Despre mine

stan gratiela carmen

Impreuna cu paul care este arhitect, si alti colaboratori si prieteni,lucram la elaborarea proiectelor de arhitectura, design si inginerie in domeniul...

Blogs Home » Profesional » Arhitectura » arhitectura si arta

arhitectura si arta

Aici sunt doar păreri, impresii şi trăiri, fără a atinge puterea filozofică interminabilă a esteticului în viaţa noastră sau cum reuşim să ne complicăm viaţa fără să fie necesar.

Articole Blog

01. pensiune la munte - Jul 20, 2016 1:03:00 PM

Proiect premiat la anuala de arhitectura Dunarea de Jos 2016
proiectant general SC ARHIDESIGN Galati
fax 0336437582
gsm 0724294582
sef proiect arhitect PAUL STAN
redactare: designer Gratiela Stan
amplasare; CIOCANESTI, judet Suceava
[email protected]





02. Casa N - Feb 12, 2015 8:10:00 PM


Proiect premiat la ANUALA DE ARHITECTURA DUNAREA DE JOS
2014

Proiect premiat de WIENERBERGER 2014




03. Sarbatori fericite si implinite! - Dec 24, 2014 10:37:00 AM


04. casa G - Oct 8, 2014 12:43:00 PM
Constructie realizata in anul 2005
Terenul, relativ mic ca dimensiune si tema impusa de beneficiar, au determinat amplasarea constructiei la limita permisa spre nord si vest fata de vecinatati.Demisolul partial, a impus solutia cu doua volume decalate pe inaltime, la jumatate de nivel, articulate prin circulatia verticala care determina un gol vertical central pe inaltimea imobilului.Se realizeaza astfel, legatura spatiala organica intre toate volumele interioare si care se percep prin parcurgerea pe verticala de la un nivel la altul, de la functiunea de zi spre functiunea de noapte.La ultimul nivel s-a realizat o terasa amenajata ca o gradina, cu inchideri si luminator din panouri termoizolante si profile de aluminiu.Aria construita= 200,00mp, Aria desfasurata= 680,00mp




05. Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul actualizata la 3 februarie 2014 - Sep 8, 2014 9:39:00 AM


 Info:- publicata in Monitorul Oficial nr. 373 din 10 iulie 2001- in vigoare din 10 iulie 2001- modificata prin mai multe acte normative, dintre care cel mai recent: Legea nr. 229/2013.- Versiune actualizata la 03.02.2014.




