina!


Nu oţetul ne frământă
Nici coroana ce-a de spini,
Pâlpâie candela frântă,
Sub toţi ochii de creştini !


Plânge maica sub o cruce
Nu simţim şi nu ne doare,
Ce preot să ne educe
Că şi moartea noastră;moare?!


Şi-anviat lumina--lumii
Noi ne-ntoarcem iar acasă
Plâng pe stradă heruvimii
De trădarea noastră, crasă!


În candele de păcate 
Ne purtăm zâmbind iar vina,
Strigă clopotele-n noapte
Dar în noi s-a stins lumina!

Poezie scrisă de LiviuS-08.04.2018-foto-internet
10. Lacrimi tăiate cu lama - Mar 25, 2018 6:17:00 PM

Ochii mei, ochii mei de cer plumburiu,
Fuioare de lacrimi pe masă-mi revarsă
Şi vreau să îţi strig şi vreu să îţi scriu
Că inima mea, e goală, uscată şi arsă!


Pe masă cad lacrimi ca bobii de rouă,
Amintiri îmi cad în suflet de-a valma,
Iubito tu ştii ca în viaţa cea nouă
În două despic, lacrimi cu lama?


Şi nu sunt nebun ori n-am ce să fac
Dar lipită îmi este o lama de mână,
Atunci când îţi scriu şi-atunci când îţi tac
Mi-e ochiul izvor şi veşnic fântână!


Tu nu mai trebuie să plângi niciodată,
Cu lama în mână eu lucru mereu
Deci poţi să umbli cu faţa fardată,
Îţi dau eu din lacrimi, atunci când ţi-e greu!


De-acum până-n clipa de negre veşminte,
Rămân eu actorul ce joacă azi drama,
Zâmbeşte iubito, trăieşte şi mergi înainte,
Rămân eu să tai, în două, lacrimi cu lama!

Poezie scrisă de LiviuS-25.03.2018-foto-internet


11. Umbre prin oraş - Feb 22, 2018 8:38:00 PM

Se lasă noaptea prin oraş
şi lumini albe
se îneacă în lumini negre
gâdâlind felinarele străzii
umbre albe
păşesc spre umbre negre
pe când copacii albi
sunt devoraţi de copacii negrii


Undeva departe
se mai aude-un oftat
de suflet alb
strangulat


Dimineaţa
negrul se îneacă-n alb
copacii albi
sar
şi îi devorează pe cei negrii
umbre negre se pierd
în umbre de lumină
dar sufletele negre
s-au obişnuit
cu atâta soare
şi se plimbă râzând
prin oraş


Undeva departe
se mai aude-un oftat...

( Poezie scrisă de LiviuS-iunie-2015-foto-internet)
12. Eu nu! - Dec 1, 2017 9:58:00 PM

Eu nu zdrobesc cuvintele în palme
Şi nimănui în lume eu nu îi sunt dator,
Pe-acest pământ înconjurat de spaime
Eu scriu scuipând pe orice trădător!

Eu n-am să tac privind vânzări de ţară
Şi nu mă las de voi târât spre necuvânt,
Stiloul meu bătrân pe faţa voastră ară
Şi n-am să tac nici dincol' de mormânt!

Eu nu trăiesc ca voi o viaţă de putoare,
Sudoarea frunţii mele mai cade lin în foi,
Politiceni guşaţi cu mâini de cerşetoare
Poeţii iau stiloul şi pleacă la război!

Guverne de tâmpiţi voi nu sunteţi ai ţării,
Nu vă loviţi cu pumnul în pieptul vostru gol,
Nu vă iubeşte nimeni în lungul-lat al zării
În faţa noastră toţi, nu valoraţi un pol!

Eu nu vă creditez, politiceni corupţi,
Sub nepăsarea voastră şi tinerii ne pleacă
Rămânem pustiiţi ca nişte arbori rupţi
Cu rădăcini adânci în ţara asta dacă!

Eu n-am să tac atunci când mor bătrânii,
Aceste biete fiinţe cu paşi de figuranţi,
Dar totuşi Doamne de ce-ai creat românii
Şi i-ai lăsat în lume atât de toleranţi?!

