Despre mine

Mitza

interesat de viata inainte de moarte

Blogs Home » Personal » Personale » Babiloniada

Babiloniada

scriu despre ce imi trece prin cap,cand imi trece prin cap...

Articole Blog

01. Back....dar încă nu - Apr 2, 2014 1:37:00 AM
Revin! Nu stiu exact când, dar revin, curând sper!

02. Ballantine's Day - Feb 14, 2012 11:34:00 AM

Plouă cu inimioare, cu declarații de iubire, cu partide de sex programate, cu iluzii, cu șampanie și petale de trandafir, cu oameni singuri, cu căsătorii de o zi, cu aceeași publicitate ieftină din fiecare an!
Iubiți-vă mult! Iubiți-vă des! Iubiți-vă fizic!

Prezervative pentru suflet nu aveți?
03. Aşa,... de sărbători - Apr 23, 2011 10:00:00 PM
Sărbători minunate şi ouă roşii fericite!
04. 8 Martie - Mar 8, 2011 1:50:00 PM
 La mulţi ani!
05. Un euro - Feb 10, 2011 2:00:00 PM
 La o plimbare prin centrul Munchen-ului, am rămas blocat cu privirea pe o persoană. Era primul cerşetor pe care îl vedeam în Munchen. Un pic murdar, dar nu extrem, nebărbierit de câteva zile. Mergea încet şi privea lumea care venea din faţa lui, probabil îşi alegea oamenii cărora să le ceară, întindea şapca şi spunea: "Bitte, ein euro." Majoritatea nu îl băga în seamă, trecea prin dreptul lui, unii aruncându-i  privire, alţii ignorându-l pur şi simplu. A ajuns în dreptul meu, m-a văzut că îl privesc. A întins şapca: "Bitte, ein euro.". Am zâmbit, nu ştiu de ce. M-am uitat în şapca lui, avea două monezi de un euro şi una de 20 de cenţi. L-am privit în ochi şi l-am întrebat: "Cum e fra? Merge treaba?" "Merge pe dracu'! Zgarciti ăştia frate..." 
06. Danke şi Bitte - Feb 4, 2011 8:00:00 PM
 Cred că fiecăruia dintre noi îi place să audă "Te rog!" când i se cere ceva. Fiecăruia îi place să i se spună "Mulţumesc" pentru o treabă îndeplinită.
 
 Deşi ne place să ni se adreseze cuvintele astea, majoritatea evităm să le folosim, uneori avem impresia că ne înjosim dacă rugăm pe cineva ceva, avem impresia că nu trebuie să mulţumim, oarecum cel căruia ar trebui să îi spunem "mulţumesc" era obligat să facă treaba respectivă. Ne mirăm că nu auzim cuvintele magice dar nu ne gândim că (poate) nici noi nu le folosim prea des.
 
 Nemţii sunt altfel, nu se sfiesc să spună nici "Bitte", nici "Danke". Uneori ai impresia că exagerează, cel puţin până te obişnuieşti.
 
 Încă nu ştiu exact ce ar trebui să spun când vânzătoarea de la magazin, după ce plătesc îmi spune "Danke". Contrar a ceea ce se întâmplă în Ro, unde clientul îi mulţumeşte vânzătoarei, ceea ce e o aberaţie dacă stai să te gândeşti: vânzătorul trebuie să îţi mulţumească că ai ales magazinul lui să îţi cheltui banii. Clar meriţi un "Danke"!
 
 La fel de nedumerit în legătură cu răspunsul sunt la job, unde la finalul unei zile de muncă, şeful îmi spune "Danke". Adică şeful îmi mulţumeşte că am muncit pentru el încă o zi! Wow!! Super, nu? Şi asta se întâmplă în fiecare zi la plecare. Nu e nici un ordin care să ţi-l dea fără să omită să spună "Bitte!". Adică ... şeful îmi spune "Te rog, fă ..."! Nu îl deranjează deloc nici că îl roagă pe un angajat să facă o treabă, nici că îi mulţumeşte pentru serviciile aduse. E şef, dar înafară de asta e om. Şi cuvinte ca "Danke" sau "Bitte" sunt normale între oameni civilizaţi. Îţi dă o stare de bine doar folosind două cuvinte. Ţi-e drag să mergi la lucru, şi munceşti mai cu spor ştiind că munca ţi-e recunoscută şi apreciată printr-un simplu "Danke".
 