CAPITOLUL I: Dispoziţii generaleArt. 1(1)Teritoriul României este parte a avuţiei naţionale de care beneficiază toţi cetăţenii ţării, inclusiv prin gestionarea proceselor de dezvoltare prin activităţile de amenajare a teritoriului, urbanism sau de dezvoltare urbană durabilă ale autorităţilor publice centrale şi locale.(2)Autorităţile administraţiei publice sunt gestionarul şi garantul acestei avuţii, în limitele competenţelor legale.(3)În vederea asigurării dezvoltării echilibrate, coerente şi durabile a teritoriului naţional, autorităţile administraţiei publice locale îşi armonizează deciziile de utilizare a teritoriului, în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.(4)Statul, prin intermediul autorităţilor publice, are dreptul şi datoria de a asigura, prin activitatea de urbanism şi de amenajare a teritoriului, condiţiile de dezvoltare durabilă şi respectarea interesului general, potrivit legii.(5)Gestionarea spaţială a teritoriului urmăreşte să asigure indivizilor şi colectivităţilor dreptul de folosire echitabilă şi responsabilitatea pentru o utilizare eficientă a teritoriului, condiţii de locuire adecvate, calitatea arhitecturii, protejarea identităţii arhitecturale, urbanistice şi culturale a localităţilor urbane şi rurale, condiţii de muncă, de servicii şi de transport ce răspund diversităţii nevoilor şi resurselor populaţiei, reducerea consumurilor de energie, asigurarea protecţiei peisajelor naturale şi construite, conservarea biodiversităţii şi crearea de continuităţi ecologice, securitatea şi salubritatea publică, raţionalizarea cererii de deplasări.(la data 13-iul-2013 Art. 1, alin. (5) din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Legea 190/2013 )Art. 2(1)Gestionarea spaţială a teritoriului ţării constituie o activitate obligatorie, continuă şi de perspectivă, desfăşurată în interesul colectivităţilor care îl folosesc, în concordanţă cu valorile şi aspiraţiile societăţii şi cu cerinţele integrării în spaţiul european.(2)Gestionarea spaţială a teritoriului asigură indivizilor şi colectivităţilor dreptul de folosire echitabilă şi responsabilitatea pentru o utilizare eficientă a teritoriului.(3)Gestionarea se realizează prin intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care constituie ansambluri de activităţi complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale, precum şi la asigurarea coeziunii teritoriale la nivel regional, naţional şi european.(la data 16-iul-2006 Art. 2, alin. (3) din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Legea 289/2006 )Art. 3Activitatea de amenajare a teritoriului trebuie să fie: globală, urmărind coordonarea diferitelor politici sectoriale într-un ansamblu integrat; funcţională, trebuind să ţină seama de cadrul natural şi construit bazat pe valori de cultură şi interese comune; prospectivă, trebuind să analizeze tendinţele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice, sociale şi culturale şi să ţină seama de acestea în aplicare; democratică, asigurând participarea populaţiei şi a reprezentanţilor ei politici la adoptarea deciziilor.Art. 4Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate:a)operaţională, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului;b)integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităţilor;c)normativă, prin precizarea modalităţilor de utilizare a terenurilor, definirea destinaţiilor şi gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructura, amenajări şi plantaţii.Art. 5(1)Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism trebuie să se desfăşoare cu respectarea autonomiei locale, pe baza principiului parteneriatului, transparenţei, descentralizării serviciilor publice, participării populaţiei în procesul de luare a deciziilor, precum şi al dezvoltării durabile, conform cărora deciziile generaţiei prezente trebuie să asigure dezvoltarea, fără a compromite dreptul generaţiilor viitoare la existenţă şi dezvoltare proprie.(2)Autoritatea publică are responsabilitatea dezvoltării armonioase a teritoriului/teritoriilor aflat/aflate în raza sa de competenţă. În acest scop, operatorii economici sau instituţiile care deţin imobile, instalaţii şi/sau echipamente de interes public ori care prestează un serviciu public au obligaţia de a pune la dispoziţia autorităţii publice, cu titlu gratuit, la solicitarea acesteia, în termen de 15 zile, informaţiile necesare în acţiunile de planificare a dezvoltării teritoriului a localităţii în cauză.(la data 13-iul-2013 Art. 5 din capitolul I modificat de Art. I, punctul 2. din Legea 190/2013 )Art. 6Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale răspund, potrivit prezentei legi, de activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
CAPITOLUL II: Domeniul de activitateSECŢIUNEA 1: Amenajarea teritoriuluiArt. 7Scopul de bază al amenajării teritoriului îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice şi culturale, stabilite la nivel naţional şi local pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale ţării, urmărindu-se creşterea coeziunii şi eficienţei relaţiilor economice şi sociale dintre acestea.Art. 8Activitatea de amenajare a teritoriului se exercită pe întregul teritoriu al României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii economice, sociale şi teritoriale şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean.(la data 13-iul-2013 Art. 8 din capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 2. din Legea 190/2013 )Art. 9Obiectivele principale ale amenajării teritoriului sunt următoarele:a)dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea specificului acestora;b)îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane;c)gestionarea în spiritul dezvoltării durabile a peisajului, componentă de bază a patrimoniului natural şi cultural şi a resurselor naturale;(la data 13-iul-2013 Art. 9, litera C. din capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 3. din Legea 190/2013 )d)utilizarea raţională a teritoriului, prin limitarea extinderii necontrolate a localităţilor şi conservarea terenurilor agricole fertile;(la data 13-iul-2013 Art. 9, litera D. din capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 3. din Legea 190/2013 )e)conservarea şi dezvoltarea diversităţii culturale.(la data 16-iul-2006 Art. 9 din capitolul II, sectiunea 1 completat de Art. I, punctul 3. din Legea 289/2006 )SECŢIUNEA 2: UrbanismulArt. 10Urbanismul are ca principal scop stimularea evoluţiei complexe a localităţilor, prin elaborarea şi implementarea strategiilor de dezvoltare spaţială, durabilă şi integrată, pe termen scurt, mediu şi lung.(la data 13-iul-2013 Art. 10 din capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 4. din Legea 190/2013 )Art. 11Activitatea de urbanism cuprinde toate localităţile ţării, organizate în reţea, pe baza ierarhizării şi distribuţiei echilibrate a acestora în teritoriu. Aplicarea obiectivelor are în vedere întregul teritoriu administrativ al oraşelor şi comunelor sau zone din acestea.Art. 12Urbanismul urmăreşte stabilirea direcţiilor dezvoltării spaţiale a localităţilor urbane şi rurale, în acord cu potenţialul economic, social, cultural şi teritorial al acestora şi cu aspiraţiile locuitorilor.(la data 13-iul-2013 Art. 12 din capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 4. din Legea 190/2013 )Art. 13Principalele obiective ale activităţii de urbanism sunt următoarele:a)îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locuitorii;b)crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap;c)utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice adecvate;extinderea controlată a zonelor construite;d)protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural;e)asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localităţile urbane şi rurale;f)protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale.SECŢIUNEA 3: Strategia de dezvoltare teritorială, activităţi de amenajare a teritoriului şi de urbanism(la data 01-sep-2008 capitolul II, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 2. din Ordonanta 27/2008 )Art. 14(1)Activităţile principale de amenajare a teritoriului şi de urbanism constau în transpunerea la nivelul întregului teritoriu naţional a strategiilor, politicilor şi programelor de dezvoltare durabilă în profil teritorial, precum şi urmărirea aplicării acestora în conformitate cu documentaţiile de specialitate legal aprobate.(2)Strategiile, politicile şi programele de dezvoltare durabilă în profil teritorial, prevăzute la alin. (1), se fundamentează pe Strategia de dezvoltare teritorială a României,(3)Strategia de dezvoltare teritorială a României este documentul programatic pe termen lung prin care sunt stabilite liniile directoare de dezvoltare teritorială a României, bazat pe un concept strategic, precum şi direcţiile de implementare pentru o perioadă de timp de peste 20 de ani, la scară regională, interregională, naţională, cu integrarea aspectelor relevante la nivel transfrontalier şi transnaţional.(la data 06-iul-2009 Art. 14, alin. (3) din capitolul II, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 2. din Legea 242/2009 )(4)În procesul de implementare, Strategia de dezvoltare teritorială a României se bazează pe:a)sistemul de politici publice teritoriale, în conformitate cu obiectivele Strategiei de dezvoltare teritorială a României şi cu evoluţiile din domeniu la nivelul Uniunii Europene;b)metodologia de prioritizare a proiectelor, astfel încât investiţiile publice care decurg din Strategia de dezvoltare teritorială a României să fie considerate investiţii publice de interes naţional;c)sistemul naţional de observare a dinamicii teritoriale, elaborare a scenariilor de dezvoltare teritorială, evaluare a impactului teritorial al politicilor şi pe sisteme de fundamentare tehnică a deciziilor în dezvoltarea teritorială;d)crearea de parteneriate interinstituţionale, intersectoriale şi teritoriale pentru promovarea şi implementarea proiectelor strategice vizând coeziunea teritorială.(5)Metodologia prevăzută la alin. (4) lit. b) se aprobă prin hotărâre a Guvernului.(la data 01-sep-2008 Art. 14 din capitolul II, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 3. din Ordonanta 27/2008 )Art. 141În elaborarea Strategiei de dezvoltare teritorială a României, trebuie urmărite principiile strategice privind:a)racordarea teritoriului naţional la reţeaua europeană şi intercontinentală a polilor de dezvoltare şi a coridoarelor de transport;b)dezvoltarea reţelei de localităţi şi structurarea zonelor funcţionale urbane;c)promovarea solidarităţii urban-rural şi dezvoltarea adecvată a diferitelor categorii de teritorii;d)consolidarea şi dezvoltarea reţelei de legături interregionale;e)protejarea, promovarea şi valorificarea patrimoniului natural şi cultural.(la data 01-sep-2008 Art. 14 din capitolul II, sectiunea 3 completat de Art. I, punctul 4. din Ordonanta 27/2008 )Art. 15Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism au ca obiect:a)cercetarea în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului şi elaborarea studiilor de fundamentare a strategiilor, politicilor şi documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism;b)constituirea, întreţinerea, extinderea şi dezvoltarea bazei de date urbane şi teritoriale standardizate şi compatibile, inclusiv în conformitate cu directivaINSPIRE transpusă prin Ordonanţa Guvernului nr. 4/2010 privind instituirea Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 190/2010;c)elaborarea strategiilor, politicilor şi programelor de dezvoltare urbană şi teritorială;d)elaborarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului;e)elaborarea documentaţiilor de urbanism;f)gestionarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism;g)elaborarea de acte cu caracter normativ sau de normative în domeniu;h)monitorizarea şi controlul privind transpunerea în fapt a strategiilor, politicilor, programelor şi operaţiunilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism.(la data 11-feb-2011 Art. 15 din capitolul II, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 3. din Ordonanta urgenta 7/2011 )Art. 16În vederea asigurării personalului de specialitate necesar pentru buna desfăşurare a activităţilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei cooperează cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu instituţiile de învăţământ superior şi cu organizaţiile profesionale în domeniu, pentru organizarea şi desfăşurarea unor programe de formare profesională, specializare şi perfecţionare continuă.CAPITOLUL III: Atribuţii ale administraţiei publiceSECŢIUNEA 1: Atribuţiile administraţiei publice centraleArt. 17Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel naţional este coordonată de Guvern, care stabileşte, în baza strategiilor naţionale de dezvoltare, linii directoare, politici sectoriale, programe şi proiecte prioritare.(la data 13-iul-2013 Art. 17 din capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 5. din Legea 190/2013 )Art. 18(1) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor este autoritatea administraţiei publice centrale pentru planificare teritorială, amenajarea teritoriului şi urbanism, având în această calitate următoarele atribuţii:(la data 01-sep-2008 Art. 18, alin. (1) din capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 5. din Ordonanta 27/2008 )a)elaborarea, sub coordonarea primului-ministru, a Strategiei de dezvoltare teritorială a României şi a politicilor publice în conformitate cu obiectivele acesteia;(la data 01-sep-2008 Art. 18, alin. (1), litera A. din capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 5. din Ordonanta 27/2008 )b)elaborarea secţiunilor Planului de amenajare a teritoriului naţional;(la data 13-iul-2013 Art. 18, alin. (1), litera B. din capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 6. din Legea 190/2013 )c)elaborarea Planului de amenajare a teritoriului zonal regional, structurat în secţiuni pentru fiecare regiune de dezvoltare, care fundamentează planurile de dezvoltare regională;(la data 13-iul-2013 Art. 18, alin. (1), litera C. din capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 6. din Legea 190/2013 )c1)iniţierea şi coordonarea elaborării sau actualizării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism pentru zonele care cuprind monumente istorice înscrise în lista patrimoniului mondial;c2)identificarea, delimitarea şi stabilirea prin hotărâre a Guvernului, cu consultarea autorităţii administraţiei publice centrale responsabile din domeniul mediului, a celei responsabile din domeniul culturii şi patrimoniului naţional, după caz, precum şi a autorităţilor administraţiei publice locale, a teritoriilor cu valoare remarcabilă prin caracterul lor de unicitate şi coerenţă peisageră, teritorii având valoare particulară în materie de arhitectură şi patrimoniu natural sau construit ori fiind mărturii ale modurilor de viaţă, de locuire sau de activitate şi ale tradiţiilor industriale, artizanale, agricole ori forestiere;c3)întocmirea de regulamente-cadru de urbanism, arhitectură şi peisaj, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se detaliază ulterior prin planurile urbanistice generale, pentru teritoriile identificate la lit. c2), în vederea conservării şi punerii în valoare a acestora şi a păstrării identităţii locale;(la data 13-iul-2013 Art. 18, alin. (1), litera C^4. din capitolul III, sectiunea 1 abrogat de Art. I, punctul 7. din Legea 190/2013 )c5)iniţierea planurilor de amenajare a teritoriului zonal regional care fundamentează din punct de vedere teritorial planurile de dezvoltare regională;(la data 11-feb-2011 Art. 18, alin. (1), litera C. din capitolul III, sectiunea 1 completat de Art. I, punctul 5. din Ordonanta urgenta 7/2011 )d)elaborarea Regulamentului general de urbanism;e)avizarea proiectelor de acte normative referitoare la activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism;f)colaborarea cu ministerele, precum şi cu celelalte organe ale administraţiei publice centrale, pentru fundamentarea, din punct de vedere al amenajării teritoriului şi al urbanismului, a programelor strategice sectoriale;g)colaborarea cu consiliile pentru dezvoltare regională, cu consiliile judeţene şi consiliile locale, precum şi urmărirea modului în care se aplică programele guvernamentale, Strategia de dezvoltare teritorială şi liniile directoare ale acesteia, planurile de amenajarea teritoriului şi urbanism, la nivel regional, judeţean şi local.(la data 01-sep-2008 Art. 18, alin. (1), litera G. din capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 5. din Ordonanta 27/2008 )h)avizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, potrivit competenţelor stabilite prin prezenta lege.(2)În vederea asigurării coerenţei măsurilor de dezvoltare regională în ansamblul dezvoltării teritoriului naţional, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului:a)va desemna un reprezentant în Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională;b)va desemna câte un reprezentant fără drept de vot, care va face parte din consiliile pentru dezvoltare regională;c)va delega din cadrul structurilor proprii, pentru agenţiile de dezvoltare regională, cel puţin un specialist în amenajarea teritoriului şi urbanism.(la data 16-iul-2006 Art. 18 din capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 5. din Legea 289/2006 )Art. 19(1)În îndeplinirea atribuţiilor sale Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei utilizează informaţii de sinteză la nivel naţional din toate domeniile de activitate economică şi socială.(2)Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt obligate să furnizeze Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, la cerere, informaţiile necesare pentru desfăşurarea activităţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism.Art. 20Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei poate solicita autorităţilor administraţiei publice locale să elaboreze sau să modifice o documentaţie de urbanism sau de amenajare a teritoriului, în vederea aprofundării, detalierii sau aplicării unor prevederi cuprinse în programele strategice sectoriale ale Guvernului, precum şi pentru respectarea intereselor generale ale statului.
SECŢIUNEA 2: Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice judeţeneArt. 21Consiliul judeţean coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel judeţean, conform legii.Art. 22(1)Consiliul judeţean stabileşte orientările generale privind amenajarea teritoriului şi organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, prin iniţierea şi aprobarea planurilor de amenajare a teritoriului judeţean şi zonal. În vederea transpunerii coerente şi uniforme a prevederilor documentaţiilor de amenajare a teritoriului aprobate la nivelul localităţilor, acordă asistenţă tehnică de specialitate consiliilor locale.(la data 13-iul-2013 Art. 22, alin. (1) din capitolul III, sectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 8. din Legea 190/2013 )(2)Consiliul judeţean, prin instituţia arhitectului-şef al judeţului, asigură:a)preluarea prevederilor cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, regional şi zonal, precum şi a investiţiilor prioritare de interes naţional, regional sau judeţean, în cadrul documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism pentru teritoriile administrative ale localităţilor din judeţ;b)elaborarea Planului de amenajare a teritoriului judeţean şi a planurilor zonale de amenajare a teritoriului care sunt de interes judeţean;c)avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale din componenţa judeţului, conform anexei nr. 1.(la data 13-iul-2013 Art. 22, alin. (2) din capitolul III, sectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 8. din Legea 190/2013 )(3)În activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism consiliile judeţene sunt sprijinite de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, precum şi de alte ministere şi organe ale administraţiei publice centrale.Art. 23Consiliul judeţean poate solicita consiliilor locale să elaboreze sau să actualizeze o documentaţie de amenajare a teritoriului sau de urbanism, în vederea asigurării aplicării unor prevederi cuprinse în programele de dezvoltare a judeţului; solicitarea se transmite consiliului local, însoţită de expunerea motivelor care au stat la baza hotărârii consiliului judeţean şi de termenul fixat pentru elaborarea sau modificarea documentaţiei.Art. 24(1)În îndeplinirea atribuţiilor sale în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului consiliul judeţean utilizează informaţii de sinteză la nivelul judeţului din toate domeniile de activitate economico-socială.(2)Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt obligate să furnizeze cu titlu gratuit autorităţilor publice judeţene şi locale informaţii din domeniile lor de activitate pentru teritoriul judeţului respectiv, iar consiliile locale sunt obligate să furnizeze informaţii referitoare la dezvoltarea economico-socială şi urbanistică a localităţilor.Art. 24^1Preşedintele consiliului judeţean, prin structura din cadrul aparatului de specialitate a Consiliului judeţean condusă de arhitectul-şef, are următoarele atribuţii în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului:a)asigură elaborarea de proiecte de strategii de dezvoltare teritorială şi le supune aprobării consiliului judeţean;b)asigură elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului judeţean;c)propune asocierea, în condiţiile legii, a judeţului cu comunele şi oraşele interesate şi coordonează elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului zonale;d)supune aprobării consiliului judeţean, în baza referatului tehnic al arhitectului-şef, documentaţiile de amenajare a teritoriului;e)acţionează pentru respectarea şi punerea în practică a prevederilor documentaţiilor de amenajare a teritoriului aprobate.(la data 11-feb-2011 Art. 24 din capitolul III, sectiunea 2 completat de Art. I, punctul 7. din Ordonanta urgenta 7/2011 )
SECŢIUNEA 3: Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice localeArt. 25(1)Consiliul local coordonează şi răspunde de întreaga activitate de urbanism desfăşurată pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale şi asigură respectarea prevederilor cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistică a localităţilor componente ale comunei sau oraşului.(2)Consiliul local cooperează cu consiliul judeţean şi este sprijinit de acesta în activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism.Art. 26Consiliul local cooperează în procesul de întocmire a programului de dezvoltare urbanistică a localităţilor şi cu instituţii, agenţi economici, organisme şi organizaţii neguvernamentale de interes naţional, judeţean sau local.Art. 27(1)În îndeplinirea atribuţiilor sale în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului consiliul local utilizează informaţii din toate domeniile de activitate economico-socială.(2)Serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, agenţii economici, organismele şi organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea la nivel local au obligaţia să furnizeze cu titlu gratuit informaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel local.Art. 271Primarul/Primarul general al municipiului Bucureşti, prin structura responsabilă cu urbanismul condusă de arhitectul-şef din cadrul aparatului de specialitate, are următoarele atribuţii în domeniul urbanismului:a)asigură elaborarea de proiecte de strategii de dezvoltare urbană şi teritorială şi le supune aprobării consiliului local/general;b)asigură elaborarea planurilor urbanistice aflate în competenţa autorităţilor publice locale, în conformitate cu prevederile legii;c)supune aprobării consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în baza referatului tehnic al arhitectului-şef, documentaţiile de urbanism, indiferent de iniţiator;d)acţionează pentru respectarea şi punerea în practică a prevederilor documentaţiilor de urbanism aprobate.(la data 11-feb-2011 Art. 27 din capitolul III, sectiunea 3 completat de Art. I, punctul 9. din Ordonanta urgenta 7/2011 )SECŢIUNEA 4: Certificatul de urbanismArt. 28Aplicarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate se asigură prin eliberarea certificatului de urbanism.Art. 29(1)Certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administraţiei publice judeţene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii, tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare, potrivit legii.(2)Certificatul de urbanism trebuie emis pentru adjudecarea prin licitaţie a lucrărilor de proiectare şi de execuţie a lucrărilor publice, precum şi pentru întocmirea documentaţiilor cadastrale de comasare, respectiv dezmembrare a terenurilor în cel puţin 3 parcele, atunci când operaţiunile respective au ca obiect împărţeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii şi de infrastructură, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil. În cazul vânzării sau cumpărării de imobile, certificatul de urbanism cuprinde informaţiile privind consecinţele urbanistice ale operaţiunii juridice, solicitarea certificatului de urbanism atunci când operaţiunile de împărţeli ori comasări de parcele fac obiectul ieşirii din indiviziune este facultativă, cu excepţia situaţiei în care solicitarea este făcută în scopul realizării de lucrări de construcţii şi/sau de lucrări de infrastructură.(la data 05-dec-2011 Art. 29, alin. (2) din capitolul III, sectiunea 4 modificat de Art. 1 din Legea 221/2011 )(3)Certificatul de urbanism se eliberează la cererea oricărui solicitant, persoană fizică sau juridică, care poate fi interesat în cunoaşterea datelor şi a reglementărilor cărora îi este supus respectivul bun imobil.(4)Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de executare a lucrărilor de construire, amenajare sau plantare.(5)În certificatul de urbanism se va menţiona în mod obligatoriu scopul eliberării acestuia.(6)Certificatul de urbanism pentru destinaţii speciale se eliberează în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor aferente obiectivelor cu caracter militar, elaborate şi aprobate de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază, după caz, pe baza avizului Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.Art. 30Pentru aceeaşi parcelă se pot elibera mai multe certificate de urbanism, dar conţinutul acestora, bazat pe documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, şi celelalte reglementări în domeniu trebuie să fie aceleaşi pentru toţi solicitanţii. În acest scop nu este necesară solicitarea actului de proprietate asupra imobilului, în vederea emiterii certificatului de urbanism.Art. 31Certificatul de urbanism cuprinde următoarele elemente privind:a)regimul juridic al imobilului – dreptul de proprietate asupra imobilului şi servituţile de utilitate publică care grevează asupra acestuia; situarea imobilului – teren şi/sau construcţiile aferente – în intravilan sau extravilan; prevederi ale documentaţiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului – zone protejate, interdicţii definitive sau temporare de construire -, dacă acesta este înscris în Lista cuprinzând monumentele istorice din România şi asupra căruia, în cazul vânzării, este necesară exercitarea dreptului de preempţiune a statului potrivit legii, precum şi altele prevăzute de lege. Informaţiile privind dreptul de proprietate şi dezmembrările acestuia vor fi preluate din cartea funciară, conform extrasului de carte funciară pentru informare;b)regimul economic al imobilului – folosinţa actuală, extrasul din regulamentul local de urbanism aferent planului urbanistic în vigoare la data emiterii, privind funcţiuni permise sau interzise, reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei;c)regimul tehnic al imobilului – extras din regulamentul local aferent documentaţiei de urbanism aprobate în vigoare, cu precizarea documentaţiei de urbanism în vigoare la data emiterii, a numărului hotărârii de aprobare şi, după caz, perioada de valabilitate, procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare a terenului, dimensiunile minime şi maxime ale parcelelor, echiparea cu utilităţi, edificabil admis pe parcelă, circulaţii şi accesuri pietonale şi auto, parcaje necesare, alinierea terenului şi a construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului, înălţimea minimă şi maximă admisă;d)regimul de actualizare/modificare a documentaţiilor de urbanism şi a regulamentelor locale aferent – în cazul în care intenţia sa nu se încadrează în prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate, informarea solicitantului cu privire la:1.imposibilitatea modificării prevederilor documentaţiilor aprobate;2.necesitatea obţinerii unui aviz de oportunitate în condiţiile prezentei legi;3.posibilitatea elaborării unei documentaţii de urbanism modificatoare, fără aviz de oportunitate conform prezentei legi.(la data 13-iul-2013 Art. 31 din capitolul III, sectiunea 4 modificat de Art. I, punctul 9. din Legea 190/2013 )Art. 311(1)Dreptul de construire se acordă potrivit prevederilor legale, cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi regulamentelor locale de urbanism aferente, aprobate potrivit prezentei legi.(2)Schimbarea regimului juridic, economic sau tehnic al terenului, potrivit legii, poate fi condiţionată de asigurarea căilor de acces, a dotărilor publice şi echipamentelor tehnice necesare funcţionării coerente a zonei.(3)În cazul parcelelor cu geometrii neregulate, incompatibile cu structura şi parametrii zonei proiectaţi prin documentaţiile de urbanism sau amenajare a teritoriului, schimbarea regimului juridic, economic sau tehnic al terenului, potrivit legii, poate fi condiţionată de modificarea limitelor parcelelor respective, cu acordul proprietarilor, prin reconfigurarea acestora pe baza unui plan urbanistic zonal, aprobat potrivit legii, cu actualizarea ulterioară a planului cadastral al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, respectiv a evidenţelor de carte funciară.(4)La emiterea autorizaţiei de construire de către autoritatea publică competentă, pe lângă prevederile documentaţiilor de urbanism şi ale regulamentelor locale de urbanism aferente acestora, vor fi avute în vedere următoarele aspecte:a)existenţa unui risc privind securitatea, sănătatea oamenilor sau neîndeplinirea condiţiilor de salubritate minimă;b)prezenţa unor vestigii arheologice. Autorităţile abilitate eliberează Certificatul de descărcare de sarcină arheologică sau instituie restricţii prin avizul eliberat, în termen de 3 luni de la înaintarea de către beneficiar/finanţator a Raportului de cercetare arheologică, elaborat în urma finalizării cercetărilor;c)existenţa riscului de încălcare a normelor de protecţie a mediului;d)existenţa riscului de a afecta negativ patrimoniul construit, patrimoniul natural sau peisaje valoroase – recunoscute şi protejate potrivit legii;e)existenţa riscurilor naturale de inundaţii sau alunecări de teren;f)evidenţierea unor riscuri naturale şi/sau antropice care nu au fost luate în considerare cu prilejul elaborării documentaţiilor de urbanism aprobate anterior pentru teritoriul respectiv.(5)Pentru terenul trecut în intravilan în baza prevederilor Planului urbanistic general nu este necesară scoaterea din circuitul agricol.