Guverne de bandiţi, căpuşe trădătoare
De ce mai sugeţi sânge şi aur pentru voi,
Voi nu vedeţi nebuni poporul ăsta moare
Şi muribund se zbate o ţară în noroi?!

Eu n-am să tac, eu niciodată, nu!
Şi voi poeţi să nu tăceţi vreodată,
S-aveţi curaj să spuneţi: gata, stop şi nu
Şi să-nviaţi această ţară decedată!


(Poezie scrisă de LiviuS-01.12.2017-foto:internet)
13. Umbra unui dac - Oct 3, 2017 1:24:00 PM


Aceste veştede frunze, nicicând nu te mint,
Octombrie  a sosit cu bruma lui de argint
Îmbătrânind cu o clipă în frunza ce pică,
Umbra lui pe pământ -- e tot mai mică!


Şi ce dacă soarele pe cer, nu mai e mare
Şi umbrele devin din ce în ce mai sumare,
E toamna coaptă şi trebuie de tine culeasă
Că mamă ţi-a fost şi mereu preoteasă!


Şi cântă de toamnă cu frunze-n ţambal
Căci prin umbra ta eşti mereu Decebal
Că eşti rege de aur ori sclav de cărbune,
Ori rugă de preot ori versuri nebune...


Gutui luminoase să-ţi pui în fereastră
Iar frunze uscate să-ţi pui în glastră
Şi roagă-apoi cerul, tomnatic şi greu
Să intre şi în noi, râzând Dumnezeu!


Mausoleu sau aripi din frunze să-ţi faci
Tu umbră de toamnă a vechilor daci,
Mereu să porţi in suflet, pură, speranţa
Că-n cer te-aşteaptă... şi toamna şi viaţa!

(Poezie scrisă de LiviuS-03.10.2017., foto-internet)



14. Învinsul de piatră - Sep 21, 2017 8:37:00 PM


Acum, eu nu mai am nimic să-ţi spun,
Cuvintele s-au preschimbat în pietre
Şi dorm tăcut pe cimentatul drum,
Al paşilor pierduţi prin lumile terestre!


Azi nu mai zboară nimeni peste lume
Şi aripi nu mai sunt printre cei vii,
Iubirile sunt toate-un fel de glume
Iar visele au devenit aşa pustii...


Şi ne purtăm de parcă n-am murii nicicând,
Cuvintele rostite nu mângâie ci-ngroapă,
Invidie şi ură purtăm mereu în gând
Pe buze-i mucegai şi inima ne-nţeapă!


Şi stau şi eu nepăsător ca a lumii stare
Cuvintele le-ascund printre morminte vechi
Pierdut şi-nvins de ce să-mi cer iertare
Când însuşi Dumnezeu îmi plânge în urechi?!


Şi, târât şi eu de vulgul nevorbirii,
Învins şi împietrit atât cât mai trăiesc
Voi arunca tăcut cu piatra răzvrătirii,
Să nu uitaţi, o, oameni, şi pietrele vorbesc!


(Poezie scrisă de LiviuS-aug., 2017; foto-internet)



15. Floare de hârtie - Aug 6, 2017 6:11:00 PM

Robotic îmi port paşii prin lume
pe spate cu greu duc aripi de piatră
e atâta tristeţe că-n sufletul meu
plouă trăznind cu lacrimi de gheaţă!


Îmi plouă pe viaţa de priveghi prelungit
cu amintiri închise într-un cufăr de lemn
prin vene îmi urcă o întrebare firească
ah, de ce n-am trăit, niciodată şi eu?!


De ce când mi-ai dat o floare pe stradă
creată de tine dintr-un ziar învechit
nu ţi-am şoptit să fugim împreună
în munţii eterni, să trăim fericiţi?!


Doamne, o banală floare de hârtie
atât a rămas din tot peste timp
stau aripi de piatră pe umeri de humă
şi floarea se-odihneşte într-un cufar închis...


Cu visele-nchise într-un cufăr de lemn
pun lacăt pe toate speranţele mele
mormane de gânduri din vieţi prăfuite
şi pieptul zvâgneşte: tu nu mai eşti zeu!


Privind rareori această floare de hârtie
scap lacrimi rebele pe un piept găurit
ce schimb nefiresc am făcut eu cu tine
oferindu-ţi inima pe flori care mint...