 
 
 Înainte de a pleca din ţară, în Sibiu se iţise o campanie mult mediatizată: "Sibiu, capitala bunelor maniere". Nu ştiu de ce, dar am sentimentul că rezultatul nu a fost cel scontat, iar banii investiţi în campanie au fost pur şi simplu aruncaţi pe fereastră. Deh, alţi oameni, alte mentalităţi.
 
 
 Mulţumesc!





07. Poezie - Jan 11, 2011 11:00:00 AM
Viitorul unui poet pesimist                           



           Viitorul meu ca poet                                                     
           Va fi atât de grandios                                                   
           Încât nici nu va fi.                                                         
           Şi asta deoarece                                                            
           Am la dispoziţie tone de hârtie                                      
           Nefiind nevoit să scriu                                                  
           Pe margini de ziare sau                                                 
           Şi mai rău                                                                     
           Scrijelind pereţii celulei cu unghia.                                  
           Şi scriu cu pixul,                                                            
           Nu cu creion, sau chiar cărbune                                     
           Sau cu vre-un lemn pe nisip.
                                          
           Şi-apoi de ce-aş avea un viitor in poezie?                       
           Voi cititorii, n-aveţi ceva mai bun de făcut                      
           Decât să mă citiţi?                                                          
           De fapt, cine are nevoie, astăzi,                                                            
           De încă un poet?               




  Acest articol participă la concursul “Leacuri băbeşti pentru urticarie mentală!” , organizat de Pioneza Dintre Fese.  
08. Doi copii - 9 - Jan 9, 2011 5:00:00 PM
 -Ştii că sufăr acum, nu?
 -Da, cred...
 -Cum ai putut să-mi faci aşa ceva, copil tembel?
 -Nu mi-a fost greu deloc, crede-mă!
 -Te rog nu îţi bate joc de mine mai mult decât ai făcut-o deja.
 -Nu intenţionez asta, nici acum, nici altădată nu mi-am bătut joc de tine. Doar că nu ai pus corect întrebarea...
 -Adică? Ce ar fi trebuit să te întreb? Cum ţi-a fost, dacă ai avut orgasm, în ce poziţie aţi făcut-o? Ce vrei să te întreb?
 -Nu ştiu sigur dacă doar pe mine trebuie să mă întrebi sau şi pe tine.
 -...
 -Întrebarea e: "De ce?". Nu crezi că toate se întâmplă cu un motiv?
 -...
 -Nu vezi că relaţia noastră scârţâie?
 -Cu tine în alte aşternuturi nu mai scârţâie?
 -Asta încercam şi eu să aflu, dar m-am întors, tot timpul o voi face. A fost doar sex, atât.





09. Judecătorul - Jan 6, 2011 2:00:00 PM
 La două zile după ce am murit a venit momentul să mă prezint în faţa Judecătorului. Aşteptam oarecum clipa asta. Aveam amintirile la mine. Îmi era proaspăt în minte tot ce făcusem toată viaţă, fără nici un lapsus. Lucrurile cu care mă mândream, lucrurile ascunse (pe care nu le dezvaluisem nimănui şi pe care încercam să le ascund şi să le uit), lucrurile care m-au făcut fericit sau trist, momentele de glorie, eşecurile, toate îmi treceau prin faţa ochilor ca şi cum aş vedea un film pe fast-forward. Mă vedeam fumând prima ţigare, mă vedeam făcându-mi prima labă, mă vedeam furând bomboane de la magazinul din colţ, mă vedeam fericit ţinând o fată de mână, mă vedeam liber, mă vedeam cheltuind,mă vedeam dând o muie, mă vedeam beat prin cârciumi, mă vedeam mire, tată, bătrân, mă vedeam înotând, mă vedeam plângând. Era filmul meu. 
 Aşteptam să fiu chemat, să fiu supus întrebărilor, să spun de ce mă căiesc, să spun ce am priceput din viaţa care tocmai s-a terminat. Eram liniştit. Ştiam doar că am trăit. Şi bune, şi rele. Simţeam că am ajuns în momentul în care trebuia să trec la nivelul următor. Asta dacă Judecătorul nu considera că trebuie să o iau de la capăt. Deşi, orice decizie ar fi luat el, mie mi-ar fi fost bine. Nu regretam nimic din ce am trăit. Nu regretăm nici faptul că nu mai trăiesc fizic. Aveam o stare de bine general. Nu aveam păreri de rău, dar nici de bine. Eram împăcat. Acceptam toată existenţa mea. Aşa cum fusese ea.
 Eram pregătit pentru întâlnirea decisivă: întâlnirea cu Judecătorul.
 