(la data 06-iul-2009 Art. 31^1, alin. (4) din capitolul III, sectiunea 4 completat de Art. I, punctul 3. din Legea 242/2009 )Art. 312În baza prevederilor Planului urbanistic general, autorizaţiile de construire se emit direct pentru zonele pentru care există reglementări privind regimul juridic, economic şi tehnic al imobilelor, cuprinse în Regulamentul local de urbanism – R.L.U., aferent acestuia.Art. 313Zonele asupra cărora s-a instituit un anumit regim de protecţie sau interdicţie, care nu pot fi suficient reglementate prin Planul urbanistic general, se vor evidenţia/delimita în cadrul acestuia în vederea detalierii prin planuri urbanistice zonale.(la data 01-sep-2008 Art. 31 din capitolul III, sectiunea 4 completat de Art. I, punctul 8. din Ordonanta 27/2008 )Art. 32(1)În cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare de la prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă sau dacă condiţiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiţii o impun, autoritatea publică locală are dreptul ca, după caz, prin certificatul de urbanism:a)să respingă în mod justificat cererea de modificare a prevederilor documentaţiilor de urbanism aprobate;b)să condiţioneze autorizarea investiţiei de elaborarea şi aprobarea de către autoritatea publică locală competentă a unui plan urbanistic zonal;c)să condiţioneze autorizarea investiţiei de aprobarea de către autoritatea publică competentă a unui plan urbanistic zonal, elaborat şi finanţat prin grija persoanelor fizice şi/sau juridice interesate, numai în baza unui aviz prealabil de oportunitate întocmit de structura specializată condusă de arhitectul-şef şi aprobat, după caz, conform competenţei:- de primarul localităţii;- de primarul general al municipiului Bucureşti;- de preşedintele consiliului judeţean, cu avizul prealabil al primarului localităţilor interesate, doar în cazul în care teritoriul reglementat implică cel puţin două unităţi administrativ-teritoriale;d)să solicite elaborarea unui plan urbanistic de detaliu;e)să permită întocmirea documentaţiei tehnice pentru autorizaţia de construire, fără elaborarea unei documentaţii de urbanism, în situaţia construirii pe o parcelă în cadrul unui front preexistent, în care clădirile de pe parcelele adiacente au acelaşi regim de înălţime cu cel solicitat.(2)În lipsa existenţei structurilor de specialitate menţionate, avizul de oportunitate va fi emis de structurile responsabile cu urbanismul din cadrul consiliilor judeţene şi aprobat de preşedintele consiliului judeţean.(3)Avizul de oportunitate se emite în baza unei solicitări scrise cuprinzând următoarele elemente:a)piese scrise, respectiv memoriu tehnic explicativ, care va cuprinde prezentarea investiţiei/operaţiunii propuse, indicatorii propuşi, modul de integrare a acesteia în zonă, prezentarea consecinţelor economice şi sociale la nivelul unităţii teritoriale de referinţă, categoriile de costuri ce vor fi suportate de investitorii privaţi şi categoriile de costuri ce vor cădea în sarcina autorităţii publice locale;b)piese desenate, respectiv încadrarea în zonă, plan topografic/cadastral, cu zona de studiu, conceptul propus – plan de situaţie cu prezentarea funcţiunilor, a vecinătăţilor, modul de asigurare a accesurilor şi utilităţilor.(4)Prin avizul de oportunitate se stabilesc următoarele:a)teritoriul care urmează să fie reglementat prin Planul urbanistic zonal;b)categoriile funcţionale ale dezvoltării şi eventualele servituţi;c)indicatorii urbanistici obligatorii – limitele minime şi maxime;d)dotările de interes public necesare, asigurarea accesurilor, parcajelor, utilităţilor;e)capacităţile de transport admise.(5)În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. b) şi c) se pot aduce următoarele modificări reglementărilor din Planul urbanistic general:a)prin Planul urbanistic zonal se stabilesc reglementări noi cu privire la: regimul de construire, funcţiunea zonei, înălţimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor faţă de aliniament şi distanţele faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei;b)prin Planul urbanistic de detaliu se stabilesc reglementări cu privire la accesurile auto şi pietonale, retragerile faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, conformarea arhitectural-volumetrică, modul de ocupare a terenului, designul spaţiilor publice, după caz, reglementări cuprinse în ilustrarea urbanistică, parte integrantă din documentaţia de urbanism.(6)După aprobarea Planului urbanistic zonal sau, după caz, a Planului urbanistic de detaliu se poate întocmi documentaţia tehnică în vederea obţinerii autorizaţiei de construire.(7)Modificarea prin planuri urbanistice zonale de zone ale unei unităţi teritoriale de referinţă, stabilite prin reglementări aprobate prin Planul urbanistic general, poate fi finanţată de persoane juridice şi/sau fizice. În această situaţie, coeficientul de utilizare a terenului (CUT) propus de noua reglementare nu îl va putea depăşi pe cel aprobat iniţial cu mai mult de 20%, o singură dată.(8)Prevederile alin. (7) referitoare la coeficientul de utilizare a terenului nu se aplică pentru planurile urbanistice zonale destinate zonelor de interes economic, respectiv constituirii de parcuri industriale, parcuri tehnologice, supermagazine, hipermagazine, parcuri comerciale, zone de servicii şi altele asemenea.(9)Planurile urbanistice zonale pentru zone construite protejate în integralitatea lor nu pot fi modificate prin alte planuri urbanistice decât cele elaborate de către autorităţile publice locale.(10)Prin excepţie de la prevederile alin. (9), sunt admise documentaţii de urbanism elaborate în baza unui aviz de oportunitate, iniţiate de persoane fizice şi juridice, care conţin modificări ale indicatorilor urbanistici în limita a maximum 20% şi care nu modifică caracterul general al zonei.(la data 13-iul-2013 Art. 32 din capitolul III, sectiunea 4 modificat de Art. I, punctul 10. din Legea 190/2013 )Art. 33(1)Certificatul de urbanism se emite de aceleaşi autorităţi ale administraţiei publice locale care, potrivit competenţelor stabilite de legislaţia în vigoare, emit autorizaţiile de construire.(2)Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii acestuia.(3)Durata de valabilitate a certificatului de urbanism se stabileşte de către emitent conform legii, în raport cu importanţa zonei şi a investiţiei.Art. 34Emiterea de certificate de urbanism incomplete, cu date eronate sau cu nerespectarea prevederilor cuprinse în documentaţiile de urbanism aprobate atrage răspunderea disciplinară, administrativă, contravenţională, civilă sau penală, după caz, potrivit legii.SECŢIUNEA 5: Structura instituţionalăArt. 35(1)Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel naţional este coordonată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.(2)Controlul statului privind aplicarea prevederilor cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, avizate şi aprobate conform legii, este asigurat de Inspectoratul de Stat în Construcţii, precum şi de instituţia arhitectului-şef.(la data 13-iul-2013 Art. 35, alin. (2) din capitolul III, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 11. din Legea 190/2013 )(3)În acest sens, direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, Inspectoratul de Stat în Construcţii şi arhitecţii-şefi ai judeţelor colaborează permanent în vederea ducerii la îndeplinire a prevederilor alin. (2).(la data 11-feb-2011 Art. 35 din capitolul III, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 11. din Ordonanta urgenta 7/2011 )Art. 351(1)În vederea fundamentării deciziilor de avizare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului, urbanism şi arhitectură ale Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei se constituie Comisia Naţională de Dezvoltare Teritorială, organism ştiinţific, consultativ, fără personalitate juridică, formată din funcţionari publici şi specialişti atestaţi în domeniu.(2)Comisia Naţională de Dezvoltare Teritorială are următoarele atribuţii principale:a)analizează şi propune spre avizare documentaţii de amenajare a teritoriului şi urbanism, potrivit legii;b)susţine elaborarea de programe de pregătire a specialiştilor, precum şi de planuri de învăţământ şi specializare în domeniile conexe.(3)Componenţa Comisiei şi regulamentul de organizare şi funcţionare se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei.(la data 11-feb-2011 Art. 35^1, alin. (4) din capitolul III, sectiunea 5 abrogat de Art. I, punctul 12. din Ordonanta urgenta 7/2011 )Art. 36(1)În cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean, respectiv în cadrul aparatului de specialitate al primarului/Primarului general al municipiului Bucureşti se organizează şi funcţionează, potrivit legii, structuri de specialitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului, în cazul judeţelor şi municipiilor structura responsabilă se organizează ca direcţie generală sau direcţie, în cazul oraşelor structura responsabilă se organizează ca direcţie sau serviciu, în cazul comunelor structura responsabilă se organizează la nivel de compartiment.(2)Conducătorul structurii de specialitate din cadrul aparatelor consiliilor judeţene sau primăriilor are statutul de arhitect-şef şi reprezintă autoritatea tehnică în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din cadrul administraţiei publice judeţene şi locale.(3)Arhitectul-şef desfăşoară o activitate de interes public, ale cărui scopuri principale sunt dezvoltarea durabilă a comunităţii, coordonarea activităţilor de dezvoltare teritorială, amenajarea teritoriului şi urbanism, protejarea valorilor de patrimoniu şi a calităţii arhitecturale la nivelul unităţii administrativ-teritoriale.(4)Arhitectul-şef nu poate fi subordonat unui alt funcţionar public din cadrul aparatului de specialitate al preşedintelui consiliului judeţean sau al primarului, indiferent de tipul structurii pe care o conduce, direcţie generală, direcţie sau serviciu.(5)În activitatea lor, arhitecţii-şefi sunt sprijiniţi de Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism, comisie cu rol consultativ care asigură fundamentarea tehnică de specialitate în vederea luării deciziilor.(6)Arhitecţii-şefi cooperează permanent cu direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului în vederea transpunerii liniilor directoare de dezvoltare durabilă la nivel naţional, politicilor sectoriale, programelor naţionale şi proiectelor prioritare.(7)Arhitectul-şef al municipiului Bucureşti convoacă lunar şi ori de câte ori este necesar arhitecţii-şefi ai sectoarelor în vederea comunicării şi corelării deciziilor, în limitele legii, în scopul asigurării coerenţei dezvoltării teritoriului, protejării valorilor de patrimoniu şi calităţii urbane şi arhitecturale. La şedinţe se analizează modul în care sunt duse la îndeplinire hotărârile Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi ale consiliilor locale privind aprobarea strategiilor de dezvoltare şi a planurilor de urbanism şi se prezintă informări reciproce privitoare la activitatea în domeniul urbanismului şi autorizării construcţiilor la nivelul sectoarelor, avându-se în vedere corelarea activităţilor din domeniu.(la data 13-iul-2013 Art. 36, alin. (7) din capitolul III, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 12. din Legea 190/2013 )(la data 13-iul-2013 Art. 36, alin. (8) din capitolul III, sectiunea 5 abrogat de Art. I, punctul 13. din Legea 190/2013 )(9)În vederea profesionalizării şi asigurării structurilor de specialitate necesare dezvoltării coerente şi durabile, comunele care nu pot asigura organizarea structurii de specialitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului în cadrul aparatului pot forma asociaţii de dezvoltare intercomunitară, constituite în condiţiile legii, împreună cu alte comune sau cu oraşe, în vederea asigurării furnizării în comun a serviciilor publice privind planificarea urbană şi teritorială, eliberarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire.(10)Pentru comunele care nu aparţin unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară, constituite în condiţiile legii, în vederea furnizării în comun a serviciilor publice privind planificarea urbană şi teritorială, eliberarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire, atribuţiile arhitectului-şef vor fi îndeplinite de către un funcţionar public din aparatul de specialitate al primarului, absolvent al cursurilor de formare profesională continuă de specialitate în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului şi autorizării construcţiilor, organizate de instituţiile publice cu atribuţii în domeniu, în colaborare cu Registrul Urbaniştilor din România.(la data 13-iul-2013 Art. 36, alin. (10) din capitolul III, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 14. din Legea 190/2013 )(11)În situaţia în care această cerinţă nu este îndeplinită, atribuţiile vor fi îndeplinite de către structura de specialitate de la nivel judeţean, pe bază de convenţie.(12)Structura de specialitate condusă de arhitectul-şef al judeţului, al municipiului Bucureşti, al municipiului sau al oraşului îndeplineşte următoarele atribuţii principale:a)iniţiază, coordonează din punct de vedere tehnic elaborarea, avizează şi propune spre aprobare strategiile de dezvoltare teritorială urbane, precum şi documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism;b)convoacă şi asigură dezbaterea lucrărilor Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului şi urbanism;c)întocmeşte, verifică din punct de vedere tehnic şi propune emiterea avizelor de oportunitate, a certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire;d)urmăreşte punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare urbană şi a politicilor urbane, precum şi a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism;e)asigură gestionarea, evidenţa şi actualizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului;e1)transmite periodic Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice situaţiile cu privire la evidenţa şi actualizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi urbanism;(la data 13-iul-2013 Art. 36, alin. (12), litera E. din capitolul III, sectiunea 5 completat de Art. I, punctul 15. din Legea 190/2013 )f)organizează şi coordonează constituirea şi dezvoltarea băncilor/bazelor de date urbane;g)coordonează şi asigură informarea publică şi procesul de dezbatere şi consultare a publicului în vederea promovării documentaţiilor aflate în gestiunea sa;h)participă la elaborarea planurile integrate de dezvoltare şi le avizează din punctul de vedere al conformităţii cu documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism legal aprobate;i)avizează proiectele de investiţii publice din punctul de vedere al conformităţii cu documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism legal aprobate.(la data 11-feb-2011 Art. 36 din capitolul III, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 13. din Ordonanta urgenta 7/2011 )Art. 361Funcţia de arhitect-şef este ocupată, în condiţiile legii, de un funcţionar public, specialist atestat de Registrul Urbaniştilor din România, având formaţia profesională după cum urmează:a)de arhitect diplomat sau urbanist diplomat, arhitect sau urbanist absolvent cu licenţă şi master ori studii postuniversitare în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului, la nivelul judeţelor, municipiilor reşedinţă de judeţ, municipiului Bucureşti şi sectoarelor municipiului Bucureşti;b)de arhitect diplomat, urbanist diplomat, arhitect ori urbanist absolvent cu licenţă şi master ori studii postuniversitare în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului, la nivelul municipiilor;c)de arhitect diplomat, urbanist diplomat, arhitect sau urbanist ori de inginer urbanist şi inginer în domeniul construcţiilor absolvent de master sau studii postuniversitare în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului, absolvent al cursurilor de formare profesională continuă de specialitate în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului şi autorizării construcţiilor, organizate conform art. 36 alin. (10), la nivelul oraşelor;d)de arhitect diplomat, urbanist diplomat sau de conductor arhitect, inginer sau subinginer în domeniul construcţiilor, absolvent al cursurilor de formare profesională continuă de specialitate în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului şi autorizării construcţiilor, organizate conform art. 36 alin. (10), la nivelul comunelor.(la data 13-iul-2013 Art. 36^1 din capitolul III, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 16. din Legea 190/2013 )Art. 37(1)În scopul îmbunătăţirii calităţii deciziei referitoare la dezvoltarea spaţială durabilă, în coordonarea preşedinţilor consiliilor judeţene şi a primarilor de municipii şi oraşe, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti se constituie Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism, ca organ consultativ cu atribuţii de analiză, expertizare tehnică şi consultanţă, care asigură fundamentarea tehnică a avizului arhitectului-şef.(la data 11-feb-2011 Art. 37, alin. (1) din capitolul III, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 15. din Ordonanta urgenta 7/2011 )(11)Membrii comisiei sunt specialişti atestaţi din domeniul urbanismului, arhitecturii, monumentelor istorice, arheologiei, precum şi din domeniul sociologiei, economiei, geografiei, ingineri constructori, ingineri de reţele edilitare, transport.(12)Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism de la nivelul consiliilor judeţene şi al municipiilor fundamentează din punct de vedere tehnic emiterea avizului arhitectului-şef.(la data 13-iul-2013 Art. 37, alin. (1^2) din capitolul III, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 17. din Legea 190/2013 )(13)Avizul arhitectului-şef este un aviz tehnic care nu se supune deliberării consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.(la data 13-iul-2013 Art. 37, alin. (1^3) din capitolul III, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 17. din Legea 190/2013 )(2)Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism este formată din specialişti din domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, secretariatul comisiei fiind asigurat de structura de specialitate din subordinea arhitectului-şef.(la data 16-iul-2006 Art. 37, alin. (2) din capitolul III, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 7. din Legea 289/2006 )(3)Componenţa nominală a Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului şi urbanism şi regulamentul de funcţionare se aprobă de consiliul judeţean, consiliul local municipal, orăşenesc, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, la propunerea preşedintelui consiliului judeţean, a primarului, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, pe baza recomandărilor asociaţiilor profesionale din domeniul amenajării teritoriului, urbanismului, construcţiilor, instituţiilor de învăţământ superior şi ale arhitectului-şef.(la data 16-iul-2006 Art. 37, alin. (3) din capitolul III, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 7. din Legea 289/2006 )(4)Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi de urbanism fundamentează din punct de vedere tehnic decizia structurii de specialitate din cadrul autorităţii locale, desemnată să emită avizul pentru documentaţiile de amenajarea teritoriului şi urbanism, precum şi pentru studiile de fundamentare sau cercetări prealabile, conform competenţelor existente, stabilite prin reglementările în vigoare pentru Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi de urbanism.(la data 06-iul-2009 Art. 37, alin. (4) din capitolul III, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 6. din Legea 242/2009 )(la data 11-feb-2011 Art. 37, alin. (5) din capitolul III, sectiunea 5 abrogat de Art. I, punctul 17. din Ordonanta urgenta 7/2011 )(6)La şedinţele de avizare ale Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului şi de urbanism nu pot participa la luarea deciziei membrii care au calitatea de autor al documentaţiilor – proiectelor, supuse avizării.Art. 38(1)Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se semnează de către specialişti cu drept de semnătură.(2)Dreptul de semnătură se acordă de către Registrul Urbaniştilor din România, care se înfiinţează ca instituţie publică autonomă, cu personalitate juridică, cu atribuţii în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului, finanţată integral din venituri proprii, constituite din tarifele de atestare sau de examinare în vederea dobândirii dreptului de semnătură, de înscriere în Registrul Urbaniştilor din România şi de exercitare a dreptului de semnătură, din tarife aferente celorlalte activităţi desfăşurate în exercitarea competenţelor legale, precum şi din alte surse legale.(3)Specialiştii cu drept de semnătură se înscriu în Tabloul naţional al urbaniştilor, evidenţă ce se gestionează de către Registrul Urbaniştilor din România.(4)Registrul Urbaniştilor din România îndeplineşte şi următoarele atribuţii:a)adoptă Regulamentul privind dobândirea dreptului de semnătură pentru documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi Regulamentul referitor la organizarea şi funcţionarea Registrului Urbaniştilor din România, cu avizul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice;b)în cadrul controlului activităţii desfăşurate de către specialiştii cu drept de semnătură în exercitarea respectivului drept, colaborează cu orice alte organe şi instituţii în drept, la nivel central sau local, inclusiv prin transfer de informaţii relevante;c)organizează cursuri de formare profesională continuă în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului;d)elaborează studii, cercetări, analize în vederea fundamentării de proiecte de acte normative, norme, proceduri, coduri, alte reglementări în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului, inclusiv în cooperare cu organele administraţiei publice centrale şi/sau locale, cu structurile lor de specialitate în domeniu, precum şi cu structurile lor asociative;e)elaborează şi aprobă regulamentul orientativ de organizare şi desfăşurare a concursurilor de soluţii în domeniul urbanismului, peisagisticii şi amenajării teritoriului, în colaborare cu Ordinul Arhitecţilor din România;f)elaborează proiectul statutului profesiei de urbanist, cooperând în acest scop cu structuri asociative ale profesiei;g)are competenţă în privinţa organizării şi desfăşurării examenului pentru dobândirea calităţii de expert tehnic extrajudiciar în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului;h)desemnează specialişti cu drept de semnătură pentru a face parte din comisia de examinare/testare/intervievare a candidaţilor la dobândirea calităţii de expert tehnic judiciar în specializarea urbanism şi amenajarea teritoriului;i)desemnează, la solicitarea organizatorilor concursurilor, specialişti în comisiile de atribuire a licitaţiilor publice pentru concursuri, studii şi documentaţii de urbanism şi amenajarea teritoriului.(5)Regulamentele prevăzute la alin. (4) lit. a) şi e), precum şi statutul prevăzut la lit. f) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.(la data 13-iul-2013 Art. 38 din capitolul III, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 18. din Legea 190/2013 )
CAPITOLUL IV: Documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanismSECŢIUNEA 1: Definiţii şi scopArt. 39(1)În sensul prezentei legi, prin documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism se înţelege planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism şi regulamentele locale de urbanism, avizate şi aprobate conform prezentei legi.(2)Documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri cu caracter director, iar documentaţiile de urbanism cuprind reglementări operaţionale.(3)Propunerile cu caracter director stabilesc strategiile şi direcţiile principale de evoluţie a unui teritoriu la diverse niveluri de complexitate. Ele sunt detaliate prin reglementări specifice în limitele teritoriilor administrative ale oraşelor şi comunelor.(4)Prevederile cu caracter director cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului aprobate sunt obligatorii pentru toate autorităţile administraţiei publice, iar cele cu caracter de reglementare, pentru toate persoanele fizice şi juridice.SECŢIUNEA 2: Documentaţii de amenajare a teritoriuluiArt. 40Documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt următoarele:a)Planul de amenajare a teritoriului naţional;b)Planul de amenajare a teritoriului zonal;c)Planul de amenajare a teritoriului judeţean.Art. 41(1)Planul de amenajare a teritoriului naţional are caracter director şi reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu şi lung pentru întregul teritoriu al ţării.(2)Planul de amenajare a teritoriului naţional este compus din secţiuni specializate.(3)Prevederile Planului de amenajare a teritoriului naţional şi ale secţiunilor sale devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului care le detaliază.(4)Secţiunile Planului de amenajare a teritoriului naţional sunt: Căi de comunicaţie, Ape, Zone protejate, Reţeaua de localităţi, Zone de risc natural, Turismul, Dezvoltarea rurală. Prin lege se pot aproba şi alte secţiuni.Art. 42(1)Planul de amenajare a teritoriului judeţean are caracter director şi reprezintă expresia spaţială a programului de dezvoltare socio-economică a judeţului. Planul de amenajare a teritoriului judeţean se corelează cu Planul de amenajare a teritoriului naţional, cu Planul de amenajare a teritoriului zonal, cu programele guvernamentale sectoriale, precum şi cu alte programe de dezvoltare.(2)Prevederile Planului de amenajare a teritoriului judeţean devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism care le detaliază.(3)Fiecare judeţ trebuie să deţină Planul de amenajare a teritoriului judeţean şi să îl reactualizeze periodic, la 5-10 ani, în funcţie de politicile şi de programele de dezvoltare ale judeţului.Art. 43Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director şi se realizează în vederea soluţionării unor probleme specifice ale unor teritorii. Aceste teritorii pot fi:a)intercomunale sau interorăşeneşti, compuse din unităţi administrativ-teritoriale de bază, comune şi oraşe;b)interjudeţene, înglobând părţi din judeţe sau judeţe întregi;c)regionale, compuse din mai multe judeţe.(la data 11-feb-2011 Art. 43, litera C., alin. (2) din capitolul IV, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 18. din Ordonanta urgenta 7/2011 )Art. 431(1)În vederea asigurării dezvoltării coerente şi durabile, corelării priorităţilor de dezvoltare şi eficientizării investiţiilor publice, valorificării resurselor naturale şi culturale, autorităţile administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale din cadrul aglomerărilor urbane şi zonelor metropolitane definite conform legii elaborează strategia de dezvoltare teritorială zonală periurbană/metropolitană ca documentaţie de planificare teritorială integrată pentru fundamentarea planurilor urbanistice generale.(2)Strategia prevăzută la alin. (1) se elaborează în cadrul unui parteneriat format din reprezentanţi ai consiliului judeţean şi ai autorităţilor administraţiilor publice locale din oraşul-centru polarizator, împreună cu toate comunele învecinate, şi, după caz, din reprezentanţi ai Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.(3)Strategia de dezvoltare teritorială zonală periurbană/metropolitană se finanţează de către partenerii asociaţi şi/sau de consiliul judeţean şi se aprobă de către consiliul judeţean, cu avizul parteneriatului periurban.(4)Pentru localităţile de rang 1 şi 2, strategia de dezvoltare teritorială zonală periurbană/metropolitană a teritoriului şi planurile de mobilitate urbană zonal periurban/metropolitan se iniţiază de către consiliul judeţean sau de către oraşul-centru polarizator.(la data 13-iul-2013 Art. 43^1, alin. (4) din capitolul IV, sectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 19. din Legea 190/2013 )(5)În cazul municipiului Bucureşti, iniţierea strategiei de dezvoltare teritorială zonală periurbană/metropolitană se poate face de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în parteneriat cu administraţiile publice locale implicate, şi de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în condiţiile legii.(la data 13-iul-2013 Art. 43^1, alin. (5) din capitolul IV, sectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 19. din Legea 190/2013 )SECŢIUNEA 3: Documentaţii de urbanismArt. 44(1)Documentaţiile de urbanism sunt rezultatul unui proces de planificare urbană referitoare la un teritoriu determinat, prin care se analizează situaţia existentă şi se stabilesc obiectivele, acţiunile, procesele şi măsurile de amenajare şi de dezvoltare durabilă a localităţilor. Documentaţiile de urbanism se elaborează de către colective interdisciplinare formate din specialişti atestaţi în condiţiile legii.(la data 11-feb-2011 Art. 44, alin. (1) din capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 20. din Ordonanta urgenta 7/2011 )(2)Documentaţiile de urbanism transpun la nivelul localităţilor urbane şi rurale propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean.(3)Documentaţiile de urbanism au caracter de reglementare specifică şi stabilesc reguli ce se aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism.Art. 45Documentaţiile de urbanism sunt următoarele:a)Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent acestuia;b)Planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent acestuia;c)Planul urbanistic de detaliu.Art. 46(1)Planul urbanistic general are atât caracter director şi strategic, cât şi caracter de reglementare şi reprezintă principalul instrument de planificare operaţională, constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. Fiecare unitate administrativ-teritorială trebuie să îşi actualizeze la maximum 10 ani Planul urbanistic general în funcţie de evoluţia previzibilă a factorilor sociali, geografici, economici, culturali şi a necesităţilor locale.(la data 13-iul-2013 Art. 46, alin. (1) din capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 20. din Legea 190/2013 )(la data 13-iul-2013 Art. 46, alin. (1^1) din capitolul IV, sectiunea 3 abrogat de Art. I, punctul 21. din Legea 190/2013 )(la data 13-iul-2013 Art. 46, alin. (1^2) din capitolul IV, sectiunea 3 abrogat de Art. I, punctul 21. din Legea 190/2013 )(13)Termenul de valabilitate a Planului urbanistic general se prelungeşte o singură dată, pe bază de hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, până la intrarea în vigoare a noului plan urbanistic general, dar fără a se depăşi 5 ani de la data depăşirii termenului de valabilitate.(la data 13-iul-2013 Art. 46, alin. (1^3) din capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 22. din Legea 190/2013 )(la data 13-iul-2013 Art. 46, alin. (1^4) din capitolul IV, sectiunea 3 abrogat de Art. I, punctul 23. din Legea 190/2013 )(la data 13-iul-2013 Art. 46, alin. (1^5) din capitolul IV, sectiunea 3 abrogat de Art. I, punctul 23. din Legea 190/2013 )(2)Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt, la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, cu privire la:a)stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul administrativ al localităţii;b)stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan;c)zonificarea funcţională în corelaţie cu organizarea reţelei de circulaţie;d)delimitarea zonelor afectate de servituţi publice;e)modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare;f)stabilirea zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor istorice şi a siturilor arheologice reperate;(la data 16-iul-2006 Art. 46, alin. (2), litera F. din capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 9. din Legea 289/2006 )f1)zonele care au instituite un regim special de protecţie prevăzut în legislaţia în vigoare;(la data 01-sep-2008 Art. 46, alin. (2), litera F. din capitolul IV, sectiunea 3 completat de Art. I, punctul 13. din Ordonanta 27/2008 )g)formele de proprietate şi circulaţia juridică a terenurilor;h)precizarea condiţiilor de amplasare şi conformare a volumelor construite, amenajate şi plantate.i)zonele de risc natural delimitate şi declarate astfel, conform legii, precum şi la măsurile specifice privind prevenirea şi atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor şi realizarea construcţiilor în aceste zone.