Dar tu,tu unde mi-ai ascuns inima
fată nebună cu ochii căprui?

(Poezie scrisă de LiviuS-04.05.2017-foto personale)
16. Rugă în Dervent - Jul 23, 2017 8:08:00 PM


Vindecă-mă Doamne, sunt iarăşi pacient
În mănăstirea cea veche cu vişini la poartă,
Cu pasul greu şi tăcut, păşesc în Dervent
Şi mă rog: mă iartă, Doamne, mă iartă!


M-ai taie-mi durerea canceroasă şi acră,
Atrată-mi un semn să ştiu ce-am greşit
Şi i-am de pe frunte gânduri de piatră,
Nu-mi scrie pe cruce cu sânge: sfârşit! 


M-ai şterge-mi din ochi, fluviu de ape
Şi curăţă-mi moartea din pieptul de lut,
Din creier îmi scoate şi puiul de şarpe
Ce singur l-am pus, l-am hrănit şi-a crescut!


M-ai lasă-mă să fiu cu versuri prezent,
Să mângâi cu vorba o mamă şi-un frate
M-ai lasă-mă să ating, cruci în Dervent,
Crescute sub şiroaie de lacrimi sărate!


Sunt iar în Dervent, sub un cer infinit
Şi mă rog: mă iartă, Doamne, mă iartă,
Ca atunci când voi fi de-un Timp biruit
Să mă faci şi pe mine, o cruce de piatră!
(Poezie scrisa de LiviuS-Iulie 2017-Dervent.,Foto-personale)
17. Cimitirul din deal - Jul 16, 2017 7:22:00 PM

Cum Doamne ai lăsat pe-aici atâta piatră
De au făcut o cruce, la fiecare tată
Şi case au făcut şi foc au pus în vatră,
Prin toata ţara asta, atât de minunată?!


Aici, dorm morţi în deal pe deal e iarbă
Şi vechi iubiri le-au împietrit sub coaste,
Au cruci de piatră şi iarbă pot să aibă
Dar nimeni nu mai ştie de au trăit năpaste!


Alunecă şi dealul sub iarba ce tot creşte,
Stau visele zâmbind pe morţi necunoscuţi,
Să fugă toată lumea, nimic nu-i mai opreşte
În visul lor etern, vor fi neîntrecuţi!


La noapte Dumnezeu le-aprinde-n dar lumina
Prin luna prea tăcută cu jale şi cu dor,
Au curs cu toţi prin deal, a viilor e vina
Că au furat pământ, făcut din carnea lor!


Şi pentru-atâtea oase şi pentru-atâtea cruci
Şi pentru-atâtea vise şi-atâta nepătruns
Nu poţi să treci pe drum şi dealul să nu-l urci
Să spui un 'Doamne iartă-i' şi lor le e de-ajuns!

( Poezie scrisă de LiviuS-Gârliţa,C-ţa-iulie.,foto personale)
18. Vântul - Jun 4, 2017 8:31:00 PM

Avem inimi de carne, de foc şi de ger,
Avem îngeri albaştrii cu aripi de fier,
Avem dracii prea albi aici pe pământ,
În noi e minciună...dar vântul e sfânt!


Suntem obosiţi cu pasul gol şi umil,
Bătrânii ne mor cu un zâmbet senil
Se duc spre un Rai şi gol e pământul,
Ne moare iubirea dar sfânt este vântul!


Cu umeri lăsaţi şi cu capul plecat
Uităm să fim oameni, cel mai groaznic păcat!
Purtăm pieptul gol şi sufletul frânt
În noi este ură...dar vântul e sfânt!


Şi ura e moarte şi moartea e-n noi,
Producem rânjind peste lume, puroi
'Iubiţi-vă!' Ce repede am uitat Cuvântul,
Prezent grotesc...dar sfânt este vântul!


Curăţă Doamne ura şi-al humii pigment
Aerosoli de iubire, sărut--pansament,
Nu ne lăsa Pământul, bolnav şi înfrânt
Picură Doamne iubire pe vântul cel sfânt!