 A sosit momentul: faţă în faţă cu Judecătorul. Când eram în viaţă mă speria oarcum gândul ăsta. Nu ştiam cum arată, nu ştiam ce mă va întreba, nu ştiam cum va judeca el viaţa mea. Acum stăteam în faţa lui. Stăteam şi mă priveam. Mă vedeam ca într-o oglindă. Judecătorul eram eu. Eu îmi judecam viaţa. Eu eram cel care hotărăşte dacă merit să trec la nivelul următor sau nu. Eu eram cel care eram spectator la filmul meu. Era decizia mea dacă încerc să mai trăiesc o dată sau amân momentul. 
 
 Mi-aş fi dorit să mai trăiesc o dată. Măcar încă o dată. Dar curiozitatea mă făcea să îmi doresc să merg mai departe. Să văd ce e în nivelul următor.




Acest articol participă la concursul “Leacuri băbeşti pentru urticarie mentală!” , organizat de Pioneza Dintre Fese.
10. 2011 - Dec 31, 2010 11:00:00 AM
 Timpul trece fără să mă întrebe dacă vreau sau nu. S-a mai dus un an. Cu bune. Atât, doar bune. Refuz să mă gândesc la altceva. A fost un an plin, un an frumos, un an în care am rezistat şi l-am încheiat cu bine. Fără bilanţuri, fără analize. Am supravieţuit încă unui an şi asta e tot ce contează. M-am distrat, m-am îmbătat, am futut, am fost futut, am muncit, am lenevit, am căzut, m-am ridicat, mi-a fost cald sau frig, sete sau foame, am iubit sau am urât, un an în care am mai învăţat ceva, un an în care îmi place să cred că m-am mai maturizat....am făcut de toate anul ăsta. La fel ca în fiecare an, la fel cum o să fac şi anul care vine.
 Noaptea de revelion. Sunt atâtea superstiţii despre ce e bine să faci şi ce nu la 12 noaptea, care o fi cea mai bună? Să te pupi sub vâsc să fi iubit tot anul, să (te) fuţi ca să ai parte de sex tot anul, să-ţi numeri banii ca să ai bani tot anul, să mănânci struguri ca să ai parte de belşug, să porţi ceva roşu ca să ai parte de noroc şi bucurii, să-ţi pui o dorinţă iar ea ţi se va împlini ... Atât de multe superstiţii şi atât de puţin timp. Tu ce superstiţie ai?
 E mişto e să îl ai lângă tine pe cel drag, să ciocneşti un pahar de şampanie, să te uiţi în ochii lui şi să îi spui La mulţi ani! Important e să te simţi bine, să fi împăcat cu tine şi cu ce ai făcut, să priveşti cu încredere către noul an, să fi bun.
 Petrecere frumoasă! La mulţi ani!
11. De Crăciun - Dec 24, 2010 12:30:00 PM
 Nu s-au schimbat prea multe de acum un an, când întrebam dacă  "Primiţi cu colindul?". Acelaşi Moş Căcăcios care se încăpăţânează să nu vină, acelaşi copac omorât şi băgat în casă, aceleaşi luminiţe în tot oraşul, aceleaşi târguri de Crăciun, aceleaşi felicitări insipide către toată lumea şi pe toate căile: sms, facebook, twitter, mail...un deja-vu care se repetă în fiecare an.
 