(la data 16-iul-2006 Art. 46, alin. (2) din capitolul IV, sectiunea 3 completat de Art. I, punctul 10. din Legea 289/2006 )j)zone de risc datorate unor depozitări istorice de deşeuri.(la data 01-sep-2008 Art. 46, alin. (2) din capitolul IV, sectiunea 3 completat de Art. I, punctul 14. din Ordonanta 27/2008 )(3)Planul urbanistic general cuprinde prevederi pe termen mediu şi lung cu privire la:a)evoluţia în perspectivă a localităţii;b)direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu;c)traseele coridoarelor de circulaţie şi de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean.d)zonele de risc natural delimitate şi declarate astfel, conform legii, precum şi la măsurile specifice privind prevenirea şi atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor şi realizarea construcţiilor în aceste zone.(la data 16-iul-2006 Art. 46, alin. (3) din capitolul IV, sectiunea 3 completat de Art. I, punctul 11. din Legea 289/2006 )e)lista principalelor proiecte de dezvoltare şi restructurare;f)stabilirea şi delimitarea zonelor cu interdicţie temporară şi definitivă de construire;g)delimitarea zonelor în care se preconizează operaţiuni urbanistice de regenerare urbană.(la data 01-sep-2008 Art. 46, alin. (3) din capitolul IV, sectiunea 3 completat de Art. I, punctul 15. din Ordonanta 27/2008 )(4)Planul urbanistic general se elaborează în baza strategiei de dezvoltare a localităţii şi se corelează cu bugetul şi programele de investiţii publice ale localităţii, în vederea implementării prevederilor obiectivelor de utilitate publică.(5)Prin Planul urbanistic general se identifică zone pentru care se pot institui reglementări ce nu pot fi modificate prin planuri urbanistice zonale sau planuri urbanistice de detaliu şi de la care nu se pot acorda derogări. Aceste reglementări se formulează cu claritate în Regulamentul local de urbanism aferent Planului urbanistic general.(6)Prevederile alin. (5) se aplică în mod obligatoriu zonelor asupra cărora este instituit un regim special de protecţie prevăzut în legislaţia în vigoare.(7)În vederea unei utilizări coerente şi raţionale a teritoriului localităţilor, zonele cu coeficienţi de utilizare a terenului (CUT) cu valoare mai mare de 4 se stabilesc numai prin Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent.(la data 06-iul-2009 Art. 46, alin. (7) din capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 7. din Legea 242/2009 )(8)Planul urbanistic general pentru intravilan se întocmeşte în format digital, pe suport grafic, la scări 1/1.000 – 1/5.000, după caz, iar în format analogic, la scara 1/5.000. Suportul topografic al planului de ansamblu al unităţii administrativ-teritoriale este la scara 1/25.000, furnizat de oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară. Actualizarea suportului se poate face de către autorităţile administraţiei publice locale interesate, cu condiţia avizării acestuia de către oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară, pe baza măsurătorilor sau pe baza ortofotoplanurilor.(la data 01-sep-2008 Art. 46 din capitolul IV, sectiunea 3 completat de Art. I, punctul 16. din Ordonanta 27/2008 )Art. 461Planul urbanistic general cuprinde piese scrise şi desenate cu privire la:a)diagnosticul prospectiv, realizat pe baza analizei evoluţiei istorice, precum şi a previziunilor economice şi demografice, precizând nevoile identificate în materie de dezvoltare economică, socială şi culturală, de amenajare a spaţiului, de mediu, locuire, transport, spaţii şi echipamente publice şi servicii;b)strategia de dezvoltare spaţială a localităţii;c)regulamentul local de urbanism aferent acestuia;d)planul de acţiune pentru implementare şi programul de investiţii publice.(la data 11-feb-2011 Art. 46 din capitolul IV, sectiunea 3 completat de Art. I, punctul 23. din Ordonanta urgenta 7/2011 )e)planul de mobilitate urbană.(la data 13-iul-2013 Art. 46^1, litera D. din capitolul IV, sectiunea 3 completat de Art. I, punctul 24. din Legea 190/2013 )Art. 47(1)Planul urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată. Planul urbanistic zonal asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul urbanistic general.(la data 01-sep-2008 Art. 47, alin. (1) din capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 17. din Ordonanta 27/2008 )(2)Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la:a)organizarea reţelei stradale;b)organizarea arhitectural-urbanistică în funcţie de caracteristicile structurii urbane;c)modul de utilizare a terenurilor;d)dezvoltarea infrastructurii edilitare;e)statutul juridic şi circulaţia terenurilor;f)protejarea monumentelor istorice şi servituţi în zonele de protecţie ale acestora.(3)Elaborarea Planului urbanistic zonal este obligatorie în cazul:a)zonelor centrale ale localităţilor;b)zonelor construite protejate şi de protecţie a monumentelor;c)zonelor de agrement şi turism;d)zonelor/parcurilor industriale, tehnologice şi zonelor de servicii;e)parcelărilor, pentru divizarea în mai mult de 3 parcele;f)infrastructurii de transport;g)zonelor supuse restructurării sau regenerării urbane;h)altor zone stabilite de autorităţile publice locale din localităţi, potrivit legii.(la data 13-iul-2013 Art. 47, alin. (3) din capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 25. din Legea 190/2013 )(31)Prevederile alin. (3) nu se aplică în situaţia în care planurile urbanistice generale reglementează condiţiile de autorizare a investiţiilor din zonele menţionate, cu excepţia zonelor construite protejate.(la data 13-iul-2013 Art. 47, alin. (3) din capitolul IV, sectiunea 3 completat de Art. I, punctul 26. din Legea 190/2013 )(4)Delimitarea zonelor pentru care se întocmesc planuri urbanistice zonale obligatorii se face, de regulă, în Planul urbanistic general.(la data 11-feb-2011 Art. 47, alin. (4) din capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 24. din Ordonanta urgenta 7/2011 )(5)Prin Planul urbanistic zonal se stabilesc, în baza analizei contextului social, cultural istoric, urbanistic şi arhitectural, reglementări cu privire la regimul de construire, funcţiunea zonei, înălţimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor faţă de aliniament şi distanţele faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, caracteristicile arhitecturale ale clădirilor, materialele admise.(la data 11-feb-2011 Art. 47, alin. (5) din capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 24. din Ordonanta urgenta 7/2011 )(la data 06-iul-2009 Art. 47, alin. (6) din capitolul IV, sectiunea 3 abrogat de Art. I, punctul 9. din Legea 242/2009 )Art. 471(1)Introducerea în intravilanul localităţilor a terenurilor agricole şi a celor amenajate cu îmbunătăţiri funciare se face pe bază de studii urbanistice de PUG sau PUZ pentru care în prealabil a fost obţinut avizul privind clasa de calitate emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.(2)După aprobarea prin hotărârea consiliului local a PUG şi PUZ, primăriile sunt obligate să transmită hotărârea însoţită de documentaţia de aprobare a PUG şi PUZ către oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, în vederea actualizării din oficiu a destinaţiei imobilelor înregistrate în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară.(la data 26-nov-2012 Art. 47 din capitolul IV, sectiunea 3 completat de Art. I, punctul 11. din Legea 219/2012 )Art. 48(1)Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică pentru o parcelă în relaţie cu parcelele învecinate. Planul de urbanism nu poate modifica planurile de nivel superior, ci poate doar detalia modul specific de construire în raport cu funcţionarea zonei şi cu identitatea arhitecturală a acesteia, în baza unui studiu de specialitate.(2)Planul urbanistic de detaliu este instrumentul de proiectare urbană care reglementează retragerile faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, procentul de ocupare a terenului, accesuri auto şi pietonale, conformarea arhitectural-volumetrică, modul de ocupare a terenului, designul spaţiilor publice.(la data 13-iul-2013 Art. 48, alin. (2) din capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 27. din Legea 190/2013 )(3)Planul urbanistic de detaliu se elaborează numai pentru reglementarea amănunţită a prevederilor stabilite prin Planul urbanistic general sau Planul urbanistic zonal.(la data 11-feb-2011 Art. 48 din capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 25. din Ordonanta urgenta 7/2011 )Art. 481(1)Toate documentaţiile de urbanism se realizează în format digital şi format analogic, la scară adecvată, în funcţie de tipul documentaţiei, pe suport topografic realizat în coordonate în sistemul naţional de referinţă Stereo 1970, actualizat pe baza ortofotoplanurilor sau pe baza unor măsurători la teren, cu respectarea şi integrarea limitelor imobilelor înregistrate în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară, puse la dispoziţie de oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.(2)Stabilirea limitelor intravilanului prin planurile de urbanism general şi zonal se va face în raport cu nevoile de dezvoltare ale localităţilor din cadrul unei anumite unităţi administrativ-teritoriale. Limita propusă va fi stabilită în funcţie de elemente ale cadrului natural, căi majore de comunicaţii, amenajări hidrotehnice, precum şi de alte categorii de lucrări cu caracter tehnic.(3)În cazul extinderii tramei stradale şi a anumitor zone funcţionale, limita intravilanului propus se va raporta la acestea şi va urmări să asigure o utilizare eficientă a terenurilor. În cazul localităţilor risipite (sate, cătune, ansambluri turistice existente) cu suprafeţe mari de proprietăţi, limita intravilanului se va stabili astfel încât să se asigure o parcelare corespunzătoare funcţiunilor propuse, indiferent de regimul cadastral/funcţional al terenurilor (teren agricol, păşuni, vii, livezi, păduri), în vederea unei dezvoltări economice echilibrate a acestora.(4)Baza topografică cu situaţia existentă se pune la dispoziţia autorităţilor locale cu titlu gratuit şi se avizează de oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară. În termen de 15 zile după aprobarea de către consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti, un exemplar al documentaţiei de urbanism se înaintează Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în format electronic, pentru preluarea informaţiilor în sistemul de evidenţă de cadastru şi publicitate imobiliară şi în geoportalul INSPIRE, şi un exemplar se transmite, în format electronic, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pentru preluarea în Observatorul teritorial naţional.(5)Toate restricţiile impuse prin documentaţiile de urbanism legal aprobate se fac publice de către autorităţile publice locale responsabile cu aprobarea planului, inclusiv prin publicarea pe site-ul instituţiei.(la data 13-iul-2013 Art. 48^1 din capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 28. din Legea 190/2013 )Art. 49(1)Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice şi economice care stă la baza elaborării planurilor de urbanism, precum şi a regulamentelor locale de urbanism.(2)Regulamentul local de urbanism pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, aferent Planului urbanistic general, sau pentru o parte a acesteia, aferent Planului urbanistic zonal, cuprinde şi detaliază prevederile referitoare la modul concret de utilizare a terenurilor, precum şi de amplasare, dimensionare şi realizare a volumelor construite, amenajărilor şi plantaţiilor, materiale şi culori, pe zone, în conformitate cu caracteristicile arhitectural-urbanistice ale acestora, stabilite în baza unui studiu de specialitate.(la data 11-feb-2011 Art. 49, alin. (2) din capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 27. din Ordonanta urgenta 7/2011 )(3)După aprobare Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal şi Planul urbanistic de detaliu împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiţie.(4)Prevederile regulamentelor locale de urbanism sunt diferenţiate pentru fiecare unitate teritorială de referinţă, zonă şi subzonă a acesteia.(la data 11-feb-2011 Art. 49, alin. (4) din capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 27. din Ordonanta urgenta 7/2011 )(la data 13-iul-2013 Art. 49, alin. (5) din capitolul IV, sectiunea 3 abrogat de Art. I, punctul 29. din Legea 190/2013 )SECŢIUNEA 4: Iniţierea şi finanţarea activităţilorArt. 50(1)Iniţiativa elaborării documentaţiilor de amenajare a teritoriului, a planurilor urbanistice generale şi a planurilor urbanistice menţionate la art. 54 alin. (2) aparţine exclusiv autorităţii publice locale.(2)Iniţiativa elaborării planurilor urbanistice, altele decât cele menţionate la alin. (1), aparţine autorităţii publice locale, precum şi persoanelor fizice şi/sau juridice interesate.(la data 13-iul-2013 Art. 50 din capitolul IV, sectiunea 4 modificat de Art. I, punctul 30. din Legea 190/2013 )Art. 51(1)Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, prevăzute în prezenta lege, se finanţează din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din bugetul de stat şi din venituri proprii ale persoanelor juridice şi fizice interesate în dezvoltarea unei localităţi sau a unei zone din cadrul acesteia, precum şi din alte surse legal constituite sau atrase.(la data 13-iul-2013 Art. 51, alin. (1) din capitolul IV, sectiunea 4 modificat de Art. I, punctul 31. din Legea 190/2013 )(11)Activităţile de amenajare a teritoriului şi urbanism de interes naţional şi regional, care se finanţează din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, sunt:a)elaborarea Strategiei de dezvoltare teritorială a României;b)elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului naţional;c)elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului zonal regional;d)elaborarea Regulamentului general de urbanism;e)elaborarea documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi urbanism pentru zonele cu monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial;f)elaborarea documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi urbanism, hărţi de hazard/risc în vederea prevenirii dezastrelor naturale sau industriale;g)programe de susţinere a dezvoltării locale în vederea asigurării fondului de documentaţii în domeniile: amenajarea teritoriului, urbanism, imobiliar-edilitar şi al proiectelor de dezvoltare urbană integrată.(12)Activităţile prevăzute la alin. (11) lit. g), precum şi metodologiile de finanţare a acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului.(la data 01-sep-2008 Art. 51, alin. (1) din capitolul IV, sectiunea 4 completat de Art. I, punctul 21. din Ordonanta 27/2008 )(2)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să prevadă în bugetele anuale fonduri pentru elaborarea sau actualizarea, după caz, a planurilor de amenajare a teritoriului, a planurilor de urbanism, a hărţilor de risc natural, precum şi a studiilor de fundamentare necesare în vederea elaborării acestora.(3)Metodologia finanţării de la bugetul de stat a hărţilor de risc pentru cutremure şi alunecări de teren se elaborează de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.(la data 21-iun-2007 Art. 51, alin. (3) din capitolul IV, sectiunea 4 modificat de Art. 1 din Legea 168/2007 )Art. 52Pentru desfăşurarea unor activităţi comune de amenajare a teritoriului şi de urbanism, pentru realizarea unor obiective de interes general, consiliile judeţene, consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale ale sectoarelor se pot asocia sau, după caz, pot colabora, în condiţiile legii, cu persoane juridice ori fizice din ţară sau din străinătate în scopul atragerii de fonduri suplimentare.(la data 13-iul-2013 Art. 52 din capitolul IV, sectiunea 4 modificat de Art. I, punctul 32. din Legea 190/2013 )(la data 11-feb-2011 Art. 53 din capitolul IV, sectiunea 4 abrogat de Art. I, punctul 31. din Ordonanta urgenta 7/2011 )Art. 54(1)Planurile urbanistice zonale pentru zone centrale, zone protejate în integralitatea lor şi zone de protecţie a monumentelor, precum şi planurile urbanistice zonale şi de detaliu privind realizarea unor obiective de interes public se finanţează din bugetul de stat ori din bugetele locale.(2)Planurile urbanistice zonale şi planurile urbanistice de detaliu, cu excepţia celor prevăzute la alin. (1), se finanţează de persoanele juridice sau persoanele fizice interesate.(3)Planurile de urbanism zonale sau de detaliu, care modifică părţi din zone protejate, se pot finanţa de către persoane fizice sau juridice interesate.(la data 13-iul-2013 Art. 54 din capitolul IV, sectiunea 4 modificat de Art. I, punctul 33. din Legea 190/2013 )Art. 55(1)Finanţarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism cu caracter deosebit, pentru zone şi localităţi care necesită cercetări şi studii complexe, se face şi din fonduri destinate cercetării, dezvoltării regionale şi altele, în condiţiile stabilite de ministere şi de alţi factori implicaţi.(2)În cazul documentaţiilor de urbanism finanţate conform alin. (1), entitatea achizitoare poate organiza, în condiţiile legii, concurs de soluţii urbanistice, deschis specialiştilor din domeniu, finanţat din fondurile prevăzute la alin. (1).(la data 13-iul-2013 Art. 55, alin. (2) din capitolul IV, sectiunea 4 modificat de Art. I, punctul 34. din Legea 190/2013 )(3)Indiferent de iniţiativa sau de sursa de finanţare, autorităţile administraţiei publice locale în competenţa cărora se află elaborarea, avizarea şi aprobarea documentaţiei de amenajare a teritoriului şi urbanism sunt responsabile pentru întregul conţinut al reglementărilor adoptate, cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel.(la data 06-iul-2009 Art. 55, alin. (3) din capitolul IV, sectiunea 4 modificat de Art. I, punctul 10. din Legea 242/2009 )SECŢIUNEA 5: Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanismArt. 56(1)Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate, potrivit prevederilor anexei nr. 1 la prezenta lege.(2)Precizarea conţinutului documentaţiilor care se supun avizării, precum şi a emitenţilor de avize pentru fiecare categorie de documentaţii se va stabili prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.(3)Avizarea documentaţiilor de interes general – toate categoriile din domeniul amenajării teritoriului, precum şi din domeniul urbanismului (cu excepţia Planului urbanistic de detaliu) – se face fără perceperea unor taxe.(4)Perioada de valabilitate a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice locale abilitată să aprobe documentaţia, în conformitate cu gradul de complexitate şi cu prevederile acesteia.(5)Valabilitatea prevederilor documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi urbanism se extinde de drept pentru acele investiţii care au început în timpul perioadei de valabilitate, până la finalizarea acestora.(la data 01-sep-2008 Art. 56 din capitolul IV, sectiunea 5 completat de Art. I, punctul 23. din Ordonanta 27/2008 )(6)Documentaţiile de amenajare a teritoriului sau de urbanism, elaborate conform legislaţiei în vigoare, care au avizele şi acordurile prevăzute de lege şi solicitate prin certificatul de urbanism, precum şi tarifele de exercitare a dreptului de semnătură achitate pentru specialiştii care au elaborat documentaţiile, se promovează de către primar, în vederea aprobării prin hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pe baza referatului de specialitate al arhitectului-şef, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării documentaţiei complete la registratura primăriei.(la data 13-iul-2013 Art. 56, alin. (6) din capitolul IV, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 35. din Legea 190/2013 )(7)În termen de maximum 45 de zile de la finalizarea dezbaterii publice şi înaintarea expunerii de motive elaborate de primar/preşedintele consiliului judeţean şi a raportului de specialitate elaborat de către arhitectul-şef, consiliul judeţean sau local are obligaţia să emită o hotărâre prin care aprobă sau respinge documentaţia de amenajare a teritoriului sau urbanism.(la data 13-iul-2013 Art. 56, alin. (7) din capitolul IV, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 35. din Legea 190/2013 )(8)În cazul imobilelor declarate ca fiind de utilitate publică, în temeiul Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, sau în temeiul altor legi privind declarare a de utilitate publică a unor imobile, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism, aflate în vigoare la data declarării utilităţii publice, sunt repuse de drept în vigoare pentru o perioadă egală cu cea pentru care au fost emise iniţial, începând cu data la care utilitatea publică încetează din orice cauză.(la data 21-iul-2013 Art. 56, alin. (7) din capitolul IV, sectiunea 5 completat de Art. II din Legea 229/2013 )Art. 561Nu pot fi iniţiate şi aprobate documentaţii de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcţii edificate fără autorizaţie de construire sau care nu respectă prevederile autorizaţiei de construire.(la data 01-ian-2012 Art. 56 din capitolul IV, sectiunea 5 completat de Art. I, punctul 35. din Ordonanta urgenta 7/2011 )(la data 13-iul-2013 Art. 56^2 din capitolul IV, sectiunea 5 abrogat de Art. I, punctul 36. din Legea 190/2013 )SECŢIUNEA 6: Participarea publicului la activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanismArt. 57(1)Participarea publicului la activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism constă în implicarea acestuia în toate etapele procesului decizional referitor la activităţile de amenajare a teritoriului şi urbanism.(2)Participarea publicului asigură dreptul acestuia la informare, consultare şi acces la justiţie, referitor la activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, potrivit legii, pe tot parcursul elaborării strategiilor şi documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, conform metodologiei stabilite de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi în corelare cu procedurile specifice ce decurg din legislaţia de mediu.Art. 58Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au responsabilitatea organizării, desfăşurării şi finanţării procesului de participare a publicului în cadrul activităţilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism.Art. 59Informarea publicului este activitatea prin care autorităţile administraţiei publice fac publice:a)obiectivele dezvoltării economico-sociale privind amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor;b)conţinutul strategiilor de dezvoltare teritorială şi a documentaţiilor de urbanism care urmează a fi supuse aprobării, precum şi al documentaţiilor aprobate, potrivit legii;c)rezultatele consultării publicului;d)deciziile adoptate;e)modul de implementare a deciziilor.Art. 60Consultarea publicului este procesul prin care autorităţile administraţiei publice centrale şi locale colectează şi iau în considerare opţiunile şi opiniile publicului privind obiectivele dezvoltării economico-sociale privind amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, prevederile strategiilor de dezvoltare teritorială şi ale programelor de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare urbanistică a localităţilor.Art. 61Informarea şi consultarea publicului se desfăşoară diferenţiat, în funcţie de amploarea şi de importanţa documentaţiei de amenajare a teritoriului sau de urbanism, potrivit metodologiei stabilite de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor.(la data 16-sep-2008 capitolul IV, sectiunea 6 modificat de Art. I, punctul 24. din Ordonanta 27/2008 )SECŢIUNEA 7: Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobateArt. 62(1)Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate se face prin compartimentele de specialitate din aparatul propriu al consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, după caz, precum şi de Inspectoratul de Stat în Construcţii.(11)În situaţia neactualizării documentaţiilor de urbanism până la expirarea termenelor de valabilitate prevăzute prin hotărârile de aprobare a acestora, se suspendă eliberarea autorizaţiilor de construire/desfiinţare, conform legii.(la data 16-iul-2006 Art. 62, alin. (1) din capitolul IV, sectiunea 7 completat de Art. I, punctul 16. din Legea 289/2006 )(2)Compartimentele de specialitate vor urmări corelarea realizării programelor de dezvoltare cu prevederile documentaţiilor aprobate.CAPITOLUL V: SancţiuniArt. 63(1)Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională, disciplinară, administrativă sau penală, după caz, potrivit legii.(2)Constituie contravenţii următoarele fapte:a)refuzul instituţiilor publice de a furniza informaţii care, prin natura lor, sunt publice, pentru desfăşurarea corespunzătoare a activităţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism;b)supunerea spre avizare sau aprobare a unei documentaţii de urbanism incomplete ori care conţine date eronate;c)avizarea şi aprobarea de documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism semnate de alte persoane decât cele stabilite prin lege;d)neîndeplinirea atribuţiilor privind exercitarea controlului asupra modului de respectare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism;e)neluarea măsurilor prevăzute de lege în cazul nerespectării prevederilor din documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism.(la data 16-iul-2006 Art. 63 din capitolul V modificat de Art. I, punctul 17. din Legea 289/2006 )f)aprobarea unui plan urbanistic de detaliu cu derogări de la Planul urbanistic general neprevăzute la art. 32 alin. (4).(la data 01-sep-2008 Art. 63, alin. (2) din capitolul V completat de Art. I, punctul 25. din Ordonanta 27/2008 )g)semnarea, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1), de documentaţii de amenajarea teritoriului şi urbanism care conţin date eronate, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.(la data 06-iul-2009 Art. 63, alin. (2), litera F. din capitolul V completat de Art. I, punctul 11. din Legea 242/2009 )h)refuzul operatorilor economici sau al instituţiilor care deţin imobile, instalaţii şi/sau echipamente de interes public ori care prestează un serviciu public de a pune la dispoziţia autorităţii publice informaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2).(la data 13-iul-2013 Art. 63, alin. (2), litera G. din capitolul V completat de Art. I, punctul 37. din Legea 190/2013 )Art. 631Contravenţiile prevăzute la art. 63 alin. (2) se sancţionează cu amendă, după cum urmează:a)de la 1.000 lei la 3.000 lei, pentru nerespectarea prevederilor lit. a) şi b);b)de la 1.000 lei la 9.000 lei, pentru nerespectarea prevederilor lit. c) şi g);(la data 06-iul-2009 Art. 63^1, litera B. din capitolul V modificat de Art. I, punctul 12. din Legea 242/2009 )c)de la 1.000 lei la 2.500 lei, pentru nerespectarea prevederilor lit. d) şi e);d)de la 3.000 lei la 10.000 lei, pentru nerespectarea prevederilor lit. f) şi h).(la data 13-iul-2013 Art. 63^1, litera D. din capitolul V modificat de Art. I, punctul 37. din Legea 190/2013 )Art. 632Contravenţiilor prevăzute la art. 63 alin. (2) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.(la data 16-iul-2006 Art. 63 din capitolul V completat de Art. I, punctul 18. din Legea 289/2006 )Art. 64(1)Faptele de încălcare a prezentei legi se constată de organele de control al activităţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism ale consiliilor judeţene şi locale, de reprezentanţi ai instituţiilor publice de specialitate ale autorităţilor centrale implicate în avizare, precum şi de Inspectoratul de Stat în Construcţii.(2)Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate fără avizele prevăzute de reglementările în vigoare sunt nule.(la data 16-iul-2006 Art. 64 din capitolul V modificat de Art. I, punctul 19. din Legea 289/2006 )CAPITOLUL VI: Dispoziţii finaleArt. 65(1)În absenţa Planului de amenajare a teritoriului judeţean şi a Planului urbanistic general aprobate, pe teritoriile aferente se pot realiza investiţii în construcţii, lucrări tehnico-edilitare, precum şi orice alte investiţii urbane numai pe baza unui plan urbanistic zonal aprobat potrivit legii şi cu respectarea Regulamentului general de urbanism.(la data 01-sep-2008 Art. 65, alin. (1) din capitolul VI modificat de Art. I, punctul 27. din Ordonanta 27/2008 )(2)Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism modificate fără respectarea prevederilor legale privitoare la avizarea şi aprobarea acestora sunt nule.Art. 66Unităţile administrativ-teritoriale de bază, care la data intrării în vigoare a prezentei legi dispun de planuri urbanistice generale preliminare, au obligaţia ca în termen de 12 luni să le finalizeze şi să le aprobe ca documentaţii de urbanism definitive.Art. 67Dispoziţiile referitoare la categoriile de documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism, competenţele de avizare şi de aprobare a acestora, cuprinse în Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte prevederi contrare prezentei legi se abrogă.Art. 68- Anexa nr. 1 cuprinzând categoriile de documentaţii în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului, competenţele de avizare şi de aprobare a acestora, precum şi anexa nr. 2 cuprinzând termenii de specialitate utilizaţi în cuprinsul legii fac parte integrantă din prezenta lege.-****-Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 7 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.p.PREŞEDINTELE SENATULUI,PUSKAS VALENTIN-ZOLTANAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin.(2) din Constituţia României.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALER DORNEANU
ANEXA Nr. 1: CATEGORII DE DOCUMENTAŢII DE AMENAJARE A TERITORIULUI ŞI DE URBANISM. COMPETENŢE DE AVIZARE ŞI DE APROBARE A ACESTORA