(Poezie scrisă de LiviuS-06.04.2009.,foto-internet)
19. 37 - May 21, 2017 5:09:00 PM

Sunt treizeci şi şapte de vise
din treizeci şi şapte de ani
în care la porţile-nchise
nu am primit nici credit
nici pâine
nici bani


Sunt treizeci şi şapte de sori
din treizeci şi şapte de lumi
din care am ales doar norii
ce plâng spre planeta
Pământ


Sunt treizeci şi şapte de căi prin ruine
din treizeci şi şapte de ani rătăciţi
în care se aruncă cu pietre în mine
şi totuşi eram
şi sunt 
liber să fug


Sunt treizeci şi şapte de vieţi
din treizeci şi şapte de ani
în care versul e rege
şi-nvie tăcut
o lume de basm


Sunt treizeci şi şapte de ani
din treizeci şi şapte de lumi
în care profetic un vis mă înţeapă
că nu mai e mult
şi nu va rămâne din mine
decât
o dâră albastră de fum

(Poezie scrisă de LiviuS-10.03.2017.,foto-internet)
20. Dragoste pe sârmă ghimpată - Feb 25, 2017 5:44:00 PM

Când dragostea noastră nu e legală
Şi alţii ne-nvaţă cum să trăim,
Vino iubito între tunuri de smoală
Pe garduri de sârmă să ne iubim!


În cetăţi de ruină şi vorbe de brici,
Lângă oameni cu dragostea-n beznă,
Să zidim pentru noi un castel de chirpici
Şi apoi să-ţi leg, iubirea de gleznă...


Sub jugul de fier în războiul din lume,
Să fim două lacrimi zâmbind dureros
Şi spune-mi iubite, nu-mi spune pe nume,
Când tiranii ne bagă cuţitul în os...


Să ne iubim vitejeşte într-o lume nebună
Şi ziua sub soare şi noaptea sub ploi,
Pe sârmă ghimpată să murim împreună
Şi să luăm când plecăm, iubirea cu noi!


Deci vino iubito între tunuri de smoală
Să înfruntăm oţelul dintr-o lume uzată,
Răstigniţi să începem din nou o răscoală
Iubindu-ne pe garduri de sârmă ghimpată!

(Poezie scrisă de LiviuS-20.02.2017.,foto-internet)



21. Nu mai e timp de regrete! - Feb 19, 2017 8:26:00 PM


Mi-au răsărit în palme
flori de mucegai
cu un miros acru de lut
şoptindu-mi 
între ce ai visat şi ce este
între vrut şi făcut
sunt numai regrete!


Amintirile mele
au îmbătrânit pe tâmple
ca o vopsea acrilică albă
pe o pânză cutată şi veche
Doamne 
de unde atâtea regrete?


Secundarul ticăie grotesc
parcă sunt bulgări de pământ
căzuţi pe un sicriu lăcuit
de la o firma mai nouă
de pompe funebre
şi pentru ce 
şi de unde 
atâtea regrete?


Ajunge!
Îmi voi face inima pom
cu flori de iubire
şi fructe coapte
îmi voi picta ochii 
cu cerul senin
căci nu mai e timp
nu mai e timp de regrete!

(Poezie scrisă de LiviuS-14.02.2017.,foto-internet)
22. Timp de lumină - Jan 27, 2017 2:27:00 PM

Cad peste mine, franjuri de mătase albă,
Stele-n clopote, clopote în stele-s trase,
Funii de lumină peste barba mea se lasă
Şi-mi îngheaţă buza care mai rugase
Ceruri de lumină!


Cad peste mine, fulgi micuţi, vioi şi reci,
Lacrimile mele, îngeri bruni prin vene cresc,
Urme pe zăpadă, ies fantomele din beci
Şi-n mirosul acru, parcă văd cum împietresc
Sloiuri de lumină!


Cad peste mine, albe pene împărăteşti,
Sunt un zeu de gheaţă, gheaţă nasc pe unde trec
Care de lumină, muşcă-n văile cereşti
Pregătind războiul, fulgi şi ţurţuri mă petrec
Săbii de lumină!


Cad peste mine, gânduri albe de nebun,
Stele-n clopote, clopote vuiesc prin vânt,
Lacrimile mele sunt ghiulele pentru tun,
Fulgii de zăpadă fac cetăţi la mine-n gând
Ziduri de lumină!