 Altă ţară însă, alt oraş, altă îmbrăţişare, urări în altă limbă, oameni mai veseli şi linişte.
 
 Îmi lipseşte starea necesară să intru în atmosfera sărbătorilor, mi-a lipsit întotdeauna. În preajma sărbătorilor mă simt că după o beţie crâncenă, prelungită mai multe zile, mă simt că şi cum aş fi futut cea mai grasă şi urâtă femeie de pe planetă, mă simt că şi cum toate pisicile din lume ar fi născut în gură mea, mă simt futut în cur şi agasat de toate pregătirile pentru o zi.



 Îmi desfac încă o sticlă de wiskey, a început deja să ningă.... albă zăpadă...
12. Doi copii - 8 - Dec 15, 2010 8:30:00 PM
 -Hei, ce e cu tăcerea asta? Unde ai fost atâtea zile?
 -Am profitat de linişte. Mi-am pus ordine în gânduri..
 -Ai ajuns măcar la un rezultat?
 -Habar n-am, nu mi-a fost bine.
 -Atunci?
 -Important e că sunt aici, restul...nu ştiu, le vom da noi de capăt.
 -Nu e important doar faptul că eşti aici, aşteptam altceva de la tine după atâta tăcere.
 -Ştiu, m-am gândit la asta. Încă suntem copii, nişte copii tembeli.
 -Asta ştiu şi eu.
 -E greu. M-ai dat peste cap, habar nu am ce vreau, sau dacă vreau.
 -...
 -Aş fi vrut să am altă reacţie, aş fi vrut să te iau în braţe şi să îţi spun că totul va fi bine, aş fi vrut, zău!
 -Şi eu simt la fel. Şi teamă, şi fericire, şi supărare, şi că încă nu e momentul. Mai avem un pic de timp să ne hotărâm ce vrem, dacă vrem.
 -E greu să fim trei, hai să ne maturizăm întâi.
13. Sunt mândru că sunt român - Dec 1, 2010 12:30:00 PM
 Nu am ales să mă nasc în România. Pur şi simplu aşa s-a întâmplat. 
 România mea e în suflet, nu în acţiunile altora. România mea nu m-a dezamăgit, oamenii care ar trebui să aibă grijă de ea da.  Oriunde aş fi, România e acasă. De departe, România mea pare mai tristă, dar e acasă. Cu bune sau rele, nu am cum să o scot din suflet. 
 Ca în orice relaţie, am avut parte şi de clipe bune şi de clipe rele. Însă nu suntem compatibili unul cu altul, d-aia am preferat să am o relaţie la distanţă cu ea. O să îmi placă când o să o revăd şi (puţin) probabil o să îi duc dorul.
 Cozonacii nu miros la fel, oamenii nu sunt la fel, mentalităţile nu sunt la fel, drumurile nu sunt la fel. Dar România mea o să fie doar a mea. România e în fiecare. Şi în mine, şi în tine. Aş putea chiar să spun: "România sunt Eu!"
 La mulţi Ani România! La mulţi ani mie! La mulţi ani ţie!
14. Doi copii - 7 - Nov 28, 2010 3:00:00 PM
 -Te-ai trezit?
 -Cu greu...încă nu sunt sigur că m-am trezit.
 -Se vede, copil tembel ce eşti.
 -Aşa tembel am fost? 
 -Nu mai mult ca de obicei, fă un duş, spăla-te pe dinţi şi povestim la cafea.
 -De obicei ziceai că sunt amuzant când sunt băut.
 ...
 -De ce când vii băut acasă ai chef de sex?
 -Probabil îmi bagă afrodisiace în băutură? Sau ar trebui să spun că atunci când sunt alcoolizat te vreau mai mult ca de obicei?
 -Prefer s-o facem când eşti treaz. 
 -Prefer s-o facem oricând.
 - Nu cred că ţii minte toate amănuntele. Iar ăsta e un motiv bun să te vreau treaz lângă mine şi în mine.
15. Doi copii - 6 - Nov 21, 2010 11:00:00 AM
  -Îmi place să mă plimb cu tine pe plajă.
  -Am fi putut sta peo terasă, o bere ...
  -Da, dar îmi place să fiu cu tine, să simt briza, să aud marea.
  -Am fi putut simţi briza, am fi putut auzi marea, ai fi putut fi cu mine şi pe terasă. Iar eu aş fi fost mulţumit cu o bere rece în mână.
  -Hai să facem o baie în mare.
  -Apoi mergem la bere...
  -Hei, copil tembel...
  - ...
  -Mă provoci?
  ...
  -Nu-i aşa că e mai bine goi în mare?
16. Provizii? Ce provizii? - Nov 19, 2010 4:32:00 PM
 Pe principiul "iarna nu-i ca vara", lumea se pregăteşte de iarnă. Sau a făcut-o până acum. Am urât dintotdeauna murăturile, butoiul cu varză, gemurile şi zacusca aliniate în cămară. Mi se par atât de inutile pregătirile astea în fiecare toamnă. Mai mult, mi se pare inutilă munca femeii, robotind prin bucătărie să umple cămara "pentru la iarnă", ştiind că jumătate din ce e pregătit, va fi aruncat în primăvară.. Iarna mâncăm mai mult? Dacă e frig afară, singura şi unica distracţie e să te duci în cămară şi să salivezi la borcanele pline, la care te-ai chinuit zile în şir?
 