(la data 16-iul-2006 anexa 1 modificat de Art. I, punctul 20. din Legea 289/2006 ) Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă 0 1 2 3 A. Amenajarea teritoriului - Plan de amenajare a teritoriului 1 Naţional Guvernul Parlamentul 2 Zonal- Regional sau interjudeţean- Interorăşenesc sau intercomunal- Frontalier- Metropolitan, periurban al principalelor municipii şi oraşe - Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului- Organisme centrale şi teritoriale interesate - Consiliile judeţene- Consiliile locale- Consiliul General al Municipiului Bucureşti 3 Judeţean - Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului- Organisme centrale şi teritoriale interesate - Consiliul judeţean- Consiliul General al Municipiului Bucureşti B. Urbanism - Plan urbanistic general şi regulament local aferent acestuia 4 Municipiul Bucureşti - Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului- Organisme centrale şi teritoriale interesate - Consiliul General al Municipiului Bucureşti 5 Municipiu - Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului- Consiliul judeţean- Organisme centrale şi teritoriale interesate - Consiliul local al municipiului 6 Oraş - Consiliul judeţean- Organisme centrale şi locale interesate - Consiliul local al oraşului 7 Comună - Consiliul judeţean- Organisme centrale şi locale interesate - Consiliul local al comunei 8 Municipii, oraşe şi comune ce includ staţiuni balneare/turistice declarate - Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului- Consiliul judeţean- Organisme centrale şi teritoriale interesate - Consiliul local al municipiului/oraşului/ comunei, după caz - Plan urbanistic zonal şi regulament local aferent acestuia 9 Zona centrală a municipiului Bucureşti, precum şi alte zone funcţionale de interes - Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului- Organisme centrale şi teritoriale interesate - Consiliul General al Municipiului Bucureşti 10 Zona centrală a municipiului şi alte zone funcţionale de interes - Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului- Consiliul judeţean- Organisme centrale şi teritoriale interesate - Consiliile locale municipale 11 Zona centrală a oraşului, satului, precum şi alte zone funcţionale de interes - Consiliul judeţean- Organisme centrale şi teritoriale interesate - Consiliile locale orăşeneşti sau comunale 12 - Zone protejate ori asupra cărora s-a instituit un tip de restricţie, precum şi cele care depăşesc limita unei unităţi administrativ-teritoriale- Zone protejate ori asupra cărora s-a instituit un tip de restricţie, precum şi cele care depăşesc limita unei unităţi administrativ-teritoriale, pentru municipiul Bucureşti - Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului- Consiliul judeţean- Organisme centrale şi teritoriale interesate - Consiliile locale- Consiliul General al Municipiului Bucureşti - Plan urbanistic de detaliu 13 - Imobile clasate în lista monumentelor istorice şi cele care se amplasează în zone protejate- Imobile clasate în lista monumentelor istorice şi cele care se amplasează în zone protejate, pentru municipiul Bucureşti - Consiliul judeţean- Ministerul Culturii şi Cultelor- Organisme centrale şi teritoriale interesate - Consiliile locale- Consiliul General al Municipiului Bucureşti 14 Alte imobile - Organisme teritoriale interesate - Consiliile locale C. Regulament de urbanism 15 Regulament general de urbanism - Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului- Organisme centrale şi teritoriale interesate - Guvernul *) La anexa nr. 1 “Categorii de documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Competenţe de avizare şi de aprobare a acestora”, după numărul curent 2 se introduce un nou număr curent, numărul curent 21, cu următorul cuprins:(la data 01-sep-2008 anexa 1 modificat de Art. I, punctul 28. din Ordonanta 27/2008 ) Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă “21 Zonal pentru localităţi care cuprind monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial - Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor- Ministerul Culturii şi Cultelor- organisme centrale şi teritoriale interesate Guvernul *) La anexa nr. 1 “Categorii de documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Competenţe de avizare şi de aprobare a acestora”, după numărul curent 8 se introduce un nou număr curent, numărul curent 81, cu următorul cuprins:(la data 01-sep-2008 anexa 1 modificat de Art. I, punctul 29. din Ordonanta 27/2008 ) Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă “81 Localităţi care cuprind monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial - Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor- Ministerul Culturii şi Cultelor- organisme centrale şi teritoriale interesate Guvernul *) La anexa nr. 1 “Categorii de documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Competenţe de avizare şi de aprobare a acestora”, după numărul curent 12 se introduce un nou număr, numărul curent 121, cu următorul cuprins:(la data 01-sep-2008 anexa 1 modificat de Art. I, punctul 30. din Ordonanta 27/2008 ) Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă 121 Zone protejate care cuprind monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial şi zonele lor de protecţie - Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor- Ministerul Culturii şi Cultelor- organisme centrale şi teritoriale interesate Guvernul *) – după numărul curent 21 se introduce un nou număr curent, numărul curent 22, cu următorul cuprins:(la data 06-iul-2009 anexa 1 modificat de Art. I, punctul 13. din Legea 242/2009 ) Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă 22 Zonal pentru localităţi care cuprind monumente, ansambluri sau situri înscrise în Lista monumentelor istorice - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei- Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional- organisme centrale şi teritoriale interesate Consiliile judeţene Consiliile locale Consiliul General al Municipiului Bucureşti» *) – după numărul curent 81 se introduce un nou număr curent, numărul curent 82, cu următorul cuprins:(la data 06-iul-2009 anexa 1 modificat de Art. I, punctul 14. din Legea 242/2009 ) Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă 82 Municipii, oraşe şi comune ce cuprind monumente, ansambluri sau situri înscrise în Lista monumentelor istorice şi zonele lor de protecţie - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei- Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional- organisme centrale şi teritoriale interesate Consiliile locale Consiliul General al Municipiului Bucureşti» *) – după numărul curent 121 se introduce un nou număr curent, numărul curent 122, cu următorul cuprins:(la data 06-iul-2009 anexa 1 modificat de Art. I, punctul 15. din Legea 242/2009) Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă 122 Zone construite protejate ori zone care cuprind monumente, ansambluri sau situri înscrise în Lista monumentelor istorice şi zonele lor de protecţie - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei- Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional- organisme centrale şi teritoriale interesate Consiliile locale Consiliul General al Municipiului Bucureşti» *) Se introduce un nou număr curent, numărul curent 11, cu următorul cuprins:(la data 11-feb-2011 anexa 1 completat de Art. I, punctul 36. din Ordonanta urgenta 7/2011 ) Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă “11. Zonal regional - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
- Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
- Agenţiile de dezvoltare regională
- Organismele centrale şi teritoriale interesate Guvernul *) Numerele curente 21, 81, 82, 9, 10, 12, 121şi 122 se modifică şi vor avea următorul cuprins: Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă “21. Zonal, pentru localităţi care cuprind monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
- Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
- Consiliul judeţean
- Organisme centrale şi teritoriale interesate Guvernul …. 81. Localităţi care cuprind monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
- Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
- Consiliul judeţean
- Organisme centrale şi teritoriale interesate Guvernul 82. Municipii, oraşe şi comune care cuprind monumente, ansambluri sau situri înscrise în Lista monumentelor istorice şi zonele lor de protecţie - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
- Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
- Consiliul judeţean
- Organisme centrale şi teritoriale interesate Consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti 9. Zona centrală a municipiului Bucureşti - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
- Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
- Organisme centrale şi teritoriale interesate Consiliul General al Municipiului Bucureşti 10. Zona centrală a municipiului - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
- Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
- Consiliul judeţean
- Organisme centrale şi teritoriale interesate Consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti … 12. Zone protejate ori asupra cărora s-a instituit un tip de restricţie prin acte normative sau documentaţii de urbanism, precum şi cele care depăşesc limita unei unităţi administrativ-teritoriale - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
- Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
- Consiliul judeţean
- Organisme centrale şi teritoriale interesate Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti 121. Zone protejate care cuprind monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
- Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
- Consiliul judeţean
- Organisme centrale şi teritoriale interesate Guvernul 122. Zone construite protejate ori zone care cuprind monumente, ansambluri sau situri înscrise în Lista monumentelor istorice şi zonele lor de protecţie - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
- Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
- Consiliul judeţean
- Organisme centrale şi teritoriale interesate Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti *) Se introduc trei noi numere curente, numerele curente 123,124şi 125, cu următorul cuprins:
Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă “123. Zone turistice de interes naţional, respectiv zona costieră, zone montane şi alte categorii de teritorii stabilite prin acte normative în vederea asigurării condiţiilor de dezvoltare durabilă şi de păstrare a identităţii locale, iniţiate de Guvern - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
- Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
- Ministerul Mediului şi Pădurilor
- Consiliul judeţean
- Consiliile locale
- Organisme centrale şi teritoriale interesate Guvernul 124. Zone situate în extravilanul municipiilor, oraşelor şi comunelor - Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
- Consiliul judeţean
- Organisme centrale şi teritoriale interesate Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti 125. Alte zone - Organisme centrale şi teritoriale Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti *) Numărul curent 14 se modifică şi va avea următorul cuprins: Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă 14. Alte imobile - Consiliul judeţean- Organisme centrale şi teritoriale Consiliile locale *) – numărul curent 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă “11. Zonal regional - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice- Ministerul Culturii- Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice- Agenţiile de dezvoltare regională Guvernul” *) – numărul curent 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă “2. Zonal- Interjudeţean- Interorăşenesc sau intercomunal- Frontalier- Metropolitan, periurban al principalelor municipii şi oraşe - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice- Organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii - Consiliile judeţene- Consiliile locale- Consiliul General al Municipiului Bucureşti” *) – numerele curente 21, 8, 81, 82, 9, 10, 12 şi 121 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă «21. Zonal, pentru localităţi care cuprind monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice- Ministerul Culturii- Consiliul judeţean- Organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii Guvernul ……………………………………….. 8. Oraşe şi comune ce includ staţiuni balneare/turistice declarate - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice- Consiliul judeţean- Organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii - Consiliul local al oraşului/comunei, după caz 81. Localităţi care cuprind monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice- Ministerul Culturii- Consiliul judeţean- Organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii Guvernul 82. Municipii, oraşe şi comune care cuprind monumente, ansambluri sau situri înscrise în Lista monumentelor istorice - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice- Ministerul Culturii prin direcţiile judeţene- Organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii Consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti 9. Zona centrală a municipiului în integralitatea sa - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice- Ministerul Culturii- Organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii Consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti 10. Părţi din zona centrală a municipiului - Ministerul Culturii prin direcţiile judeţene- Consiliul judeţean- Organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii Consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti ……………………………………….. 12. Zone protejate ori asupra cărora s-a instituit un tip de restricţie, prin acte normative sau documentaţii de urbanism, în integralitatea lor - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice- Ministerul Culturii prin direcţiile judeţene- Consiliul judeţean- Organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti 121. Zone protejate care cuprind monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice- Ministerul Culturii- Consiliul judeţean- Organisme centrale şi teritoriale interesate Guvernul» *) – după numărul curent 121 se introduce un nou număr curent, numărul curent 121bis, cu următorul cuprins: Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă “121bis. Părţi din zone protejate ori asupra cărora s-a instituit un tip de restricţie, prin acte normative sau documentaţii de urbanism, precum şi cele care depăşesc limita unei unităţi administrativ-teritoriale - Ministerul Culturii prin direcţiile judeţene- Consiliul judeţean- Organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti» *) – numărul curent 122 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă «122. Zone care cuprind monumente, ansambluri sau situri înscrise în Lista monumentelor istorice în integralitatea lor - Ministerul Culturii prin direcţiile judeţene- Consiliul judeţean- Organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti” *) – la anexa nr. 1, numărul curent 123 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă “123. Zone turistice de interes naţional, respectiv zona costieră, zone montane şi alte categorii de teritorii stabilite prin acte normative în vederea asigurării condiţiilor de dezvoltare durabilă şi de păstrare a identităţii locale - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice- Ministerul Culturii- Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice- Consiliul judeţean- Consiliile locale- Organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti *) – după numărul curent 123 se introduce un nou număr curent, numărul curent 123bis, cu următorul cuprins: Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă «123bis. Părţi din zone turistice de interes naţional, respectiv zona costieră, zone montane şi alte categorii de teritorii stabilite prin acte normative în vederea asigurării condiţiilor de dezvoltare durabilă şi de păstrare a identităţii locale - Ministerul Culturii- Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice- Consiliul judeţean- Consiliile locale- Organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti» *) – numărul curent 124 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă «124. Zone situate în extravilanul municipiilor, oraşelor şi comunelor - Ministerul Culturii- Consiliul judeţean- Organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti» *) – numărul curent 125 se abrogă.*) – numerele curente 13 şi 14 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
Nr. crt. Categorii de documentaţii Avizează Aprobă “13. - Imobile clasate în Lista monumentelor istorice şi cele care se amplasează în zone protejate- Imobile clasate în Lista monumentelor istorice şi cele care se amplasează în zone protejate, pentru municipiul Bucureşti - Ministerul Culturii- Organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti 14. Alte imobile - Organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii Consiliile locale”
ANEXA Nr. 2: DEFINIREA TERMENILOR UTILIZAŢI ÎN LEGE(în ordine alfabetică)* Aprobare – opţiunea forului deliberativ al autorităţilor competente de încuviinţare a propunerilor cuprinse în documentaţiile prezentate şi susţinute de avizele tehnice favorabile, emise în prealabil. Prin actul de aprobare (lege, hotărâre a Guvernului, hotărâre a consiliilor judeţene sau locale, după caz) se conferă documentaţiilor putere de aplicare, constituindu-se astfel ca temei juridic în vederea realizării programelor de amenajare teritorială şi dezvoltare urbanistică, precum şi a autorizării lucrărilor de execuţie a obiectivelor de investiţii.* Avizare – procedura de analiză şi exprimare a punctului de vedere al unei comisii tehnice din structura ministerelor, administraţiei publice locale ori a altor organisme centrale sau teritoriale interesate, având ca obiect analiza soluţiilor funcţionale, a indicatorilor tehnico-economici şi sociali ori a altor elemente prezentate prin documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Avizarea se concretizează printr-un act (aviz favorabil sau nefavorabil) cu caracter tehnic şi obligatoriu.* Caracter director – însuşirea unei documentaţii aprobate de a stabili cadrul general de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare urbanistică a localităţilor, prin coordonarea acţiunilor specifice. Caracterul director este specific documentaţiilor de amenajare a teritoriului.* Caracter de reglementare – însuşirea unei documentaţii aprobate de a impune anumiţi parametri soluţiilor promovate. Caracterul de reglementare este specific documentaţiilor de urbanism.* Circulaţia terenurilor – schimbarea titularilor dreptului de proprietate sau de exploatare asupra terenurilor prin acte de vânzare-cumpărare, donaţie, concesiune, arendare etc.* Competenţa de avizare/aprobare – abilitarea legală a unei instituţii publice şi capacitatea tehnică de a emite avize/aprobări.* Dezvoltare durabilă – satisfacerea necesităţilor prezentului, fără a se compromite dreptul generaţiilor viitoare la existenţă şi dezvoltare.* Dezvoltare regională – ansamblul politicilor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, elaborate în scopul armonizării strategiilor, politicilor şi programelor de dezvoltare sectorială pe arii geografice, constituite în “regiuni de dezvoltare”, şi care beneficiază de sprijinul Guvernului, al Uniunii Europene şi al altor instituţii şi autorităţi naţionale şi internaţionale interesate.* Documentaţie de amenajare a teritoriului şi de urbanism – ansamblu de piese scrise şi desenate, referitoare la un teritoriu determinat, prin care se analizează situaţia existentă şi se stabilesc obiectivele, acţiunile şi măsurile de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare urbanistică a localităţilor pe o perioadă determinată.* Limitele unităţii administrativ-teritoriale – linii reale sau imaginare, stabilite prin lege, prin care se delimitează teritoriul unei unităţi administrative de teritoriul altor unităţi administrative.(la data 17-iul-2011 anexa 2 completat de Art. I, punctul 1. din Legea 162/2011 )* Parcelare – acţiunea urbană prin care o suprafaţă de teren este divizată în loturi mai mici, destinate construirii sau altor tipuri de utilizare. De regulă este legată de realizarea unor locuinţe individuale, de mică înălţime.* Peisaj-desemnează o parte de teritoriu, perceput ca atare de către populaţie, cu valoare remarcabilă prin caracterul său de unicitate şi coerenţă, rezultat al acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani, cuprinzând zone naturale sau/şi construite având valoare particulară în materie de arhitectură şi patrimoniu ori fiind mărturii ale modurilor de viaţă, de locuire, de activitate sau ale tradiţiilor, agricole ori forestiere, artizanale sau industriale.(la data 11-feb-2011 anexa 2 completat de Art. I, punctul 40. din Ordonanta urgenta 7/2011 )* Plan de mobilitate urbană – instrumentul de planificare strategică teritorială prin care sunt corelate dezvoltarea teritorială a localităţilor din zona periurbană/metropolitană cu nevoile de mobilitate şi transport al persoanelor, bunurilor şi mărfurilor.* Politici de dezvoltare – mijloacele politico-administrative, organizatorice şi financiare, utilizate în scopul realizării unei strategii.(la data 13-iul-2013 anexa 2 completat de Art. I, punctul 46. din Legea 190/2013 )* Programe de dezvoltare – ansamblu de obiective concrete propuse pentru realizarea politicilor de dezvoltare.* Protecţia mediului – ansamblu de acţiuni şi măsuri privind protejarea fondului natural şi construit în localităţi şi în teritoriul înconjurător.* Regimul juridic al terenurilor – totalitatea prevederilor legale prin care se definesc drepturile şi obligaţiile legate de deţinerea sau exploatarea terenurilor.* Regiune frontalieră – regiune care include arii situate la frontieră, delimitată în scopul aplicării unei strategii comune de dezvoltare de o parte şi de alta a frontierelor şi al realizării unor programe, proiecte şi acţiuni de cooperare.* Reţea de localităţi – totalitatea localităţilor de pe un teritoriu (naţional, judeţean, zonă funcţională) ale căror existenţă şi dezvoltare sunt caracterizate printr-un ansamblu de relaţii desfăşurate pe multiple planuri (economice, demografice, de servicii, politico-administrative etc.). Reţeaua de localităţi este constituită din localităţi urbane şi rurale.* Sistem urban – sistem de localităţi învecinate între care se stabilesc relaţii de cooperare economică, socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi protecţie a mediului, echipare tehnico-edilitară, fiecare păstrându-şi autonomia administrativă.* Structură urbană – totalitatea relaţiilor în plan funcţional şi fizic, pe baza cărora se constituie organizarea unei localităţi sau a unei zone din aceasta şi din care rezultă configuraţia lor spaţială.* Servitute de utilitate publică – sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt proprietar. Măsura de protecţie a bunurilor imobile publice nu poate fi opusă cererilor de autorizare decât dacă este continuă în documentaţiile de urbanism aprobate (având drept consecinţă o limitare administrativă a dreptului de proprietate).* Strategie de dezvoltare – direcţionarea globală sau pe domenii de activitate, pe termen scurt, mediu şi lung, a acţiunilor menite să determine dezvoltarea urbană.* Structură urbană – modul de alcătuire, de grupare sau de organizare a unei localităţi ori a unei zone din aceasta, constituită istoric, funcţional şi fizic.* Teritoriu administrativ – suprafaţa delimitată de lege, pe trepte de organizare administrativă a teritoriului: naţional, judeţean şi al unităţilor administrativ-teritoriale (municipiu, oraş, comună).* Teritoriul administrativ al localităţii – suprafaţa constituită din suprafaţa agricolă (teren arabil, păşuni, fâneţe, vii şi livezi), suprafaţa fondului forestier, suprafaţa ocupată de construcţii şi amenajări de infrastructură (căi de comunicaţie, echipare energetică, lucrări de gospodărire a apelor), bălţi şi suprafaţa aferentă intravilanului (construcţii şi amenajări), a căror carte funciară sau alte evidenţe funciare au aparţinut localităţii respective la data intrării în vigoare a Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României;* Teritoriul unităţii administrativ-teritoriale – suprafaţa delimitată de lege, reprezentând suprafaţa totală a teritoriilor localităţilor componente.(la data 17-iul-2011 anexa 2 completat de Art. I, punctul 2. din Legea 162/2011 )* Teritoriu intravilan – totalitatea suprafeţelor construite şi amenajate ale localităţilor ce compun unitatea administrativ-teritorială de bază, delimitate prin planul urbanistic general aprobat şi în cadrul cărora se poate autoriza execuţia de construcţii şi amenajări. De regulă intravilanul se compune din mai multe trupuri (sate sau localităţi suburbane componente).* Teritoriu extravilan – suprafaţa cuprinsă între limita administrativ-teritorială a unităţii de bază (municipiu, oraş, comună) şi limita teritoriului intravilan.* Teritoriu metropolitan – suprafaţa situată în jurul marilor aglomerări urbane, delimitată prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează relaţii reciproce de influenţă în domeniul căilor de comunicaţie, economic, social, cultural şi al intrastructurii edilitare. De regulă limita teritoriului metropolitan depăşeşte limita administrativă a localităţii şi poate depăşi limita judeţului din care face parte.* Teritoriu periurban – suprafaţa din jurul municipiilor şi oraşelor, delimitată prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează relaţii de independenţă în domeniul economic, al infrastructurii, deplasărilor pentru muncă, asigurărilor cu spaţii verzi şi de agrement, asigurărilor cu produse agroalimentare etc.* Zonă defavorizată – arii geografice strict delimitate teritorial, care îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele condiţii:a)au structuri productive monoindustriale care în activitatea zonei mobilizează mai mult de 50% din populaţia salariată;b)sunt zone miniere în care personalul a fost disponibilizat prin concedieri colective în urma aplicării programelor de restructurare;c)în urma lichidării, restructurării sau privatizării unor agenţi economici apar concedieri colective care afectează mai mult de 25% din numărul angajaţilor care au domiciliul stabil în zona respectivă;d)rata şomajului depăşeşte cu 25% rata şomajului la nivel naţional;e)sunt lipsite de mijloace de comunicaţie şi infrastructura este slab dezvoltată.* Zonă funcţională – parte din teritoriul unei localităţi în care, prin documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, se determină funcţiunea dominantă existentă şi viitoare. Zona funcţională poate rezulta din mai multe părţi cu aceeaşi funcţiune dominantă (zona de locuit, zona activităţilor industriale, zona spaţiilor verzi etc.). Zonificarea funcţională este acţiunea împărţirii teritoriului în zone funcţionale.* Zonă de protecţie – suprafaţa delimitată în jurul unor bunuri de patrimoniu construit sau natural, al unor resurse ale subsolului, în jurul sau în lungul unor oglinzi de apă etc. şi în care se instituie servituţi de utilitate publică şi de construire pentru păstrarea şi valorificarea acestor resurse şi bunuri de patrimoniu şi a cadrului natural aferent. Zonele de protecţie sunt stabilite prin acte normative specifice, precum şi prin documentaţii de amenajare a teritoriului sau urbanism, în baza unor studii de specialitate.(la data 11-feb-2011 anexa 2 modificat de Art. I, punctul 42. din Ordonanta urgenta 7/2011 )- Zonă de risc natural – areal delimitat geografic, în interiorul căruia există un potenţial de producere a unor fenomene naturale distructive care pot afecta populaţia, activităţile umane, mediul natural şi cel construit şi pot produce pagube şi victime umane.(la data 11-feb-2011 anexa 2 abrogat de Art. I, punctul 41. din Ordonanta urgenta 7/2011 )* Indicatori urbanistici – instrumente urbanistice specifice de lucru pentru controlul proiectării şi al dezvoltării durabile a zonelor urbane, care se definesc şi se calculează după cum urmează:- coeficient de utilizare a terenului (CUT) – raportul dintre suprafaţa construită desfăşurată (suprafaţa desfăşurată a tuturor planşeelor) şi suprafaţa parcelei inclusă în unitatea teritorială de referinţă. Nu se iau în calculul suprafeţei construite desfăşurate: suprafaţa subsolurilor cu înălţimea liberă de până la 1,80 m, suprafaţa subsolurilor cu destinaţie strictă pentru gararea autovehiculelor, spaţiile tehnice sau spaţiile destinate protecţiei civile, suprafaţa balcoanelor, logiilor, teraselor deschise şi neacoperite, teraselor şi copertinelor necirculabile, precum şi a podurilor neamenajabile, aleile de acces pietonal/carosabil din incintă, scările exterioare, trotuarele de protecţie;- procent de ocupare a terenului (POT) – raportul dintre suprafaţa construită (amprenta la sol a clădirii sau proiecţia pe sol a perimetrului etajelor superioare) şi suprafaţa parcelei. Suprafaţa construită este suprafaţa construită la nivelul solului, cu excepţia teraselor descoperite ale parterului care depăşesc planul faţadei, a platformelor, scărilor de acces. Proiecţia la sol a balcoanelor a căror cotă de nivel este sub 3,00 m de la nivelul solului amenajat şi a logiilor închise ale etajelor se include în suprafaţa construită.Excepţii de calcul al indicatorilor urbanistici POT şi CUT:- dacă o construcţie nouă este edificată pe un teren care conţine o clădire care nu este destinată demolării, indicatorii urbanistici (POT şi CUT) se calculează adăugându-se suprafaţa planşeelor existente la cele ale construcţiilor noi;- dacă o construcţie este edificată pe o parte de teren dezmembrată dintr-un teren deja construit, indicatorii urbanistici se calculează în raport cu ansamblul terenului iniţial, adăugându-se suprafaţa planşeelor existente la cele ale noii construcţii.* Interdicţie de construire (non aedificandi) – regulă urbanistică potrivit căreia, într-o zonă strict delimitată, din raţiuni de dezvoltare urbanistică durabilă, este interzisă emiterea de autorizaţii de construire, în mod definitiv sau temporar, indiferent de regimul de proprietate sau de funcţiunea propusă.* Planificarea teritorială – ansamblul de metode utilizate de sectorul public pentru a asigura organizarea raţională a teritoriului, la diferite scări (regională, naţională, transnaţională), protecţia mediului şi atingerea obiectivelor economice şi sociale, prin coordonarea politicilor sectoriale din perspectiva impactului lor asupra teritoriului. Planificarea teritorială cuprinde strategii, politici şi programe sectoriale, precum şi documentaţii specifice integrate, în scopul dezvoltării echilibrate şi durabile, şi prevede obiective, etape de realizare şi resurse financiare necesare.* Unitate teritorială de referinţă (UTR) – subdiviziune urbanistică a teritoriului unităţii administrativ-teritoriale, delimitată pe limite cadastrale, caracterizată prin omogenitate funcţională şi morfologică din punct de vedere urbanistic şi arhitectural, având ca scop reglementarea urbanistică omogenă. UTR se delimitează, după caz, în funcţie de relief şi peisaj cu caracteristici similare, evoluţie istorică unitară într-o anumită perioadă, sistem parcelar şi mod de construire omogen, folosinţe de aceeaşi natură a terenurilor şi construcţiilor, regim juridic al imobilelor similar.(la data 11-feb-2011 anexa 2 modificat de Art. I, punctul 44. din Ordonanta urgenta 7/2011 )- relief şi peisaj cu caracteristici similare;- evoluţie istorică unitară într-o anumită perioadă;- populaţie cu structură omogenă;- sistem parcelar şi mod de construire omogene;- folosinţe de aceeaşi natură ale terenurilor şi construcţiilor;- regim juridic al imobilelor similar; reglementări urbanistice omogene referitoare la destinaţia terenurilor şi la indicatorii urbanistici.În anumite cazuri în care unele dintre elementele caracteristice sunt omogene pe suprafeţe întinse, mai multe UTR alăturate pot forma o macrounitate teritorială de referinţă (MUTR).(la data 11-feb-2011 anexa 2 abrogat de Art. I, punctul 41. din Ordonanta urgenta 7/2011 )Zonă protejată – zonă naturală ori construită, delimitată geografic şi/sau topografic, determinată de existenţa unor valori de patrimoniu natural şi/sau cultural a căror protejare prezintă un interes public şi declarată ca atare pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare şi reabilitare a valorilor de patrimoniu. Statutul de zonă protejată creează asupra imobilelor din interiorul zonei servituţi de intervenţie legate de desfiinţare, modificare, funcţionalitate, distanţe, înălţime, volumetrie, expresie arhitecturală, materiale, finisaje, împrejmuiri, mobilier urban, amenajări şi plantaţii şi este stabilit prin documentaţii de urbanism specifice aprobate.(la data 13-iul-2013 anexa 2 completat de Art. I, punctul 47. din Legea 190/2013 )Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 373 din data de 10 iulie 2001