Cad peste mine fulgi tăcuţi, apoşi şi moi,
Zeu pe metereze, sabia îmi strânge nori,
Aşteptând o luptă, atacat de calde ploi,
Simt în tălpi cum cresc, ghiocei şi alte flori
Şi voi fi lumină!

(Poezie scrisă de LiviuS -26.01.2017., foto-internet)


23. ZĂPADA ABSTRACTĂ - Dec 13, 2016 6:58:00 PM


Ninge cu fulgi pătraţi de lumină,
Ninge cu colţuri de stele rotunde,
E prima zăpadă din traista divină
Şi fulgii de alb în viaţă-mi pătrude,
Ah, vinovat fără vină...


Parhet laminat prin casa nebună,
Beton şi ciment, asfalt e pe-afară,
E prima zăpadă când paşii nu sună
Pe covorul de alb, prin viaţa amară,
Stau morţii cu vii-mpreună!


Din negru în alb din rock în simfonic
Din ţurţuri sticloşi în fulgi de făină,
E prima zăpadă, cernută organic
Morminte şi viaţă cu oase-n rugină
Şi ninge balcanic...


Şi ninge cu fulgi pătraţi de lumină
Pe inimi de piatră şi tâmple de lemn,
Bloc de beton, castel în ruină,
Zăpadă abstractă, lumină şi somn,
Ah, vinonat fără vină...

(Poezie scrisă de LiviuS-11.12.2016., foto-internet)



24. Popor... - Oct 30, 2016 1:21:00 PM
...pentru cei care cred că moartea alege un anumit loc...şi o anumită dată! Să ştiţi moartea vine unde şi când vrea!
...pentru cei care au aruncat blesteme şi cuvinte grele victimelor, supravieţuitorilor şi rudelor acestora..şi zic eu...am fost blând...


Popor de oi în ţara lui se poate,
Vă cade toamna-n capete de paie
Şi ce sinistru daţi încă din coate,
Să fiţi voi primii-n orice hărmălaie...


Popor de capre-n ţara lui se moare,
Vă cade toamna-n capete de lemn
Şi aruncaţi păreri şi nu vă doare,
De tineri ce au murit într-un infern!


Popor de vite într-un iad de smoală,
Vă cade toamna-n capete de humă,
Deliberaţi cu toţi în casa voastră goală
Dar...de ce-au murit copiii pân' la urmă?


Popor abject în ţară de vânzare,
Pioni de sacrificiu, nimic n-aţi învăţat
În palmele de mită, nici moartea nu-i datoare,
Deci nici de-această dată, nu-i nimeni vinovat!


De unde dracu mă, tot răsăriţi pe net,
Vociferând pe bloguri, durerea unor mame
Cum poţi să fi oţel, să n-ai nici un regret
Popor sinistru-rece şi muritor de foame?!



(Poezie scrisă de LiviuS-02.11.2015-foto internet)





25. Hai toamnă să dansăm! - Oct 22, 2016 9:03:00 PM

Hai toamnă să dansăm un vals împreună,
Prin frunze de aur, de bronz şi de brumă
Iar luna de-argint să ne fie cunună,
Tu mireasă eternă, eu omul de humă!


Hai toamnă să dansăm pe câmpuri şi văi
Aşează-mi şi mie, flori uscate în păr,
Să închinăm un pahar prin bătrâne odăi
Cu miros fantomatic de gutuie şi măr...


Hai toamnă să dansăm prin păduri de aramă,
Cununaţi printre crengi într-o ploaie de toamnă,
Să uit că pământul mă strigă, mă cheamă,
Să adorm într-o groapă, ca o vulpe vicleană!


Hai toamnă să dansăm pe-ntregul pământ
Tu mireasă bătrână cu părul de fân,
Mă plouă cu frunze, mă sărută cu vânt
Şi strânge-mă-n braţe la coptul tău sân!


O toamnă, pământul, întotdeauna câştigă
Sub brazda lui rece mă duce-ntr-o clipă,
Tu vino mireasă eternă la groapă şi strigă
-Hai să dansăm, înger cu singură aripă!

(Poezie scrisa de LiviuS-21.10.2016.,foto-internet)