 Cămara mea e la supermarket, acolo sunt aranjate toate frumos, acolo e tot ce am nevoie, când am nevoie, acolo e şi pivniţa cu rafturi întregi de băutură, acolo găsesc orice mi-ar pofti sufleţelul.


 "-Îmi dai, surioară?
 -Cu plăcere..."
17. Doi copii - 5 - Nov 14, 2010 11:00:00 AM
-Ce ai?
-Copil tembel, lasă-mă în pace, ştii că nu îmi place să mă întrebi din 5 în 5 minute ce am.
-Nu-mi place să te văd aşa, vreau să ştiu ce ai, d-aia întreb...De câteva zile eşti tot supărat...
-Nu mai întreba, caută răspunsurile la tine!
-Tocmai, nu le găsesc. Şi nu-mi place să te văd închis în tine, supărat şi să nu ştiu ce ai. Vorbeşte cu mine!
-Nu are sens, nu auzi ce spun. Lasă-mă, o să îmi treacă.
-Spune-mi, ce am făcut iar? Ce am spus iar şi te-a deranjat?
-Tocmai, n-ai spus şi n-ai făcut nimic.
-Atunci?
-Ai uitat.
...
-Ai uitat să-mi spui "La mulţi ani!"
18. 10 lucruri pe care să nu le faci când eşti prins - Nov 9, 2010 10:00:00 AM
Tu ce scuză ai folosi?
19. Doi copii - 4 - Nov 7, 2010 10:00:00 AM
 -Neaţa!..Frumos mod de a mă trezi...
 -Mă gândeam eu că o să îţi placă...
 -Mmmm...
 -Îţi stătea aşa bine: gol şi în erecţie...nu m-am putut abţine, nici nu am vrut. Te-am sărutat, apoi te-am mângâiat. Îmi place să te simt aşa tare în  gură, îmi place să te privesc când termini, îmi place să ţi-o simt în mână când termini.
 -M-aş putea obişnui cu stilul ăsta de a mă trezi.
 -Hai fugi şi fă duş! Ţi se răceşte cafeaua.
 -Copil tembel, lasă-mă să îmi savurez ţigarea de după!
20. Doi copii - 3 - Oct 31, 2010 10:00:00 AM
  -Mă dor picioarele, am dansat prea mult.
  -Descalţă-te, o să îţi fie mai bine.
  -Dar...suntem pe stradă...
  -E 4 dimineaţa...cine crezi că te vede? Uite, mă descalţ şi eu.
  ...
  -Ha, ha, ha...copii tembeli ce suntem...desculţi şi cu papucii în mână..
  -Ne purtăm ca şi cum am fi ...
  ...
  -Urci? Am o sticlă de vin la rece...rămâi la mine, dormi cu mine!
  -Ok, dar tu faci cafeaua de dimineaţă!
<br>-
21. Doi copii - 2 - Oct 24, 2010 9:00:00 AM
-Uite! O floare pentru ...
-Mine? Hai să te sărut!
   ...
-Acum ai rupt-o din grădină.
-Da, dar ce importanţă are?
-Ştii? E prima ...
-... floare care ţi-o dau, da, ştiu.
-O să o păstrez. O să o usuc şi o să o păstrez.
-Copil tembel, e doar o floare.
-Da! Dar e de la tine.