Sursa: aici
06. casa c - Jun 11, 2014 5:16:00 PM


Amplasată într-o zonă rezidenţială recent constituită în afara localităţii, casa se vrea un refugiu într-o gradină, pe o suprafaţă de teren generoasă.A fost gândită cât mai puţin deschisă spre vecinătăţi, cu suprafeţe vitrate minime, activităţile principale desfăşurându-se în jurul unei curţi interioare centrale, care oferă o oarecare intimitate, protejată de soarele amiezii şi spre care se deschid suprafeţe mari vitrate pentru a surprinde o perdea de apă verticală care închide perspectiva spre răsărit.


Are o curte interioară pentru obţinerea unui spaţiu exterior intim, ferit de privirile indiscrete ale vecinilor sau ale trecătorilor de pe stradă.





Regim de înălţime: subsol (parţial), parter şi 1 etajAc=122,00m², Ad=239,50m²Structura de rezistenţă este tip cadre beton armat cu planşee beton,  fundaţii izolate sub stâlpi şi grinzi de fundare sub pereţi. Închiderile şi compartimentările sunt prevăzute din zidărie de cărămidă.  Acoperişul este tip terasă termo-hidroizolată.Circulaţia pe verticală separă volumetric funcţiunile principale la jumătate de nivel.

Proiect premiat la Anuala de Arhitectură „Dunărea de Jos” 2013 şi înregistrat la OAR.
07. Grecia antică_ arhitectura perioadei arhaice (c.650-480)_ ordinul ionic - Mar 10, 2014 8:37:00 PM


Dacă ordinul doric a constituit transpunerea în piatră a unor construcţii de lemn cu secţiuni mari, ordinul ionic, născut într-o zonă mai săracă în lemn, interpretează o structură executată din piese de lemn cu secţiuni mici. Iniţial, antablamentul ordinului ionic era format din arhitrava tripartită, rezultată din suprapunerea a trei grinzi şi din cornişa susţinută de denticule. Friza lipsea, căci coexistenţa ei cu denticulele ar fi fost un nonsens, amândouă exprimând aceeaşi structură orizontală purtată. Friza caracteristică ionicului a apărut mai întâi ca o formulă de a decora o suprafaţă  în formă de fâşie, cum a fost cazul templelor de la Prinias sau Assos. Odată devenită componentă a ordinului ionic, friza înlocuieşte denticulele, pentru ca mai apoi coexistenţa lor să devină o caracteristică în arhitectura secolului al IV-lea î.e.n. când, probabil, sursa lor constructivă a fost de mult uitată.Capitelul ionic are exprimate două feţe ca principale, ceea ce dovedeşte că, spre deosebire de cel doric, conceput a fi perceput din toate direcţiile în mod egal, el s-a născut în interiorul unor porticuri, cum ar fi cele aparţinând construcţiilor de tip bit-hilani. Vestigiile arhitecturii hittite şi siro-hittite, în care fusese elaborat acest tip, nu conservă nici un capitel, ceea ce permite să se creadă că numai bazele coloanelor erau de piatră, fusurile şi capitelurile fiind executate din lemn. Constituit pe coasta Asiei Mici, ordinul ionic este legat sub aspectul interpretării plastice, fără a se putea preciza o filiaţie, de o seamă de manifestări cu caracter predominant decorativ din arhitectura Asiei Anterioare. Evoluţiei continue a arhitecturii arhaice dorice, îi corespunde o dezvoltare intensă, dar limitată în timp, a arhitecturii ionice, întreruptă de supunerea cetăţilor Ioniei de către perşi. Etapele evoluţiei ordinului ionic sunt greu de reconstituit întrucât din edificiile perioadei arhaice nu au rămas decât fragmente. 


În cursul secolului al VI-lea î.e.n., se desfăşoară în Asia Mică construcţia a trei temple ionice gigantice : Heraionul din Samos, Artemisionul din Ephestos şi templul lui Apollon din Didyma. Este posibil ca predilecţia pentru dimensiuni colosale să si fost datorată exemplului dat de construcţiile Egiptului antic, care au furnizat, probabil, şi experienţa tehnică necesară. De altfel, şi dimensiunile în plan ale templelor Ionici se apropie cele mai mari săli hypostyle de la Karnak (52x103m), iar înalţimea coloanelor, care atinge 17-18m, se apropie de înălţimea coloanelor (20,4m) aceleiaşi săli hypostyle.Coloanele acestor temple ionice, executate din marmură dură, aveau proporţii elansate. Aşa numitele „corecţii optice”- entasisul, înclinarea şi îngroşarea coloanelor de colţ, curbarea stylobatului şi antablamentului- caracteristice unor monumente de ordin doric, erau absente.

Templul arhaic al Herei din Samos (570-550), opera arhitectilor Theodoros si Rhoikos, a fost ridicat pe locul templului edificat la începutul sec. al VIII-lea î.e.n.Spre deosebire de edificiile care l-au precedat, modeste ca dimensiuni, templul Herei din Samos se prezintă ca un dipter uriaş (52,50x105m) având una din faţade marcată ca principală prin prezenţa unui altar exterior situat în axă şi prin trei intercolonamente centrale lărgite, care corespundeau cellei şi celor două şiruri de coloane din interiorul ei. Dacă pe această faţadă, principală, numărul coloanelor era de opt, pe faţada opusă era de nouă, iar pe faţadele laterale de 21. „Inelul” interior al dipterului avea 6(8)x19 coloane. Baza coloanelor era alcătuită dintr-un tambur şi un tor decorate cu striaţii orizontale convexe şi concave. Deşi fusurile coloanelor erau din piatră, capitelurile şi toate elementele purtate ale ordinului fuseseră executate din lemn.
Artemisionul din Ephesos, început în jurul anului 560 î.e.n., opera arhitecţilor Kersiphron şi Metagenes, originari din Knossos, edificiu la a cărui fundare într-un teren mlăştinos a colaborat, probabil, şi Theodoros, unul dintre autorii Heraionului din Samos, reia compoziţia grandioasă a acestuia din urmă, pe care o amplifică. Dimensiunile sale, 109,20x55,10m, mai mari decât ale templului din Samos, cât şi modenatura sa mai evoluată, permit să se creadă că este ulterior Heraionului.Deşi partea estică a pteromei şi a cellei este distrusă, se poate deduce numărul coloanelor de 8x21 în primul „inel”, de 6x19 în al doilea. Pe faţada principală, de vest, fusese introdus şi al treilea rând de coloane. Ca şi la Samos, împărţirea tripartită a pronaosului corespunde cu trei intercolonamente centrale lărgite ale pteromei.

În schimb, cella, care cuprindea o arie purtătoare de vechi vestigii ale cultului zeiţei Artemis, era hypetrală. Diversele reconstituiri prezintă templul cu 8 sau 9 coloane pe faţada posterioară, iar cella hypetrală împărţită prin două rânduri de coloane pentru a corespunde numărului de 127 de coloane semnalat de istoricul Plinius cel Bărtân. Intercolonamentul era atât de larg, (6,12m corespunzător la şase diametre ale coloanelor de 1-1,6m), încât s-ar fi putut crede că trabeaţia ar fi fost din lemn, dacă descrierea lui Vitruvius privind transportul şi punerea în operă a lintourilor arhitravei nu ar fi fost o mărturisire cu caracter de document probator. Bazele coloanelor, compuse din două trochilosuri şi câteva toruri similare cu cele ale templului din Samos, erau ridicare pe plintă. Fusurile coloanelor erau decorate cu 40 caneluri, iar cele de pe faţada vestică aveau tamburul inferior tratat ca un fel de piedestal decorat cu imagini figurative sculptate, donaţie a regelui Lydiei.


La Delphoi, în cadrul sanctuarului lui Apollon, în cazul câtorva tezaure, edificii de dimensiuni modeste, realizate în întregime din marmură, cu aspectul unor temple in antis, s-a recurs la componente ale ordinului ionic. Sub influenţa ordinului doric, aici se foloseşte friza, tratată însă sub forma unei fâşii nedivizate,în schimb coloanele sunt înlocuite prin caryatide in antis care poartă capitelurile. Criza politică intervenită în viaţa locuitorilor din Asia Mică, întrerupe dezvoltarea arhitecturii ionice, dar tradiţiile sale vor fi preluate în decursul perioadei clasice de către Athena.Complexitatea sporită a formelor de viaţă socială, în cursul perioadei arhaice, determină o diferenţiere a programelor cu caracter obştesc. În ambianţa sanctuarelor se nasc o serie de tipuri arhitecturale semnificative pentru dezvoltarea construcţiei civile. În cadrul acestor programe se desfăşoară acelaşi proces de trecere de la sistemul de construcţie în cărămidă crudă şi lemn la sistemul de construcţie în piatră. Stoa este un tip de edificiu public, în plan de forma unui dreptunghi alungit, închis pe trei laturi de ziduri pline, cea de a patra latură, liberă, fiind delimitată printr-un portic. Construcţia prevăzută cu un singur cat, avea spaţiul interior divizat în două nave prin coloane. Sunt cunoscute stoa de sud din preajma Heraionului din Samos (mijlocul sec. al VII-lea î.e.n.) şi cele două stoa de pe terasa mediană a Heraionului din Argos, unde apar pentru prima oară elemente ale trabeaţiei dorice. În cursul celui de al treilea sfert al sec. al VI-lea î.e.n., în procesul elaborării unor compoziţii de ansamblu, apare stoa în formă de L. Spaţiile interioare ale templelor ale căror dimensiuni erau condiţionate de lungimea grinzii de lemn sau a lintoului de piatră aveau o capacitate restrânsă. Stoa, care se dezvolta în sensul lungimii, poartă amprenta aceloraşi limitări constructive. Nevoia creării unor spaţii publice de adunare va conduce, ca urmare a aceloraşi servituţi constructive, la soluţia unor hypostyle.Precursor al acestor spaţii publice este Telesterionul (sala de iniţiere) sa Sanctuarul Misteriilor legate de cultul zeiţei Demetra din Eleusis. Acest edificiu a stat la baza programului de bouleuteriondestinat întrunirii unor persoane administrative. Cel mai vechi bouleuterion  este cel din Olympia, care nu a depăşit procedeele de compoziţie şi tehnice ale templelor arhaice. Edificul, datând din sec.al VI-lea î.e.n., include un spaţiu cu două nave şi terminaţie absidală precedat de un portic tristyl in antis. În secolul următor, bouleuterionul a fost dublat printr-o construcţie identică pentru ca, în cursul secolelor III- II î.e.n. între cele două edificii să fie creată o curte închisă, iar faţadele lor principale să fie legate printr-un portic ionic. Prytaneele şi casele symposioanelor erau clădiri destinate unor ceremonii şi mese festive. Compoziţia lor se bazează pe prezenţa unei săli pătrate centrale sau a unei curţi cu peristyl flancate perimetral de porticuri cu două nave sau de încăperi. Formula astfel cristalizată a curţii cu peristyl se va întâlni cu tema curţii interioare elaborată în cadrul arhitecturii de locuinţe. Către sfârşitul epocii arhaice s-au conturat programele palestrei, gymasiului, stadionului şi teatrului, dar absenţa unor amenajări speciale pentru spectatori, ale căror locuri erau dispuse pe pantele înclinate ale terenurilor, fac ca formularea completă a acestor programe să fie oferită de către perioada clasică. Apariţia programului stoa în cadrul unor sanctuare a constituit germenele unor ansambluri în care templul a căpătat un rol dominant prin masa, compoziţia şi amplasamentul său. Alcătuirea ansamblurilor perioadei arhaice a avut un caracter spontan şi treptat. Condiţionate de relief, ansamblurile s-au născut prin adăugirea în timp a diverselor componente, ţinându-se seama de componentele preexistente. Ca urmare, ansamblurile arhaice au un caracter liber, pitoresc, lipsit de rigiditate şi de orice tentative ordonatoare în  baza simetriei, beneficiind, în schimb, de un echilibru, născut spontan sau deliberat, între diversele clădiri cronologic distincte.În cursul perioadei arhaice, se constituie sanctuarul de pe colina Altis la Olympia, sanctuarul de la Delphoi, sanctuarul Herei de la Argos şi sanctuarul de pe insula Delos.Apariţia urbanismului prestabilit,  oraşelor de plan ordonat, introduce ordine şi în compoziţia ansamblurilor. La Selinous, pe acropolă şi în oraşul de jos, templele perioadei arhaice, la care se adaugă templele perioadei clasice, se orânduiesc cu axele paralele fără a se ţine seama de dimensiunea şi factura lor. La fel se întâmplă şi cu templele din Poseidonia care se înşiră dea lungul străzii principale orientate nord-sud. Chiar şi pe acropola Athenei, templul Hekatompedon şi vechiul Parthenon erau dispuse paralel fără o preocupare specială pentru intercondiţionarea lor plastică. Abia în perioada clasică şi elenistică, compoziţia ansamblurilor în oraşele de plan ordonat va căpăta caracterul organic pe care îl cucerise arhitectura obiectelor izolate.

08. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea constructiilor actualizata aprilie 2013 - Jan 17, 2014 3:02:00 PM