22. Miniprix la Sibiu - Oct 23, 2010 11:40:00 AM
Blogatu împreună cu Miniprix, lansează o campanie-concurs: Weekendul acesta Caravana Reducerilor online miniPRIX trece prin judeţele Sibiu, Vaslui şi Gorj. Printre produsele care pot fi cumpărate se numără pantaloni de la 9 lei, cămăşi şi pulovere de la 19 lei, ghete şi cizme de la 48 lei, accesorii de la 1 leu, "Happy Hour - Reduceri Surpriză”, reduceri de 20% la orice comandă. Oferta este valabilă pentru comenzile online plasate pe www.miniprix.ro în zilele 23-24 octombrie, pentru adrese de livrare în judeţele Sibiu, Vaslui şi Gorj.
23. Surfing - Oct 21, 2010 3:30:00 PM
Când nu ai ce face în casă, sau când distanţa până la o plajă e prea mare, poţi descoperi surfingul în mijlocul Munchen-ului. O gaşcă de surferi îşi petrece timpul liber făcând surf, unde altundeva decât în mijlocul oraşului, într-un loc amenajat special pt ei. Cu placa de surf în maşină, sau agăţată de bicicletă, cu costumul de surf într-un rucsac, un râu cu valuri perfecte pentru surf şi distracţia e gata.
 
 Have fun!





24. Doi copii - 1 - Oct 17, 2010 9:00:00 AM
-Ia-mă de mână şi hai să trecem strada.
-Calcă numai pe alb!
-Ha ha ha! Ce paşi mari facem şi ce ciudat se uită lumea la noi.
-N-avem timp de ei. Ia-mă în braţe şi sărută-mă!
......
-Suntem ca doi copii.
-Doi copii tembeli.


25. Porumbelul albastru - Oct 16, 2010 2:00:00 PM
Primarul Parisului era foarte îngrijorat în privința invaziei de porumbei de pe Champs-Élysées. Nu putea nicidecum să-i alunge din oraș. Întregul Paris era plin de rahat de porumbei. Parizienii nici nu mai puteau călca pe alei, nici să conduci nu mai avea niciun haz. Costa o avere să tot cureți străzile și trotuarele.
Într-o zi intră în primărie un om care-i face primarului o ofertă.
- Îți pot scăpa frumosul oraș de plaga columbească fără nicio plată. Dar trebuie să promiți că nu-mi vei pune nici o întrebare. Sau, îmi poți plăti un milion de euro și să-mi pui o întrebare.
Primarul cântări oferta și o acceptă rapid.
A doua zi, omul se cățără în vârful Turnului Eiffel, își descheie redingota și eliberă un porumbel albastru. Porumbelul albastru dădu de câteva ori din aripi și apoi se pierdu în înaltul cerului parizian. Toți porumbeii din Paris au văzut porumbelul cel albastru și s-au adunat în aer în urma acestuia. L-au urmat cu toții într-un nor uriaș spre Răsărit, departe, departe.
A doua zi, porumbelul cel albastru s-a întors complet singur la omul ce-l aștepta încă în vârful Turnului Eiffel. Primarul era în extaz. A considerat că omul și porumbelul albastru au înfăptuit o adevărată minune scăpând Parisul de plaga porumbească. Deși omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a înmânat un cec cu un milion de euro și i-a spus că, într-adevăr, voia să-i pună o întrebare. Chiar dacă s-au înțeles că nu-l costa nimic pentru curățarea orașului, se hotărâse să plătească un milion pentru a putea pune O ÎNTREBARE. Omul acceptă banii și-l invită pe primar să-i pună UNICA întrebare.
Primarul întrebă:
- N-aveți cumva și un țigan albastru??