-          publicata in Monitorul Oficial nr. 163 din 07 august 1991; ultima republicare in Monitorul Oficial nr. 933 din 13 octombrie 2004-          intrata in vigoare din 07 august 1991-          modificari numeroase, dintre care ultima prin:o        Legea 127/2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative -          Norme de aplicare:o         Ordinul nr. 839/2009, in vigoare din 23 noiembrie 2009- Versiune: actualizata in urma ultimei modificari prin Legea nr. 127/2013, aplicabila din 2 mai 2013 (valabila pana la urmatoarele modificari anuntate incepand cu 1 februarie 2014)
CAPITOLUL I Autorizarea executării lucrărilor de construcţiiArt. 1 (1) Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren şi/sau construcţii – identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.(2) Construcţiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, emisă în condiţiile prezentei legi, şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor.Art. 2 (1)Autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei publice localepe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor.(2) Autorizaţia de construire se emite în baza documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, elaborată în condiţiile prezentei legi, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii.(21) Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obţinerii, ca act final, a autorizaţiei de construire şi cuprinde următoarele etape:a) emiterea certificatului de urbanism;b) emiterea punctului de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului pentru investiţiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului;c) notificarea de către solicitant a autorităţii administraţiei publice competente cu privire la menţinerea solicitării de obţinere, ca act final, a autorizaţiei de construire, pentru investiţiile la care autoritatea competentă pentru protecţia mediului a stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului şi a emis îndrumarul conform legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului;d) emiterea avizelor şi acordurilor, precum şi a actului administrativ al autorităţii pentru protecţia mediului competente privind investiţiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului;e) elaborarea documentaţiei tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, denumită în continuare documentaţie tehnică – D.T.;f) depunerea documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii la autoritatea administraţiei publice competente;g) emiterea autorizaţiei de construire.(3) Autorizaţiile de construire pentru reţele magistrale, căi de comunicaţie, amenajări pentru îmbunătăţiri funciare, reţele de telecomunicaţii ori alte lucrări de infrastructură, care se execută în extravilanul localităţilor, se emit cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate şi aprobate potrivit legii.(4) Prin exceptare de la prevederile alin. (2) se pot emite autorizaţii de construire şi fără documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru:a) lucrări de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare şi de conservare a clădirilor de orice fel, cu condiţia menţinerii aceleiaşi funcţiuni, a suprafeţei construite la sol şi a volumetriei acestora;a1) lucrări de supraetajare a clădirilor cu încă un nivel, o singură dată, în suprafaţă de maximum 20% din suprafaţa construită desfăşurată a clădirilor, cu condiţia situării acestora în afara zonelor construite protejate sau a zonelor de protecţie a monumentelor, după caz;a2) lucrări de extindere a clădirilor sociale, de învăţământ, de sănătate, de cultură şi administrative aparţinând domeniului public şi privat al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, dacă extinderea se încadrează în prevederile regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general – PUG sau planului urbanistic zonal – PUZ, aprobat, în vigoare;a3) schimbarea folosinţei construcţiilor existente, dacă noua folosinţă corespunde prevederilor regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general – PUG sau planului urbanistic zonal – PUZ, aprobat, în vigoare;b) lucrări de reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare şi altele asemenea, fără modificarea traseului şi, după caz, a funcţionalităţii acestora;c) lucrări de reparare privind împrejurimi, mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi celelalte lucrări de amenajare a spaţiilor publice;d) lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor – foraje şi excavări –, necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de cariere, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări;e) organizarea de tabere de corturi.Art. 3 (1) Construcţiile civile, industriale, agricole, cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, precum şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor, pentru:a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la art. 11;b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la anexele acestora, identificate în acelaşi imobil – teren şi/sau construcţii, la construcţii amplasate în zone de protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcţii cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentaţii de urbanism aprobate;c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind căile de comunicaţie de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, reţelele şi dotările tehnico-edilitare, branşamente şi racorduri la reţele de utilităţi, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătăţiri funciare, lucrările de instalaţii de infrastructură, lucrările pentru noi capacităţi de producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi retehnologizare a celor existente;d) împrejmuiri şi mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri, locuri de joacă şi agrement, pieţe şi alte lucrări de amenajare a spaţiilor publice;e) lucrări de foraje şi excavări necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice şi a prospecţiunilor geologice, proiectarea şi deschiderea exploatărilor de cariere şi balastiere, a sondelor de gaze şi petrol, precum şi a altor exploatări de suprafaţă sau subterane;f) lucrări, amenajări şi construcţii cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării executării lucrărilor, în condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) şi (13);g) organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de rulote;h) lucrări de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame, copertine şi pergole situate pe căile şi spaţiile publice, anexe gospodăreşti, precum şi anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole situate în extravilan;i) cimitire – noi şi extinderi.(2) În vederea simplificării procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcţii provizorii prevăzute la alin. (1) lit. d), g) şi h), autorizaţia de construire se emite în baza documentaţiilor tehnice – D.T. cu conţinut simplificat în raport cu conţinutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1.H2 { margin-bottom: 0.08in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 0); }H2.western { font-family: “Liberation Serif”,”Times New Roman”,serif; }H2.cjk { font-family: “WenQuanYi Micro Hei”; }H2.ctl { font-family: “Lohit Hindi”; }P { margin-bottom: 0.08in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 0); }P.western { font-family: “Liberation Serif”,”Times New Roman”,serif; font-size: 12pt; }P.cjk { font-family: “WenQuanYi Micro Hei”; font-size: 12pt; }P.ctl { font-family: “Lohit Hindi”; font-size: 12pt; }A:link { }Art. 4 (1)Autorizaţiile de construire se emit de preşedinţii consiliilor judeţene, de primarul general al municipiului Bucureşti, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, ai oraşelor şi comunelor pentru executarea lucrărilor definite la art. 3, după cum urmează:a) de preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primarilor, pentru lucrările care se execută:1. pe terenuri care depăşesc limita unei unităţi administrativ-teritoriale;2. în extravilanul comunelor ale căror primării nu au organizate structuri de specialitate;b) de primarii municipiilor, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al acestora, cu excepţia celor prevăzute la lit. a) pct. 1;c) de primarul general al municipiului Bucureşti, cu avizul primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru lucrările care se execută:1. pe terenuri care depăşesc limita administrativ-teritorială a unui sector şi cele din extravilan;2. la construcţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b);3. lucrări de modernizări, reabilitări, extinderi de reţele edilitare municipale, de transport urban subteran sau de suprafaţă, de transport şi de distribuţie, pentru: apă/canal, gaze, electrice, termoficare, precum şi lucrări şi/sau reabilitări pentru străzile care sunt în administrarea Primăriei Municipiului Bucureşti;d) de primarii sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al sectoarelor, cu excepţia celor prevăzute la lit. c), inclusiv branşamente şi racorduri aferente reţelelor edilitare;e) de primarii oraşelor şi comunelor pentru lucrările care se execută:1. în teritoriul administrativ al acestora, cu excepţia celor prevăzute la lit. a) pct. 1;2. la construcţiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ, în condiţiile art. 10 lit. a) şi ale art. 45 alin. (4) şi cu avizul arhitectului-şef al judeţului;f) abrogată.(2) Pentru investiţiile care se realizează pe amplasamente ce depăşesc limita administrativ-teritorială a judeţului, respectiv a municipiului Bucureşti, în unităţi administrativ-teritoriale limitrofe, în vederea armonizării condiţiilor de autorizare pentru întreaga investiţie, autoritatea administraţiei publice centrale competente cu atribuţii de reglementare, potrivit legii, în domeniul din care face parte investiţia supusă autorizării, va emite un aviz coordonator, în baza căruia preşedinţii consiliilor judeţene implicate, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti, după caz, vor emite autorizaţii de construire pentru executarea lucrărilor aferente părţilor din investiţie amplasate în unităţile administrativ-teritoriale din aria lor de competenţă.(2indice 1) Pentru lucrările de instalare şi dezvoltare a reţelelor de comunicaţii electronice, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului va emite un aviz coordonator, în baza căruia preşedinţii consiliilor judeţene implicate, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti vor emite autorizaţii de construire pentru toate lucrările din aria lor de competenţă.(3) Autorizaţiile de construire prevăzute la alin. (2) şi (21) produc efecte de la data intrării în vigoare a ultimei autorizaţii de construire emise în condiţiile prezentei legi.(4) Abrogat.(5) Abrogat.«(6) Prin excepţie de la prevederile art. 2 alin. (1), executarea lucrărilor de foraje necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice şi a prospecţiunilor geologice, proiectarea şi deschiderea exploatărilor de gaze şi petrol, a altor exploatări subacvatice, precum şi a lucrărilor de construire a reţelelor submarine de transport energetic şi de comunicaţii, în marea teritorială, zona contiguă sau zona economică exclusivă a Mării Negre, după caz, este permisă în baza actului de autoritate al autorităţii competente desemnate prin legea specială, care ţine loc de autorizaţie de construire/desfiinţare şi se emite în condiţiile legislaţiei specifice din domeniul gazelor, petrolului, energiei electrice şi comunicaţiilor, din care fac parte lucrările, după caz.»”Art. 5 (1) Avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism se solicită de către investitor/beneficiar şi se obţin de la autorităţile competente în domeniu înaintea depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii la autorităţile administraţiei publice competente pentru:a) asigurarea şi racordarea/branşarea la infrastructura edilitară, în condiţiile impuse de caracteristicile şi amplasamentul reţelelor de distribuţie/transport energetic din zona de amplasament;b) racordarea la reţeaua căilor de comunicaţii;c) securitatea la incendiu, protecţia civilă şi protecţia sănătăţii populaţiei;d) cerinţele specifice unor zone cu restricţii stabilite prin reglementări speciale.(2) Actele de autoritate emise de autorităţile competente pentru protecţia mediului prevăzute la art. 2 alin. (21) lit. b) şi d) se solicită şi se obţin de investitor/solicitant în condiţiile legii.(3) Avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, împreună cu punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului sau, după caz, actul administrativ al acesteia, obţinute potrivit prevederilor alin. (1) şi (2), se anexează şi devin parte integrantă din autorizaţia de construire.Art. 6 (1)Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile prevăzute la art. 4:a) fac cunoscute solicitantului informaţiile privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii;b) stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului;c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;d) încunoştinţează investitorul/solicitantul cu privire la obligaţia de a contacta autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în scopul obţinerii punctului de vedere şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării.(11) Punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului reprezintă documentul scris emis de aceasta după etapa de evaluare iniţială, respectiv după etapa de încadrare a investiţiei în procedura de evaluare a impactului asupra mediului, iar actul administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului este, după caz, acordul de mediu sau avizul Natura 2000.(2) Certificatul de urbanism se emite de autorităţile prevăzute la art. 4, abilitate să autorizeze lucrările de construcţii, şi se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menţionându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.(3) Certificatul de urbanism se semnează de către preşedintele consiliului judeţean sau de primar, după caz, de secretar şi de arhitectul-şef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţii administraţiei publice emitente, responsabilitatea emiterii acestuia revenind semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii.(4) În vederea eliberării certificatului de urbanism, solicitantul – orice persoană fizică sau juridică interesată – se va adresa autorităţilor prevăzute la art. 4 cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, respectiv localitate, număr cadastral şi număr de carte funciară, unde este cazul, dacă legea nu dispune altfel, cât şi elementele care definesc scopul solicitării.(5) Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcţii.(6) Certificatul de urbanism se emite şi în următoarele situaţii:a) în vederea concesionării de terenuri, potrivit legii;b) în vederea adjudecării prin licitaţie a proiectării lucrărilor publice în faza de „Studiu de fezabilitate“, potrivit legii;c) pentru cereri în justiţie şi operaţiuni notariale privind circulaţia imobiliară atunci când operaţiunile respective au ca obiect împărţeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil. Operaţiunile juridice menţionate, efectuate în lipsa certificatului de urbanism, sunt lovite de nulitate.Art. 61 (1) Măsurile specifice pentru protecţia mediului stabilite prin actul administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului vor fi avute în vedere la elaborarea documentaţiei tehnice – D.T. şi nu pot fi modificate prin procedura de autorizare ori prin autorizaţia de construire.(2) În situaţia în care o investiţie urmează să se realizeze etapizat sau să se amplaseze pe terenuri aflate în raza teritorială a mai multor unităţi administrativ-teritoriale învecinate, evaluarea efectelor asupra mediului se realizează pentru întreaga investiţie.Art. 7 (1) Autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care cuprinde, în copie, următoarele documente:a) certificatul de urbanism;b) dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii şi, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;c) documentaţia tehnică – D.T.;d) avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi, după caz, actul administrativ al acesteia;e) abrogată;f) dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire.(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru construcţiile reprezentând anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole termenul de emitere a autorizaţiei de construire este de 15 zile de la data înregistrării cererii.(12) Documentaţia pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii se depune şi se înregistrează la autoritatea administraţiei publice competente numai dacă solicitantul prezintă toate documentele prevăzute la alin. (1).(13) Cu respectarea legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, în situaţia în care apar modificări pentru care este necesară emiterea unei autorizaţii de construire distinctă pentru organizarea executării lucrărilor, aceasta se emite numai dacă autoritatea competentă pentru protecţia mediului constată că modificările aduse se înscriu în limitele actului administrativ emis anterior. În caz contrar, autoritatea competentă pentru protecţia mediului reface evaluarea efectelor lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor şi emite un nou act administrativ.(2) Documentaţia tehnică – D.T. se elaborează în conformitate cu conţinutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, în concordantă cu cerinţele certificatului de urbanism, cu conţinutul actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, al avizelor şi acordurilor cerute prin certificatul de urbanism şi se întocmeşte, se semnează şi se verifică, potrivit legii.(21) Documentaţiile tehnice – D.T. aferente investiţiilor pentru care autoritatea competentă pentru protecţia mediului a evaluat efectele asupra mediului şi a emis actul administrativ se verifică în mod obligatoriu pentru cerinţa esenţială de calitate în construcţii «c) igienă, sănătate şi mediu», potrivit legii.(22) În situaţia în care, după emiterea actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi înaintea depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, investiţia suferă modificări care nu au făcut obiectul evaluării privind efectele asupra mediului, acestea vor fi menţionate de către verificatorul tehnic atestat pentru cerinţa esenţială «c) igienă, sănătate şi mediu» în raportul de verificare a documentaţiei tehnice aferente investiţiei, iar solicitantul/investitorul are obligaţia să notifice autoritatea publică pentru protecţia mediului emitentă, cu privire la aceste modificări, potrivit prevederilor legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.(23) Documentaţiile tehnice – D.T. pentru reabilitarea termică a clădirilor se verifică în mod obligatoriu pentru cerinţa esenţială de calitate în construcţii «f) economie de energie şi izolare termică», potrivit legii.(3) În situaţia depunerii unei documentaţii tehnice incomplete, acest lucru se notifică în scris solicitantului, în termen de 5 zile de la data înregistrării, cu menţionarea elementelor necesare în vederea completării acesteia.(31) Persoanele fizice cu atribuţii în verificarea documentaţiilor şi elaborarea/emiterea autorizaţiilor de construire răspund material, contravenţional, civil şi penal, după caz, pentru nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi (3).(4) Executarea lucrărilor de construcţii se poate face numai pe baza proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie.(5) Autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire stabileşte o perioadă de valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care solicitantul este obligat să înceapă lucrările. În această situaţie, valabilitatea autorizaţiei se extinde pe toată durata de execuţie a lucrărilor prevăzute prin autorizaţie, în conformitate cu proiectul tehnic.(6) Neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce la pierderea valabilităţii autorizaţiei, fiind necesară emiterea unei noi autorizaţii de construire. În situaţia în care caracteristicile nu se schimbă faţă de autorizaţia iniţială, se va putea emite o nouă autorizaţie de construire, fără a fi necesar un nou certificat de urbanism.(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), în cazul justificat în care lucrările de construcţii nu pot fi începute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit, investitorul poate solicita autorităţii emitente prelungirea valabilităţii autorizaţiei cu cel puţin 15 zile înaintea expirării acesteia. Prelungirea valabilităţii autorizaţiei se poate acorda o singură dată şi pentru o perioadă nu mai mare de 12 luni.(8) Investitorul are obligaţia să înştiinţeze autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire, precum şi inspectoratul teritorial în construcţii asupra datei la care vor începe lucrările autorizate. În caz contrar, dacă constatarea faptei de începere a lucrărilor fără înştiinţare s-a făcut în termenul de valabilitate a autorizaţiei, data începerii lucrărilor se consideră ca fiind ziua următoare datei de emitere a autorizaţiei.(9) Autorizaţia de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute prin prezenta lege. Autoritatea emitentă a autorizaţiei nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa, în momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti privind imobilul – teren şi/sau construcţii –, responsabilitatea aparţinând solicitantului.(10) Lucrările de consolidare la clădirile încadrate prin raport de expertiză tehnică ori prin notă tehnică justificativă în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public se autorizează în regim de urgenţă, în condiţiile prevăzute la alin. (16).(11) În condiţiile prezentei legi nu se emit autorizaţii provizorii.(12) Autorizaţiile de construire/desfiinţare se emit numai pe baza unei documentaţii complete, în conformitate cu conţinutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (16).(13) Autorizaţia de construire se semnează de preşedintele consiliului judeţean sau de primar, după caz, de secretar şi de arhitectul-şef sau de persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţii administraţiei publice emitente, responsabilitatea emiterii autorizaţiilor revenind semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii.(14) Valabilitatea autorizaţiei se menţine în cazul schimbării investitorului, înaintea finalizării lucrărilor, cu condiţia respectării prevederilor acesteia şi a înscrierii în cartea funciară a modificărilor intervenite cu privire la drepturile reale imobiliare.(15) În situaţia în care în timpul executării lucrărilor şi numai în perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire survin modificări de temă privind lucrările de construcţii autorizate, care conduc la necesitatea modificării acestora, titularul are obligaţia de a solicita o nouă autorizaţie de construire, potrivit prevederilor prezentei legi.(151) Pentru obţinerea unei noi autorizaţii de construire, potrivit prevederilor alin. (15), solicitantul va depune o nouă documentaţie tehnică – D.T., elaborată în condiţiile modificărilor de temă survenite, urmând ca autoritatea administraţiei publice locale competente să decidă, după caz:a) emiterea noii autorizaţii de construire, dacă lucrările corespunzătoare modificărilor de temă se înscriu în limitele actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, precum şi ale avizelor şi acordurilor obţinute pentru autorizaţia de construire iniţială;b) reluarea procedurii de autorizare în condiţiile prezentei legi, dacă lucrările corespunzătoare modificărilor de temă depăşesc limitele actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, precum şi ale avizelor şi acordurilor obţinute pentru autorizaţia de construire iniţială.(152) Verificarea încadrării lucrărilor corespunzătoare modificărilor de temă în limitele avizelor şi acordurilor obţinute pentru autorizaţia de construire iniţială se realizează de către structurile de specialitate ale autorităţii administraţiei publice competente, precum şi de verificatorii de proiecte atestaţi în condiţiile legii, pentru fiecare cerinţă esenţială de calitate în construcţii, cu participarea reprezentanţilor instituţiilor avizatoare.(153) Verificarea încadrării lucrărilor corespunzătoare modificărilor de temă în limitele actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului se realizează de către aceasta potrivit prevederilor legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.(16) Cu respectarea legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, în cazul construcţiilor care prezintă pericol public, autorizaţia de construire pentru executarea lucrărilor de intervenţie în primă urgenţă, care constau, în principal, în sprijiniri ale elementelor structurale/nestructurale avariate, demolări parţiale şi consolidări la structura de rezistenţă, obligatorii în cazuri de avarii, accidente tehnice, calamităţi ori alte evenimente cu caracter excepţional, se emite imediat de către autoritatea administraţiei publice competente potrivit prezentei legi, urmând ca documentaţiile tehnico-economice corespunzătoare fiecărei faze de proiectare – expertiză tehnică, studiu de fezabilitate/documentaţie de avizare, documentaţie tehnică D.T., proiect tehnic – P.T., detalii de execuţie D.E. – să fie elaborate şi aprobate pe parcursul sau la încheierea executării lucrărilor, cu respectarea avizelor şi acordurilor, precum şi, după caz, a actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului.(161) Prevederile alin. (16) se aplică în mod corespunzător şi construcţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) care prezintă pericol public.(17) Primăriile pot dezafecta construcţiile, proprietate a unităţii administrativ-teritoriale, aflate în stare avansată de degradare şi care pun în pericol siguranţa publică, cu excepţia construcţiilor monument istoric, pe bază de autorizaţie de desfiinţare emisă în condiţiile alin. (16), cu obligaţia de a se întocmi documentaţii specifice în conformitate cu prevederile cuprinse în anexa nr. 1.(18) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire se calculează potrivit legii.(19) Taxa pentru prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire se calculează la 30% din valoarea iniţială a taxei de autorizare.(20) Instituţiile/Operatorii economici abilitate/abilitaţi prin lege să emită avizele/acordurile prevăzute la art. 5 alin. (1) au următoarele obligaţii:a) să stabilească conţinutul-cadru al documentaţiilor specifice necesare pentru emiterea avizelor/acordurilor, precum şi lista altor documente şi condiţii specifice necesare, pe care le pun la dispoziţia publicului şi autorităţilor administraţiei publice competente pe pagina proprie de internet şi prin afişare la sediu;b) să emită avizele/acordurile, în termen de maximum 15 zile de la data înregistrării cererii/documentaţiei specifice complete, sub sancţiunea aplicării prevederilor legale privind aprobarea tacită, fără alte proceduri prealabile.(201) Prevederile alin. (20) lit. b) nu sunt aplicabile actelor de autoritate emise de către autorităţile pentru protecţia mediului competente, respectiv punctului de vedere şi actului administrativ al acestora, care se emit potrivit legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.(21) Autorizaţia de construire şi anexele acesteia au caracter public şi se pun la dispoziţia publicului spre informare pe pagina proprie de internet a autorităţii administraţiei publice emitente sau prin afişare la sediul acesteia, după caz.(22) În aplicarea prevederilor alin. (21), autorităţile prevăzute la art. 4 au obligaţia de a respecta restricţiile impuse de legislaţia în vigoare în legătură cu secretul comercial şi industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public şi privat, precum şi fără a se aduce atingere garantării şi protejării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, potrivit legii.(23) Autorităţile prevăzute la art. 4 fac publică emiterea autorizaţiei de construire sau, după caz, a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi pun la dispoziţia publicului următoarele informaţii:a) conţinutul autorizaţiei de construire şi al anexelor aferente, care includ toate condiţiile necesare a fi îndeplinite de solicitanţi, sau, după caz, conţinutul actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii;b) principalele motive şi considerente pe care se bazează emiterea autorizaţiei de construire sau, după caz, a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, ca urmare a examinării comentariilor şi opiniilor exprimate de public, inclusiv informaţii cu privire la desfăşurarea procesului de consultare a publicului;c) descrierea, după caz, a principalelor măsuri pentru evitarea, reducerea şi, dacă este posibil, compensarea efectelor negative majore, conform actului administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.(24) Autorizarea de construire pentru construirea unui drum public nou sau modificarea substanţială a unui drum public existent, cuprins în reţeaua rutieră, nu se va emite în condiţiile în care proiectele de infrastructură respective nu conţin rapoartele de audit de siguranţă rutieră sau de evaluare de impact asupra siguranţei rutiere, după caz, realizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 265/2008 privind gestionarea siguranţei circulaţiei pe infrastructura rutieră, cu modificările şi completările ulterioare.Art. 8 (1) Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, parţială sau totală, a construcţiilor şi instalaţiilor aferente construcţiilor, a instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de construcţii de susţinere a acestora, închiderea de cariere şi exploatări de suprafaţă şi subterane, precum şi a oricăror amenajări se fac numai pe baza autorizaţiei de desfiinţare obţinute în prealabil de la autorităţile prevăzute la art. 4.(2) Autorizaţia de desfiinţare se emite în aceleaşi condiţii ca şi autorizaţia de construire, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii, cu excepţiile prevăzute la art. 11.(3) Prin exceptare de la prevederile art. 2 alin. (21), pentru emiterea autorizaţiei de desfiinţare a lucrărilor/construcţiilor nu este necesară emiterea punctului de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului ori a actului administrativ al acesteia.Art. 9 (1)Documentaţiile tehnice – D.T. şi proiectele tehnice se elaborează de colective tehnice de specialitate, se însuşesc şi se semnează de cadre tehnice cu pregătire superioară numai din domeniul arhitecturii, urbanismului, construcţiilor şi instalaţiilor pentru construcţii, astfel:a) de arhitect cu diplomă recunoscută de statul român, pentru proiectarea părţii de arhitectură pentru obiective de investiţii cuprinse la toate categoriile de importanţă a construcţiilor supraterane şi a celor subterane;b) de ingineri constructori şi de instalaţii, cu diplomă recunoscută de statul român, pentru părţile de inginerie în domeniile specifice, pentru obiective de investiţii cuprinse la toate categoriile de importanţă a construcţiilor supraterane şi subterane, precum şi la instalaţiile aferente acestora;c) de conductor arhitect, urbanist şi/sau de subinginer de construcţii, cu diplomă recunoscută de statul român, pentru clădiri de importanţă redusă şi aflate în afara zonelor protejate, stabilite conform legii.(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi pentru documentaţia de execuţie.(3) Semnarea documentaţiilor de către persoanele prevăzute la alin. (1) angajează răspunderea acestora în condiţiile legii.Art. 10 Pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii în zonele asupra cărora s-a instituit, potrivit legii, un anumit regim de protecţie prevăzut în planurile de amenajare a teritoriului şi în documentaţiile de urbanism aprobate, se va proceda după cum urmează:a) în zonele construite protejate, în zonele de protecţie a monumentelor istorice, definite potrivit legii, şi în ansamblurile de arhitectură şi siturile arheologice, solicitantul va obţine avizul conform al Ministerului Culturii şi Cultelor, pe baza documentaţiilor de urbanism avizate şi aprobate conform legii;b) în cazul lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor monumente istorice, pe lângă avizul Ministerului Culturii şi Cultelor se vor obţine avizele specifice cerinţelor de calitate a construcţiilor, potrivit prevederilor legale;c) abrogată;d) în zonele de siguranţă şi de protecţie a infrastructurilor de transport de interes public, precum şi în zonele aferente construirii căilor de comunicaţie, stabilite prin documentaţiile de amenajare a teritoriului şi/sau de urbanism, se va obţine şi autorizaţia Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, conform prevederilor legale;d1) în perimetrele limitrofe construcţiilor reprezentând anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole, delimitate prin planuri urbanistice cu respectarea distanţelor prevăzute de normele sanitare în vigoare, în care s-a instituit un regim de restricţie privind amplasarea clădirilor de locuit şi a obiectivelor socioeconomice, solicitantul va obţine avizul direcţiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.e) în zonele unde s-a instituit alt tip de restricţie solicitantul va obţine avizul organismelor competente.Art. 11 (1) Se pot executa fără autorizaţie de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistenţă şi/sau aspectul arhitectural al construcţiilor:a) reparaţii la împrejmuiri, acoperişuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora şi materialele din care sunt executate;b) reparaţii şi înlocuiri de tâmplărie interioară şi exterioară, dacă se păstrează forma, dimensiunile golurilor şi tâmplăriei, inclusiv în situaţia în care se schimbă materialele din care sunt realizate respectivele lucrări, cu excepţia clădirilor declarate monumente istorice, în condiţiile legii;c) reparaţii şi înlocuiri de sobe de încălzit;d) zugrăveli şi vopsitorii interioare;e) zugrăveli şi vopsitorii exterioare, dacă nu se modifică elementele de faţadă şi culorile clădirilor;f) reparaţii la instalaţiile interioare, la branşamentele şi racordurile exterioare, de orice fel, aferente construcţiilor, în limitele proprietăţii, montarea sistemelor locale de încălzire şi de preparare a apei calde menajere cu cazane omologate, precum şi montarea aparatelor individuale de climatizare şi/sau de contorizare a consumurilor de utilităţi;g) reparaţii şi înlocuiri la pardoseli;h) lucrări de reparaţii, înlocuiri ori reabilitări fără modificarea calităţii şi formei arhitecturale a elementelor de faţadă, dacă aceste lucrări nu se execută la construcţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), astfel:1. finisaje interioare şi exterioare – tencuieli, placaje, altele asemenea;2. trotuare, ziduri de sprijin ori scări de acces;3. lucrări de reabilitare energetică a anvelopei şi/sau a acoperişului – dacă nu se schimbă sistemul constructiv al acestuia, respectiv terasă/şarpantă – la clădiri de locuit individuale cu cel mult 3 niveluri, care nu sunt monumente istorice clasate sau în curs de clasare, respectiv situate în afara zonelor de protecţie a monumentelor şi/sau a zonelor construite protejate stabilite potrivit legii;i) lucrări de întreţinere la căile de comunicaţie şi la instalaţiile aferente;j) lucrări de investigare, cercetare, expertizare, conservare şi restaurare a componentelor artistice ale construcţiilor prevăzute la art. 3 lit. b), cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi al autorităţii administraţiei publice judeţene sau locale, după caz;k) lucrări de foraje şi sondaje geotehnice pentru construcţii de importanţă normală sau redusă, situate în afara zonelor de protecţie instituite pentru zăcăminte acvifere;l) lucrări de construcţii funerare subterane şi supraterane, cu avizul administraţiei cimitirului.m) lucrări de compartimentare provizorie nestructurală.(2) Se pot executa fără autorizaţie de construire şi lucrări pentru amplasarea de tonete, pupitre acoperite sau închise, destinate difuzării şi comercializării presei, cărţilor şi florilor, care sunt amplasate direct pe sol, fără fundaţii şi platforme, precum şi fără racorduri şi/sau branşamente la utilităţi urbane, cu excepţia energiei electrice.(3) Dacă lucrările prevăzute la alin. (1), cu excepţia celor prevăzute la lit. e) şi j), se execută la construcţiile menţionate la art. 3 lit. b), este obligatorie emiterea autorizaţiei de construire.Art. 12 (1) Autorizaţiile de construire sau de desfiinţare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanţele de contencios administrativ, potrivit legii. Anularea autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare poate fi cerută, în condiţiile legii, şi de către prefect, inclusiv la sesizarea expresă a organelor de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii.(2) O dată cu introducerea acţiunii se pot solicita instanţei judecătoreşti suspendarea autorizaţiei de construire sau desfiinţare şi oprirea executării lucrărilor, până la soluţionarea pe fond a cauzei.CAPITOLUL II Concesionarea terenurilor pentru construcţiiArt. 13(1) Terenurile aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitaţie publică, potrivit legii, în condiţiile respectării prevederilor documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, în vederea realizării de către titular a construcţiei.(2) Terenurile aparţinând domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se pot concesiona numai în vederea realizării de construcţii sau de obiective de uz şi/sau de interes public, cu respectarea documentaţiilor de urbanism aprobate potrivit legii.(3) Concesionarea se face pe bază de oferte prezentate de către solicitanţi, cu respectarea prevederilor legale, urmărindu-se valorificarea superioară a potenţialului terenului.Art. 14Până la reglementarea prin lege a situaţiei juridice, nu pot face obiectul concesiunii terenurile libere de construcţii, aflate în administrarea consiliilor locale şi care pot fi revendicate de foştii proprietari.Art. 15Prin excepţie de la prevederile art. 13 alin. (1), terenurile destinate construirii se pot concesiona fără licitaţie publică, cu plata taxei de redevenţă stabilite potrivit legii, ori pot fi date în folosinţă pe termen limitat, după caz, în următoarele situaţii:a) pentru realizarea de obiective de utilitate publică sau de binefacere, cu caracter social, fără scop lucrativ, altele decât cele care se realizează de către colectivităţile locale pe terenurile acestora;b) pentru realizarea de locuinţe de către Agenţia Naţională pentru Locuinţe, potrivit legii;c) pentru realizarea de locuinţe pentru tineri până la împlinirea vârstei de 35 de ani;d) pentru strămutarea gospodăriilor afectate de dezastre, potrivit legii;e) pentru extinderea construcţiilor pe terenuri alăturate, la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia;f) pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare a monumentelor istorice definite potrivit legii, cu avizul conform al Ministerului Culturii şi Cultelor, pe baza documentaţiilor de urbanism avizate potrivit legii.Art. 16(1) Terenurile prevăzute la art. 13, ce fac obiectul licitaţiei, se aduc la cunoştinţă publică de către primarii unităţilor administrativ-teritoriale unde sunt situate, printr-o publicaţie afişată la sediul acestora şi tipărită în cel puţin două ziare de largă circulaţie, cu minimum 20 de zile înainte de data licitaţiei.(2) Publicaţiile privind licitaţia vor cuprinde data şi locul desfăşurării acesteia, suprafaţa şi destinaţia terenului, stabilite prin documentaţiile de urbanism, precum şi taxa anuală minimală de redevenţă.(3) Oferta solicitanţilor va fi însoţită de un studiu de prefezabilitate sau de fezabilitate, după caz, cuprinzând în mod obligatoriu elementele tehnice necesare pentru caracterizarea funcţionalităţii şi a capacităţii construcţiei, a gradului de ocupare a terenului, precum şi a celorlalte elemente cuprinse în certificatul de urbanism. Nu vor fi acceptate decât oferte care corespund prevederilor documentaţiilor de urbanism, aprobate potrivit legii.(4) Licitaţia se efectuează, în condiţiile legii, de comisiile instituite în acest scop, prin hotărâre a consiliilor locale şi/sau judeţene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în conformitate cu competenţele de autorizare stabilite la art. 4. Comisiile funcţionează la sediul consiliilor locale în a căror rază administrativ-teritorială sunt situate terenurile.Art. 17Limita minimă a preţului concesiunii se stabileşte, după caz, prin hotărârea consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, astfel încât să asigure recuperarea în 25 de ani a preţului de vânzare al terenului, în condiţii de piaţă, la care se adaugă costul lucrărilor de infrastructură aferente.Art. 18Terenurile prevăzute la art. 13, ce se concesionează pentru realizarea de locuinţe şi spaţii construite asociate acestora, în funcţie de prevederile regulamentelor locale de urbanism, aprobate potrivit legii, vor avea următoarele suprafeţe:a) în localităţile urbane:1. până la 450 m2 pentru un apartament într-o clădire cu parter sau parter şi etaj;2. până la 300 m2 pentru un apartament într-o clădire cu parter şi etaj, cu două apartamente;3. până la 250 m2 pentru un apartament, în cazul clădirilor cu parter şi mai multe etaje, având cel mult 6 apartamente;4. pentru clădirile cu mai mult de 6 apartamente, suprafaţa de teren va fi stabilită potrivit documentaţiilor de urbanism;b) în localităţile rurale, până la 1.000 m2 pentru o locuinţă.Art. 19Pentru realizarea unei case de vacanţă se poate concesiona un teren în suprafaţă de până la 250 m2.Art. 20Împotriva licitaţiei, până la momentul adjudecării, se va putea face contestaţie, de către orice persoană interesată, la judecătoria în a cărei rază teritorială are loc licitaţia. Contestaţia suspendă desfăşurarea licitaţiei până la soluţionarea sa definitivă.Art. 21Pe baza procesului-verbal de adjudecare a licitaţiei sau a hotărârii consiliului local, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pentru situaţiile prevăzute la art. 15, se va încheia actul de concesiune, care se va înregistra de către concesionar în evidenţele de publicitate imobiliară, în termen de 10 zile de la data adjudecării sau emiterii hotărârii.Art. 22(1) Concesionarea terenurilor prevăzute la art. 13–19 se face în conformitate cu prevederile legii, durata acesteia fiind stabilită de către consiliile locale, consiliile judeţene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în funcţie de prevederile documentaţiilor de urbanism şi de natura construcţiei.(2) Anterior concesionării terenurile vor fi înscrise în cartea funciară.Art. 23(1) Intravilanul localităţilor se stabileşte prin planurile generale de urbanism – PUG –, aprobate potrivit legii.(2) Ulterior aprobării Planului General de Urbanism – PUG – pot fi introduse în intravilanul localităţilor şi unele terenuri din extravilan, numai în condiţii temeinic fundamentate pe bază de planuri urbanistice zonale – PUZ –, aprobate potrivit legii.(3) Terenurile destinate construirii, evidenţiate în intravilan, se scot din circuitul agricol, definitiv, prin autorizaţia de construire. În cazul în care proprietarul terenului doreşte să scoată din circuitul agricol doar o parte din terenul deţinut, pentru îndeplinirea acestei proceduri, autorizaţia de construire va fi însoţită de documentaţia tehnică cadastrală.CAPITOLUL IIIRăspunderi şi sancţiuniArt. 24(1) Constituie infracţiuni următoarele fapte:a) executarea, fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. b);b) continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii;c) întocmirea ori semnarea proiectelor tehnice, precum şi a proiectelor pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii pentru alte specialităţi decât cele certificate prin diplomă universitară, în condiţiile prevăzute la art. 9.d) refuzul emiterii certificatului de urbanism.(2) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei.Art. 25În cazul săvârşirii faptelor prevăzute la art. 24, organele de control prevăzute de prezenta lege, care au constatat fapta, sunt obligate să sesizeze organele de urmărire penală.Art. 26(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:a) executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de către investitor şi executant;b) executarea sau desfiinţarea, cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor prevăzute la lit. b), precum şi continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizaţii de construire în situaţiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor şi executant;c) aprobarea furnizării de utilităţi urbane, ca urmare a executării de lucrări de branşamente şi racorduri la reţele pentru construcţii noi neautorizate;d) menţinerea după expirarea termenului prevăzut prin autorizaţie sau după terminarea lucrărilor autorizate ori adaptarea în alte scopuri faţă de cele prevăzute în autorizaţie a construcţiilor, lucrărilor şi amenajărilor cu caracter provizoriu;e) neaducerea terenului la starea iniţială de către investitor, după terminarea lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. c), precum şi nerealizarea lucrărilor de curăţare, amenajare ori degajare, după caz, a amplasamentului şi/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata execuţiei, o dată cu încheierea lucrărilor de bază;f) împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor şi a actelor solicitate;g) neanunţarea datei începerii lucrărilor de construcţii autorizate, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (8);h) neemiterea certificatelor de urbanism în termenul prevăzut la art. 6 alin. (2), precum şi emiterea de certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu conţin lista cuprinzând avizele şi acordurile legale necesare în raport cu obiectivul de investiţii, sau eliberarea acestora condiţionat de elaborarea prealabilă a unei documentaţii de urbanism sau a oricăror documentaţii tehnice de definire a scopului solicitării, cu depăşirea termenului legal, sau refuzul nejustificat ori condiţionarea furnizării informaţiilor de interes public prevăzute la art. 6 alin. (1);h1) neemiterea autorizaţiilor de construire în termenul prevăzut la art. 7 alin. (1);i) emiterea de autorizaţii de construire/desfiinţare:– în lipsa unui drept real asupra imobilului, care să confere dreptul de a solicita autorizaţia de construire/desfiinţare;– în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, aprobate potrivit legii;– în baza unor documentaţii incomplete sau elaborate în neconcordanţă cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale conţinutului-cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care nu conţin avizele şi acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;– în lipsa expertizei tehnice privind punerea în siguranţă a întregii construcţii, în cazul lucrărilor de consolidare;– în baza altor documente decât cele cerute prin prezenta lege;j) neorganizarea şi neexercitarea controlului privind disciplina în autorizarea şi executarea lucrărilor de construcţii de către compartimentele abilitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor judeţene şi al primăriilor, în unităţile lor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) şi (4), precum şi neurmărirea modului de îndeplinire a celor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3);k) neîndeplinirea, la termenul stabilit, a măsurilor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii la controlul anterior;l) refuzul nejustificat sau obstrucţionarea sub orice formă a accesului persoanelor fizice sau al reprezentanţilor persoanelor juridice la documentele prevăzute la art. 34 alin. (7);m) abrogată.(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1), săvârşite de persoanele fizice sau juridice, se sancţionează cu amendă după cum urmează:– de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a);– de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. f);– de 10.000 lei, cele prevăzute la lit. c);– de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d) şi e);– de la 5.000 lei la 30.000 lei, cele prevăzute la lit. h), h1) şi i)ş– de la 1.000 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. j) şi k);– de 2.000 lei, cele prevăzute la lit. l);– de 1.000 lei, cele prevăzute la lit. g).(3) Cuantumul amenzilor se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului.(4) Sancţiunea amenzii poate fi aplicată şi reprezentantului persoanei juridice.(5) Sancţiunea amenzii pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. h) şi i) se aplică funcţionarilor publici responsabili de verificarea documentaţiilor care stau la baza emiterii certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare, precum şi semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii.(6) În condiţiile prezentei legi nu se aplică sancţiunea avertisment.Art. 27(1) Preşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz.(2) Arhitectul-şef al judeţului şi personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcţii pe teritoriul administrativ al judeţului, precum şi respectarea disciplinei în urbanism şi amenajarea teritoriului legată de procesul de autorizare a construcţiilor.(3) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h)–l), se constată şi se sancţionează de către compartimentele de specialitate cu atribuţii de control ale autorităţilor administraţiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.(4) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) şi j) se constată şi se sancţionează de către organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii.(5) Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, încheiate de organele de control ale administraţiei publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancţiunii, şefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, după caz, preşedintelui consiliului judeţean ori primarului unităţii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază s-a săvârşit contravenţia.(6) Abrogat.Art. 28(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.(2) Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.(3) Măsura desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.Art. 29(1) Controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se exercită de Inspectoratul de Stat în Construcţii, pe întregul teritoriu al ţării, şi de inspectoratele teritoriale ale acestuia, care dispun măsurile şi sancţiunile prevăzute de prezenta lege.(2) Inspectoratul de Stat în Construcţii şi inspectoratele teritoriale pot dispune oprirea executării lucrărilor de construire sau de desfiinţare, după caz, atunci când constată că acestea se realizează cu încălcarea dispoziţiilor legale, a cerinţelor privind asigurarea calităţii în construcţii, fără proiect tehnic ori pe baza unor autorizaţii nelegal emise.(3) Inspectoratul de Stat în Construcţii şi inspectoratele teritoriale încunoştinţează autoritatea administraţiei publice pe teritoriul căreia s-a efectuat controlul asupra constatărilor şi măsurilor dispuse. În această situaţie organele de control ale consiliilor judeţene sau locale, după caz, au obligaţia să urmărească modul de conformare privind cele dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii.Art. 30(1) Cheltuielile pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se suportă de către investitori, în valoare echivalentă cu o cotă de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate, cu excepţia celor prevăzute la art. 3 lit. b) şi a lăcaşurilor de cult.(2) Virarea sumelor stabilite conform dispoziţiilor alin. (1) se face în contul inspectoratelor teritoriale în construcţii, judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, după caz, o dată cu transmiterea înştiinţării privind data începerii lucrărilor, astfel cum se prevede la art. 7 alin. (8). Întârzierea la plată a cotei prevăzute la alin. (1) se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată. Disponibilităţile la finele anului din veniturile extrabugetare se reportează în anul următor şi au aceeaşi destinaţie.(3) Cota stabilită la alin. (1) se aplică şi diferenţelor rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face o dată cu recepţia la terminarea lucrărilor.Art. 301Abrogat.Art. 31Dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei.Art. 32(1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei;b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.(2) În cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).(3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanţă, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.(4) În situaţiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere instanţei să dispună, prin hotărârea de condamnare, măsurile menţionate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.(5) Persoanele care au beneficiat de subvenţie pentru construirea unei locuinţe şi pentru care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) vor restitui subvenţiile primite, cu plata dobânzilor legale pentru perioada în care le-au folosit.Art. 33(1) Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.(2) Procedura prevăzută la alin. (1) se poate declanşa din oficiu de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparţinând domeniului public sau privat al statului.(3) În cazul neîndeplinirii de către autoritatea administraţiei publice competente a procedurii de desfiinţare, în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării prevăzute la alin. (2), proprietarul sau administratorul legal al terenului aparţinând domeniului public ori privat al statului va putea trece de îndată la desfiinţarea construcţiilor executate fără autorizaţie de construire.(4) Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, oraşelor ori comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice competente, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.(5) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) autorităţile publice competente pot contracta efectuarea acestor servicii cu societăţi comerciale specializate în astfel de lucrări, în condiţiile legii.Art. 34(1) Studiile de teren şi documentaţiile elaborate pentru realizarea investiţiilor de orice fel, a elementelor de infrastructură, de gospodărie comunală, precum şi a lucrărilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism – studii şi proiecte de sistematizare elaborate înainte de 1990 la comanda fostelor consilii populare sau a altor instituţii ale statului – sunt şi rămân proprietate publică a judeţului sau a municipiilor, respectiv a municipiului Bucureşti.(2) În înţelesul prezentei legi, prin studiile şi documentaţiile menţionate la alin. (1) se înţelege exemplarul-martor compus din piesele scrise: tema de proiectare, memorii generale şi pe specialităţi, breviare de calcul, avizele şi acordurile obţinute, precum şi piesele desenate.(3) Arhivele cuprinzând studiile şi documentaţiile menţionate la alin. (1), intrate, la constituire, în patrimoniul societăţilor comerciale înfiinţate pe structura fostelor unităţi de proiectare judeţene şi din municipiul Bucureşti, se gestionează, potrivit legii, de către consiliile judeţene sau de către primăriile municipiilor, respectiv de Primăria Municipiului Bucureşti.(4) Inventarierea arhivelor se face de către comisii constituite în acest scop prin hotărâri ale consiliilor judeţene, municipale, respectiv ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti.(5) Refuzul inventarierii şi/sau al predării studiilor şi documentaţiilor se sancţionează potrivit prevederilor Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, cu modificările ulterioare.(6) În situaţia refuzului predării arhivelor, consiliile judeţene, municipale şi/sau Primăria Municipiului Bucureşti, după caz, se vor adresa în termen de 90 de zile instanţelor judecătoreşti, care vor soluţiona cererile în procedură de urgenţă, potrivit legii. Acţiunea în instanţă este scutită de taxa de timbru.(7) Accesul persoanelor fizice sau al reprezentanţilor persoanelor juridice la arhivele cuprinzând documentaţiile prevăzute la alin. (1), precum şi la documentaţiile de urbanism elaborate ulterior acestora şi gestionate de administraţiile publice locale, în vederea întocmirii documentaţiilor tehnice, este neîngrădit şi se stabileşte prin hotărâre a consiliului judeţean, municipal, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.Art. 35(1) În condiţiile prezentei legi, descrierea faptei ce constituie contravenţie se face cu indicarea locului, datei şi orei constatării, în conformitate cu dispoziţiile art. 31.(2) Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Plângerea suspendă executarea sancţiunii amenzii, dar nu suspendă măsura de oprire a executării lucrărilor, dispusă o dată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale în condiţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 29 alin. (2). De asemenea, plângerea nu suspendă măsura desfiinţării în condiţiile art. 33 alin. (1) a lucrărilor de construcţii executate fără autorizaţie pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor sau comunelor ori a construcţiilor, lucrărilor şi amenajărilor cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor ori comunelor al căror termen prevăzut prin autorizaţie este expirat, dispusă în condiţiile art. 28 alin. (1).(3) În măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel, sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, cu excepţia dispoziţiilor art. 28 şi 29.*)*)Art. 35, fost art. 30, modificat prin Legea nr. 453/2001 şi Legea nr. 401/2003, era alcătuit din 4 alineate.Alin. (4), al cărui conţinut era: „(4) În măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968.“, nu a fost modificat sau abrogat expres prin Legea nr. 401/2003.Alin. (3) al art. 35, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 401/2003, a preluat prevederile alin. (4), însă cu trimitere la Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.Alin. (4) al art. 35 nu este inclus în forma republicată, aplicarea acestui text încetând o dată cu abrogarea Legii nr. 32/1968 prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.*)Art. 35, fost art. 30, modificat prin Legea nr. 453/2001 şi Legea nr. 401/2003, era alcătuit din 4 alineate.Alin. (4), al cărui conţinut era: „(4) În măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968.“, nu a fost modificat sau abrogat expres prin Legea nr. 401/2003.Alin. (3) al art. 35, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 401/2003, a preluat prevederile alin. (4), însă cu trimitere la Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.Alin. (4) al art. 35 nu este inclus în forma republicată, aplicarea acestui text încetând o dată cu abrogarea Legii nr. 32/1968 prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.CAPITOLUL IVDispoziţii finale şi tranzitoriiArt. 36(1) Persoanele fizice şi juridice, care beneficiază de teren în condiţiile prezentei legi, sunt obligate să solicite emiterea autorizaţiei de construire şi să înceapă construcţia în termen de cel mult un an de la data obţinerii actului de concesionare a terenului.(2) În caz de încălcare a obligaţiei prevăzute la alin. (1) concesionarea îşi pierde valabilitatea.Art. 37(1) Persoanele fizice şi juridice care realizează lucrări de construcţii în condiţiile prezentei legi au obligaţia de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizaţie.(2) Lucrările de construcţii autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizaţie şi dacă s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcţii autorizate, inclusiv în situaţia realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepţia la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administraţiei publice, desemnat de emitentul autorizaţiei de construire.(3) La terminarea lucrărilor, beneficiarul autorizaţiei de construire are obligaţia să regularizeze taxa pentru autorizaţia de construire, potrivit legii.(4) O dată cu regularizarea taxei prevăzute la alin. (3), beneficiarii autorizaţiilor de construire vor regulariza şi celelalte cote prevăzute de lege.«(5) Construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate şi nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situaţie se aplică în continuare sancţiunile prevăzute de lege. Construcţiile realizate înainte de 1 august 2001, care este data intrării în vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, se intabulează, în lipsa autorizaţiei de construire, în baza certificatului de atestare fiscală prin care se atestă achitarea tuturor obligaţiilor fiscale de plată datorate autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază se află situată construcţia, precum şi a documentaţiei cadastrale. În cazul în care construcţiile nu sunt înregistrate la autoritatea administraţiei publice locale competente, acestea se înregistrează dacă se achită impozitul aferent pe ultimii 5 ani anteriori depunerii declaraţiei fiscale, inclusiv pentru anul în curs.»Art. 38(1) Sunt de utilitate publică lucrările privind construcţiile care nu mai pot fi finalizate conform prevederilor autorizaţiei de construire, inclusiv terenurile aferente acestora.(2) În vederea realizării lucrărilor prevăzute la alin. (1), autoritatea administraţiei publice locale pe teritoriul căreia se află construcţiile va aplica prevederile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, iar imobilele pot fi trecute din proprietatea publică în proprietatea privată şi valorificate, în condiţiile legii.Art. 39Toate construcţiile proprietate particulară, realizate în condiţiile prezentei legi, se declară, în vederea impunerii, la organele financiare teritoriale sau la unităţile subordonate acestora, după terminarea lor completă şi nu mai târziu de 15 zile de la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire.Art. 40(1) În cazul când într-o clădire se realizează mai multe apartamente şi suprafeţe locative cu altă destinaţie, proprietarii acestora dobândesc şi o cotă-parte de proprietate asupra tuturor părţilor de construcţie şi instalaţii, precum şi asupra tuturor dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun, indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care este situată proprietatea lor.(2) O dată cu dreptul de proprietate asupra construcţiilor, în situaţia celor realizate în clădiri cu mai multe apartamente, proprietarul dobândeşte şi o cotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.(3) Cotele-părţi prevăzute la alineatele precedente se determină proporţional cu suprafaţa utilă a locuinţelor, a caselor de vacanţă ori a suprafeţelor cu altă destinaţie din clădire, după caz.Art. 41Dreptul de concesiune asupra terenului se transmite în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcţiei pentru a cărei realizare acesta a fost constituit. În aceleaşi condiţii se transmite şi autorizaţia de construire.Art. 42(1) Autorizaţia de construire pentru lucrările de intervenţie în scopul asigurării cerinţelor de rezistenţă, stabilitate şi siguranţă în exploatare a construcţiilor asupra cărora au intervenit factori distructivi de origine naturală sau umană se emite pentru consolidarea întregii construcţii.(2) Emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare în vederea executării lucrărilor de intervenţie în primă urgenţă pentru punerea în siguranţă a construcţiilor existente, inclusiv a instalaţiilor aferente, care prezintă pericol public, indiferent de destinaţie, precum şi a lucrărilor la lăcaşuri de cult ori la monumente istorice clasate ori aflate în curs de clasare, indiferent de proprietar, cu excepţia celor în care se desfăşoară activităţi comerciale, este scutită de taxa de autorizare.Art. 43Prin excepţie de la prevederile art. 4, autorizarea executării lucrărilor de construcţii:a) cu caracter militar se face de către ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale interesate, în baza unor proceduri stabilite împreună cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei;b) aferente infrastructurii de transport rutier de interes naţional se face de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin direcţia de specialitate, cu respectarea prevederilor legii privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local şi ale normelor metodologice de aplicare a acesteia.Art. 431(1) Publicul are dreptul să participe efectiv şi din timp la procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii, să se documenteze şi să transmită comentarii şi opinii autorităţilor administraţiei publice locale competente, înaintea luării unei decizii asupra cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii aferente investiţiei pentru care autoritatea competentă pentru protecţia mediului a stabilit necesitatea evaluării efectelor acesteia asupra mediului.(2) Informarea şi consultarea publicului se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.Art. 432(1) Orice persoană interesată, care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, potrivit legii, pentru a ataca autorizaţia de construire sau actul de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, după caz, emise de autoritatea administraţiei publice locale competentă pentru investiţiile prevăzute la art. 431alin. (1).(2) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoştinţa publicului a autorizaţiei de construire sau a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, după caz, persoanele prevăzute la alin. (1) vor solicita autorităţii administraţiei publice locale emitente revocarea actului, în tot sau în parte, dacă acesta nu a produs efecte juridice.(3) Procedura administrativă prealabilă prevăzută la alin. (2) este scutită de taxa de timbru şi trebuie să fie echitabilă, rapidă şi corectă.Art. 44(1) În condiţiile prezentei legi, în vederea realizării unui cadru legislativ unitar privind autorizarea lucrărilor de construcţii, toate reglementările tehnice – norme, normative, instrucţiuni –, cu aplicabilitate în domeniul construcţiilor şi urbanismului, elaborate de ministere şi de alte organe centrale, se transmit în mod obligatoriu spre avizare Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.(2) Ministerele şi celelalte organe centrale care au elaborat reglementări tehnice, potrivit prevederilor alin. (1), au obligaţia de a le transmite Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în vederea avizării în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi, sub sancţiunea încetării aplicabilităţii acestora.Art. 45(1) În termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi, consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, precum şi consiliile locale municipale, orăşeneşti şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti vor organiza, în cadrul aparatului propriu, structuri de specialitate pentru îndeplinirea atribuţiilor aflate în responsabilitatea arhitectului-şef, funcţionar public cu funcţie de conducere, şeful compartimentului/structurii de specialitate, cu atribuţii în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului şi autorizării executării lucrărilor de construcţii, şi pentru:a) avizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi urbanism, precum şi eliberarea certificatelor de urbanism;b) abrogată;c) întocmirea şi eliberarea autorizaţiei de construire/desfiinţare;d) organizarea şi exercitarea controlului propriu privind disciplina în construcţii.(11) Autorităţile administraţiei publice competente pot organiza în cadrul structurilor de specialitate prestarea serviciilor privind obţinerea, contra cost în condiţiile legii, la cererea solicitantului, a avizelor şi acordurilor necesare autorizării executării lucrărilor de construcţii.(2) Consiliul local al comunei poate organiza structuri de specialitate la nivelul aparatului propriu, în condiţiile prevăzute la alin. (1), în baza unei hotărâri adoptate în acest sens.(3) Structurile de specialitate constituite în cadrul consiliilor judeţene acordă asistenţă tehnică de specialitate, analizează şi avizează cererile depuse pentru emiterea certificatelor de urbanism şi documentaţiile pentru emiterea autorizaţiilor de construire din competenţa de emitere a primarilor comunelor şi oraşelor care nu au constituite încă structuri de specialitate, în condiţiile prevederilor alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 4 alin. (1) lit. e), la cererea acestora.(31) Prin excepţie de la prevederile art. 4 alin. (1) lit. e), preşedinţii consiliilor judeţene pot emite autorizaţii de construire pentru lucrări din aria de competenţă a primarilor comunelor şi oraşelor care încă nu au constituite structurile de specialitate potrivit prevederilor alin. (1), pe termen limitat, la solicitarea acestora.(4) În cazul în care, din cauza lipsei de specialişti, nu se pot constitui structurile de specialitate prevăzute la alin. (1) la nivelul oraşelor sau al municipiilor se vor aplica în mod corespunzător prevederile alin. (3).(5) Funcţia de arhitect-şef, prevăzută la alin. (1), se înscrie în nomenclatorul funcţiilor de conducere din cadrul aparatului propriu al consiliilor judeţene şi locale şi se echivalează după cum urmează:a) şef de departament sau director general, pentru arhitectul-şef al municipiului Bucureşti, respectiv pentru arhitectul-şef al judeţului, arhitecţii-şefi ai municipiilor, precum şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti;b) şef serviciu, pentru arhitecţii-şefi ai oraşelor;c) şef birou, pentru persoanele cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului şi al autorizării executării lucrărilor de construcţii din cadrul primăriilor de comună, şefi ai structurilor de specialitate organizate la nivelul acestora, în condiţiile prevăzute la alin. (2).(6) Pentru constituirea băncii de date, toţi posesorii de reţele tehnico-edilitare, supra- şi subterane, sunt obligaţi să transmită autorităţilor administraţiei publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti planurile cadastrale cuprinzând traseele reţelelor existente pe teritoriul judeţului şi al localităţilor, respectiv al municipiului Bucureşti. Aceste planuri vor fi puse de autorităţile administraţiei publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti la dispoziţia tuturor primăriilor municipiilor, oraşelor şi comunelor, respectiv primăriilor sectoarelor municipiului Bucureşti în a căror rază administrativ-teritorială sunt situate reţelele tehnico-edilitare.Art. 46Abrogat.Art. 47Anexa nr. 1 privind conţinutul-cadru al proiectului pentru autorizarea lucrărilor de construcţii şi anexa nr. 2 privind definirea unor termeni de specialitate utilizaţi în cuprinsul legii fac parte integrantă din prezenta lege.Art. 471Orice alte dispoziţii contrare prezentei legi se abrogă.Art. 48Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 4/1973 privind dezvoltarea construcţiei de locuinţe şi vânzarea de locuinţe din fondul de stat către populaţie, publicată în Buletinul Oficial nr. 46 din 31 martie 1973, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 880 din 16 iulie 1973 pentru stabilirea măsurilor de executare a dispoziţiilor Legii nr. 4/1973 privind dezvoltarea construcţiei de locuinţe, vânzarea de locuinţe din fondul de stat către populaţie şi construirea de case de odihnă proprietate personală, publicată în Buletinul Oficial nr. 108 din 20 iulie 1973, Decretul nr. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizaţiilor de construire, reparare şi desfiinţare a construcţiilor, precum şi a celor referitoare la înstrăinările şi împărţelile terenurilor cu sau fără construcţii, publicat în Buletinul Oficial nr. 15 din 29 martie 1958, Decretul nr. 545/1958 privind reglementarea amplasării construcţiilor, precum şi a trecerii în proprietatea statului a terenurilor şi construcţiilor necesare efectuării unor lucrări sau unor acţiuni de interes de stat, publicat în Buletinul Oficial nr. 41 din 30 decembrie 1958, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2.490/1969 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind amplasarea şi autorizarea construirii, reparării şi desfiinţării construcţiilor şi a altor lucrări, publicată în Buletinul Oficial nr. 158 din 31 decembrie 1969, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi se abrogă.ANEXA Nr. 1CONŢINUTUL-CADRUal documentaţiei tehnice D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţiiDocumentaţia tehnică – D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii se elaborează de proiectanţi autorizaţi, persoane fizice sau juridice, în condiţiile prevederilor art. 9 din prezenta lege şi, după vizarea spre neschimbare, se dezvoltă în proiectul tehnic întocmit conform prevederilor legale în vigoare, în concordanţă cu cerinţele certificatului de urbanism, cu conţinutul avizelor, acordurilor, punctului de vedere al autorităţii pentru protecţia mediului competente, precum şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, cerute prin certificatul de urbanism.Documentaţia tehnică – D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii se întocmeşte pentru:– autorizarea executării lucrărilor de construire – D.T.A.C.;– autorizarea executării lucrărilor de desfiinţare – D.T.A.D.;– autorizarea executării organizării lucrărilor – D.T.O.E.Conţinutul-cadru al documentaţiei tehnice – D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii cuprinde opisul pieselor scrise şi desenate, necesar a fi prezentate spre autorizare.A.Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire – P.A.C.I.Piese scrise1.Lista şi semnăturile proiectanţilorSe completează cu numele în clar şi calitatea proiectanţilor, precum şi cu partea din proiect pentru care răspund.2.Memoriu2.1. Date generale:Descrierea lucrărilor care fac obiectul proiectului pentru autorizarea lucrărilor de construcţii, făcându-se referiri la:– amplasamentul, topografia acestuia, trasarea lucrărilor;– clima şi fenomenele naturale specifice;– geologia şi seismicitatea;– categoria de importanţă a obiectivului.2.2. Memorii pe specialităţiDescrierea lucrărilor de:– arhitectură;– structură;– instalaţii;– dotări şi instalaţii tehnologice, după caz;– amenajări exterioare şi sistematizare verticală.2.3. Date şi indici care caracterizează investiţia proiectată, cuprinşi în anexa la cererea pentru autorizare:– suprafeţele – construită desfăşurată, construită la sol şi utilă;– înălţimile clădirilor şi numărul de niveluri;– volumul construcţiilor;– procentul de ocupare a terenului – P.O.T.;– coeficientul de utilizare a terenului – C.U.T.2.4. Devizul general al lucrărilor, întocmit în conformitate cu prevederile legale în vigoare2.5. Anexe la memoriu2.5.1. Studiul geotehnic2.5.2. Referatele de verificare a documentaţiei tehnice – D.T., în conformitate cu legislaţia în vigoare privind calitatea în construcţii, inclusiv în situaţiile prevăzute la art. 7 alin. (21) şi (23) întocmite de verificatori tehnici atestaţi de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, aleşi de investitor.2.5.3. abrogat.2.5.4. abrogat.2.5.5. Avizele şi acordurile privind asigurarea, branşarea şi racordarea la infrastructura edilitară, după caz, precum şi avizele, acordurile şi actele administrative specifice ale organismelor administraţiei publice centrale sau ale serviciilor deconcentrate ale acestora, după caz – Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Ministerului Sănătăţii Publice, precum şi ale Ministerului Culturii şi Cultelor, Ministerului Apărării, Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, Ministerului Transporturilor, Serviciului Român de Informaţii ori ale altor organisme interesate, stabilite prin certificatul de urbanism conform reglementărilor legale în vigoare şi ca urmare a condiţiilor speciale de amplasament şi/sau a funcţionalităţii investiţiei, după caz, obţinute în prealabil de solicitant.2.5.6. Acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate – şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora –, pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente, precum şi în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.II.Piese desenate1.Planuri generale1.1. Plan de încadrare în teritoriu– plan de încadrare în zonă a lucrării, întocmit la scările 1:10.000, 1:5.000, 1:2.000 sau 1:1.000, după caz, emis de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară teritorial1.2. Plan de situaţie privind amplasarea obiectivelor investiţiei– plan cu reprezentarea reliefului, întocmit în sistemul de Proiecţie Stereografic 1970, la scările 1:2.000, 1:1.000, 1:500, 1:200 sau 1:100, după caz, vizat de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară teritorial, pe care se vor reprezenta:• imobilul, identificat prin numărul cadastral, pentru care a fost emis certificatul de urbanism, descris prin totalitatea elementelor topografice determinante pentru suprafaţa, lungimea laturilor, unghiuri, inclusiv poziţia şi înălţimea la coamă a calcanelor limitrofe, precum şi poziţia reperelor fixe şi mobile de trasare;• amplasarea tuturor construcţiilor care se vor menţine, se vor desfiinţa sau se vor construi;• cotele construcţiilor proiectate şi menţinute, pe cele trei dimensiuni (cotele ±0,00; cote de nivel; distanţe de amplasare; axe; cotele trotuarelor, aleilor, platformelor şi altele asemenea);• denumirea şi destinaţiile fiecărui corp de construcţie;• sistematizarea pe verticală a terenului şi modul de scurgere a apelor pluviale;• accesele pietonale şi carosabile din incintă şi clădiri, plantaţiile prevăzute;• planul parcelar al tarlalei în cazul imobilelor neîmprejmuite care fac obiectul legilor de restituire a proprietăţii.1.3. Planul privind construcţiile subteraneVa cuprinde amplasarea acestora, în special a reţelelor de utilităţi urbane din zona amplasamentului: trasee, dimensiuni, cote de nivel privind poziţionarea căminelor – radier şi capac –, şi va fi redactat la scara 1:500.În cazul lipsei unor reţele publice de echipare tehnico-edilitară se vor indica instalaţiile proprii prevăzute prin proiect, în special cele pentru alimentare cu apă şi canalizare.2.Planşe pe specialităţi2.1. ArhitecturăPiesele desenate de arhitectură vor cuprinde planşele principale privind arhitectura fiecărui obiect, redactate la scara 1:50 sau 1:100, după cum urmează:– planurile cotate ale tuturor nivelurilor subterane şi supraterane, cu indicarea funcţiunilor, dimensiunilor şi a suprafeţelor;– planurile acoperişurilor – terasă sau şarpantă –, cu indicarea pantelor de scurgere a apelor meteorice şi a modului de colectare a acestora, inclusiv indicarea materialelor din care se execută învelitorile;– secţiuni caracteristice – în special pe linia de cea mai mare pantă, acolo unde este cazul –, care să cuprindă cota ±0,00, cotele tuturor nivelurilor, înălţimile determinante ale acoperişului – cotele la coamă şi la cornişă –, fundaţiile clădirilor învecinate la care se alătură construcţiile proiectate;– toate faţadele, cu indicarea materialelor şi finisajelor, inclusiv culorile, cotate şi cu indicarea racordării la nivelul terenului amenajat;– în situaţia integrării construcţiilor într-un front existent, se va prezenta şi desfăşurarea stradală prin care se va arăta modul de integrare a acestora în ţesutul urban existent.2.2. Structura2.2.1. Planul fundaţiilorSe redactează la scara 1:50 şi va releva:– modul de respectare a condiţiilor din studiul geotehnic;– măsurile de protejare a fundaţiilor clădirilor învecinate, la care se alătură construcţiile proiectate.2.2.2. Detalii de fundaţii2.2.3. Proiect de structură completSe prezintă pentru construcţii cu mai multe subsoluri şi cel puţin 10 niveluri.2.3. Instalaţii2.3.1. Schemele instalaţiilorSe prezintă parametrii principali şi schemele funcţionale ale instalaţiilor proiectate.2.4. Dotări şi instalaţii tehnologiceÎn situaţia în care investiţia urmează să funcţioneze pe baza unor dotări şi instalaţii tehnologice, determinante pentru configuraţia planimetrică a construcţiilor, se vor prezenta:2.4.1. Desene de ansamblu2.4.2. Scheme ale fluxului tehnologicFiecare planşă prezentată în cadrul secţiunii II „Piese desenate“ va avea în partea dreaptă jos un cartuş, care va cuprinde: numele firmei sau al proiectantului elaborator, numărul de înmatriculare sau numărul autorizaţiei, după caz, titlul proiectului şi al planşei, numărul proiectului şi al planşei, data elaborării, numele, calitatea şi semnătura elaboratorilor şi ale şefului de proiect.B.Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de desfiinţare – P.A.D.I.Piese scrise1.Lista şi semnăturile proiectanţilorSe completează cu numele în clar şi calitatea proiectanţilor, precum şi cu partea din proiect pentru care răspund.2.Memoriu2.1. Date generaleDescrierea construcţiei care urmează să fie desfiinţată:– scurt istoric: anul edificării, meşteri cunoscuţi, alte date caracteristice;– descrierea structurii, a materialelor constituente, a stilului arhitectonic;– menţionarea şi descrierea elementelor patrimoniale sau decorative care urmează a se preleva;– fotografii color – format 9 × 12 cm – ale tuturor faţadelor, iar acolo unde este cazul se vor prezenta desfăşurări rezultate din asamblarea mai multor fotografii;– descrierea lucrărilor care fac obiectul proiectului pentru autorizarea lucrărilor de desfiinţare.2.2. Abrogat.II.Piese desenate1.Plan de încadrare în teritoriu– planşă pe suport topografic vizat de oficiul judeţean de cadastru, geodezie şi cartografie, întocmită la scările 1:10.000, 1:5.000, 1:2.000 sau 1:1.000, după caz.2.Plan de situaţie a imobilelor– planşă pe suport topografic vizat de oficiul judeţean de cadastru, geodezie şi cartografie, întocmită la scările 1:2.000, 1:1.000, 1:500, 1:200 sau 1:100, după caz, prin care se precizează:• parcela cadastrală pentru care a fost emis certificatul de urbanism;• amplasarea tuturor construcţiilor care se vor menţine sau se vor desfiinţa;• modul de amenajare a terenului după desfiinţarea construcţiilor;• sistematizarea pe verticală a terenului şi modul de scurgere a apelor pluviale;• plantaţiile existente şi care se menţin după desfiinţare.Pe planşă se vor indica în mod distinct elementele existente, cele care se desfiinţează şi cele propuse – plan de situaţie, construcţii noi sau umpluturi de pământ, plantaţii etc., după caz.3.Planul privind construcţiile subteraneVa cuprinde amplasarea acestora, în special a reţelelor de utilităţi urbane din zona amplasamentului: trasee, dimensiuni, cote de nivel privind poziţionarea căminelor – radier şi capac –, şi va fi redactat la scara 1:500.În cazul lipsei unor reţele publice de echipare tehnicoedilitară se vor indica instalaţiile proprii, în special cele pentru alimentare cu apă şi canalizare.4.Releveul construcţiilor care urmează să fie desfiinţatePlanşele se vor redacta la o scară convenabilă – 1:100 sau 1:50 – care să permită evidenţierea spaţiilor şi a funcţiunilor existente, cu indicarea cotelor, suprafeţelor şi a materialelor existente:– planurile tuturor nivelurilor şi planul acoperişului;– principalele secţiuni: transversală, longitudinală, alte secţiuni caracteristice, după caz;– toate faţadele.În situaţia în care desfiinţarea necesită operaţiuni tehnice complexe, se va prezenta şi proiectul de organizare a lucrărilor.Fiecare planşă prezentată în cadrul secţiunii II „Piese desenate“ va avea în partea dreaptă jos un cartuş care va cuprinde: numele firmei sau al proiectantului elaborator, numărul de înmatriculare sau numărul autorizaţiei, după caz, titlul proiectului şi al planşei, numărul proiectului şi al planşei, data elaborării, numele, calitatea şi semnătura elaboratorilor şi ale şefului de proiect.C.Documentaţia tehnică de organizare a execuţiei lucrărilor – D.T.O.E.Documentaţia tehnică de organizare a execuţiei lucrărilor – D.T.O.E. este necesară în toate cazurile în care se realizează o investiţie şi se prezintă, de regulă, împreună cu documentaţia tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, în condiţiile legii.Documentaţia tehnică de organizare a execuţiei lucrărilor trebuie să cuprindă descrierea tuturor lucrărilor provizorii pregătitoare şi necesare în vederea asigurării tehnologiei de execuţie a investiţiei, atât pe terenul aferent investiţiei, cât şi pe spaţiile ocupate temporar în afara acestuia, inclusiv cele de pe domeniul public, după cum urmează:I.Piese scrise1.Lista şi semnăturile proiectanţilorSe completează cu numele în clar şi calitatea proiectanţilor, precum şi cu partea din proiect pentru care răspund.2.MemoriuAcesta va cuprinde:– descrierea lucrărilor provizorii: organizarea incintei, modul de amplasare a construcţiilor, amenajărilor şi depozitelor de materiale;– asigurarea şi procurarea de materiale şi echipamente;– asigurarea racordării provizorii la reţeaua de utilităţi urbane din zona amplasamentului;– precizări cu privire la accese şi împrejmuiri;– precizări privind protecţia muncii.II.Piese desenatePlan generala) la lucrările de mai mare amploare se redactează o planşă realizată conform planului de situaţie privind amplasarea obiectivelor investiţiei, cuprinzând amplasamentul investiţiei şi toate amenajările şi construcţiile provizorii necesare realizării acesteia;b) la lucrările de mai mică amploare elementele de organizare a execuţiei lucrărilor vor putea fi prezentate şi în planul de situaţie privind amplasarea obiectivelor investiţiei al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii.Fiecare planşă prezentată în cadrul secţiunii II „Piese desenate“ va avea în partea dreaptă jos un cartuş, care va cuprinde: numele firmei sau al proiectantului elaborator, numărul de înmatriculare sau numărul autorizaţiei, după caz, titlul proiectului şi al planşei, numărul proiectului şi al planşei, data elaborării, numele, calitatea şi semnătura elaboratorilor şi ale şefului de proiect.ANEXA Nr. 2Definirea unor termeni de specialitate utilizaţi în cuprinsul legii• Acord unicAbrogat.• Autorizaţia de construire/desfiinţareActul de autoritate al administraţiei publice locale – consilii judeţene şi consilii locale municipale, orăşeneşti şi comunale –, pe baza căruia se pot realiza lucrări de construcţii.Procedura de emitere a autorizaţiei de construire/desfiinţare este reglementată prin prezenta lege şi prin normele metodologice elaborate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.• Anexe gospodăreştiConstrucţiile cu caracter definitiv sau provizoriu, menite să adăpostească activităţi specifice, complementare funcţiunii de locuire, care, prin amplasarea în vecinătatea locuinţei, alcătuiesc împreună cu aceasta o unitate funcţională distinctă.În categoria anexelor gospodăreşti, de regulă în mediul rural, sunt cuprinse: bucătării de vară, grajduri pentru animale mari, pătule, magazii, depozite şi altele asemenea, În mod similar, sunt asimilabile noţiunii de anexe gospodăreşti şi garajele, serele, piscinele şi altele asemenea.• Anexe gospodăreşti ale exploataţiilor agricoleConstrucţiile situate în zone izolate în extravilan şi îndepărtate de localitatea de reşedinţă a lucrătorilor agricoli, menite să adăpostească maşini agricole, utilaje, mici ateliere, scule, alte bunuri ale acestora, inclusiv animale, precum şi spaţii pentru cazare temporară pe timpul campaniilor agricole.• Avizare/aprobareAvizare – procedură de analiză şi de exprimare a punctului de vedere al unei comisii tehnice din structura ministerelor, a administraţiei publice locale ori a altor organisme centrale sau teritoriale interesate, având ca obiect analiza soluţiilor funcţionale, a indicatorilor tehnico-economici şi sociali ori a altor elemente prezentate prin documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism sau prin proiectul pentru autorizarea execuţiei lucrărilor de construcţii şi proiectul tehnic (P.Th.) pe baza căruia se vor executa lucrările.Avizarea se concretizează printr-un act (aviz favorabil sau nefavorabil) care are caracter tehnic de obligativitate.Aprobare – opţiunea forului deliberativ al autorităţii competente de însuşire a propunerilor din documentaţiile prezentate şi susţinute de avizele tehnice favorabile, prealabil emise. Prin actul de aprobare se conferă documentaţiilor putere de aplicare, constituindu-se astfel ca temei juridic în vederea realizării programelor de dezvoltare teritorială şi urbanistică, precum şi al autorizării lucrărilor de execuţie a obiectivelor de investiţii.• Clădiri de importantă redusăConstrucţii cu funcţii obişnuite, cu un grad de risc scăzut, care afectează un număr redus de oameni:a) clădiri de locuit cu S+P+1E, cu maximum 6 apartamente, inclusiv anexele gospodăreşti ale acestora;b) clădiri pentru învăţământ cu cel mult 4 unităţi funcţionale;c) dispensare comunale fără staţionar;d) sedii administrative în mediul rural: primării, posturi de poliţie, cooperative de credit rural, biblioteci, oficii poştale şi altele asemenea;e) clădiri pentru comerţ şi alimentaţie publică, cu o suprafaţă de până la 200 m2şi cu deschideri până la 6 m;f) hale şi ateliere pentru activităţi meşteşugăreşti care nu generează vibraţii, cu o suprafaţă de până la 200 m2 şi deschideri până la 6 m;g) dependinţe şi anexe gospodăreşti: garaje, bucătării de vară, grajduri, şuri şi altele asemenea;h) construcţii cu caracter provizoriu.• Construcţii cu caracter provizoriuConstrucţiile autorizate ca atare, indiferent de natura materialelor utilizate, care, prin specificul funcţiunii adăpostite ori datorită cerinţelor urbanistice impuse de autoritatea publică, au o durată de existenţă limitată, precizată şi prin autorizaţia de construire.De regulă, construcţiile cu caracter provizoriu se realizează din materiale şi alcătuiri care permit demontarea rapidă în vederea aducerii terenului la starea iniţială (confecţii metalice, piese de cherestea, materiale plastice ori altele asemenea) şi sunt de dimensiuni reduse. Din categoria construcţiilor cu caracter provizoriu fac parte: chioşcuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe căile şi în spaţiile publice, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame, copertine, pergole ori altele asemenea. În sensul prezentei legi realizarea construcţiilor provizorii se autorizează în aceleaşi condiţii în care se autorizează construcţiile definitive.• Construcţii specialeConstrucţiile cu caracter militar care se autorizează în condiţiile prevăzute la art. 43.• Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanismAnsamblurile de documente scrise şi desenate, referitoare la un teritoriu definit, prin care se analizează situaţia existentă şi se stabilesc obiectivele, acţiunile şi măsurile de dezvoltare pe o perioadă determinată.Structura documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism cuprinde:a) planurile de amenajare a teritoriului;b) planurile urbanistice;c) regulamentele locale de urbanism.Definirea şi continutul-cadru al documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac prin legea amenajării teritoriului şi urbanismului.• Documentaţie tehnică – D.T.Documentaţia tehnică simplificată care prezintă elementele tehnice esenţiale necesare emiterii autorizaţiei de construire/desfiinţare şi prin care se stabilesc principalele coordonate privind încadrarea în indicii urbanistici aprobaţi, amplasarea construcţiilor şi relaţiile acestora cu vecinătăţile, schemele şi fluxurile funcţionale, compoziţia spaţială, structura de rezistenţă, expresia de arhitectură, dotarea şi echiparea construcţiilor – inclusiv soluţiile de asigurare, branşare şi racordare a acestora la infrastructura edilitară, după caz.După emiterea autorizaţiei de construire, documentaţia tehnică – D.T. se dezvoltă în proiectul tehnic – P.Th. şi constituie parte integrantă a acestuia, respectiv a detaliilor de execuţie, fiind interzisă modificarea prevederilor documentaţiei tehnice – D.T., sub sancţiunea nulităţii autorizaţiei de construire.Conţinutul-cadru al documentaţiei tehnice – D.T. este prevăzut în anexa nr. 1 la prezenta lege.• Documentaţie pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţiiTotalitatea documentelor prevăzute la art. 7 alin. (1) din lege care constituie dosarul ce se depune la autorităţile administraţiei publice locale prevăzute la art. 4 în vederea emiterii autorizaţiei de construire.• Drept de execuţie a lucrărilor de construcţiiDreptul asupra construcţiei şi/sau terenului care conferă titularului dreptul de a obţine, potrivit legii, din partea autorităţii competente, autorizaţia de construire/desfiinţare:1. dreptul real principal: drept de proprietate, uz, uzufruct, superficie, servitute (dobândit prin: contract de vânzare-cumpărare, de schimb, de donaţie, certificat de moştenitor, act administrativ de restituire, hotărâre judecătorească);2. drept de creanţă dobândit prin: contract de cesiune, concesiune, comodat, locaţiune. Emiterea autorizaţiei de construire în baza unui contract de comodat/locaţiune se poate face numai pentru construcţii cu caracter provizoriu şi acordul expres al proprietarului de drept.• FirmaElementul constructiv aplicabil pe clădire sau independent, pe care se inscripţionează date de identificare a unei instituţii publice, societăţi comerciale, fundaţii, denumirea comercială, obiectul de activitate sau orice alt text specific, sub care o persoană fizică sau juridică îşi exercită activitatea într-o clădire sau într-o incintă.• Instalaţii aferente construcţiilorTotalitatea echipamentelor care asigură utilităţile necesare funcţionării construcţiilor, situate în interiorul limitei de proprietate, de la branşament/racord la utilizatori, indiferent dacă acestea sunt sau nu încorporate în construcţie. Instalaţiile aferente construcţiilor se autorizează împreună cu acestea sau, după caz, separat.• Intravilanul localităţiiTeritoriul care constituie o localitate se determină prin Planul urbanistic general (PUG) şi cuprinde ansamblul terenurilor de orice fel, cu/fără construcţii, organizate şi delimitate ca trupuri independente, plantate, aflate permanent sub ape, aflate în circuitul agricol sau având o altă destinaţie, înăuntrul căruia este permisă realizarea de construcţii, în condiţiile legii.Intravilanul se poate dezvolta prin extinderea în extravilan numai pe bază de planuri urbanistice zonale (PUZ), legal aprobate, integrându-se ulterior în Planul urbanistic general (PUG) al localităţii.• Extravilanul localităţiiTeritoriul cuprins între limita intravilanului şi limita administrativ-teritorială a unităţii de bază (municipiu, oraş, comună), înăuntrul căruia autorizarea executării lucrărilor de construcţii este restricţionată, în condiţiile prezentei legi.• ÎmprejmuiriConstrucţiile definitive sau provizorii, cu rolul de a delimita suprafeţe, arii sau parcele asupra cărora există forme de proprietate, executate pentru protecţie împotriva intruziunilor, realizate din diferite materiale – beton, cărămidă, piatră, lemn, metal, inclusiv sârmă ghimpată întinsă pe bulumaci –, ori prin planţii specifice.• Locuri de joacă şi agrementConstrucţii specifice pentru divertisment, recreere şi sport pentru populaţie.• Lucrări de construcţiiOperaţiunile specifice prin care:– se realizează construcţii de orice fel – civile, industriale, agrozootehnice, edilitare subterane şi aeriene, căi de comunicaţii, lucrări inginereşti, de artă etc.;– se desfiinţează astfel de construcţii prin demolare, dezmembrare, dinamitare etc.• Lucrări de modificareLucrări de intervenţii asupra elementelor constructive, structurale şi/sau nestructurale, având ca efect modificarea totală sau în parte a acestora.Lucrările de modificare pot fi:a) lucrări de modificare structurală, din care fac parte,în principal, lucrările de consolidare, de supraetajare şi/sau de extindere a construcţiei;b) lucrări de modificare nestructurală, din care fac parte,în principal, lucrările de amenajări interioare şi recompartimentări uşoare, care nu afectează în mod semnificativ structura de rezistenţă a construcţiei şi pentru care este necesar avizul prealabil al unui proiectant autorizat.Pentru executarea lucrărilor de modificare, cu excepţia lucrărilor de compartimentare provizorii, nestructurale, este necesară emiterea unei autorizaţii de construire în condiţiile legii şi cu respectarea prevederilor legale privind calitatea în construcţii.• Lucrări de intervenţie în primă urgenţăOrice fel de lucrări necesare la construcţiile existente care prezintă pericol public ca urmare a unor procese de degradare a acestora determinate de factori distructivi naturali şi antropici, inclusiv a instalaţiilor aferente acestora, pentru:a) punerea în siguranţă, prin asigurarea cerinţelor de rezistenţă mecanică, stabilitate şi siguranţă în exploatare;b) desfiinţarea acestora.• Lucrări de reabilitareOrice fel de lucrări de intervenţii necesare pentru îmbunătăţirea performanţelor de siguranţă şi exploatare a construcţiilor existente, inclusiv a instalaţiilor aferente, în scopul prelungirii duratei de exploatare prin aducerea acestora la nivelul cerinţelor esenţiale de calitate prevăzute de lege.• Lucrări specifice la căile de comunicaţie, care nu necesită autorizaţie de construireLucrările de întreţinere care nu necesită proiect şi deviz general, constând dintr-un complex de lucrări care se execută în mod permanent, în vederea menţinerii construcţiilor-instalaţiilor în condiţii tehnice corespunzătoare desfăşurării continue, confortabile şi în deplină siguranţă a circulaţiei, la nivelul traficului maxim.• Mobilier urbanElementele funcţionale şi/sau decorative amplasate în spaţiile publice care, prin alcătuire, aspect, amplasare, conferă personalitate aparte zonei sau localităţii. Prin natura lor piesele de mobilier urban sunt asimilate construcţiilor dacă amplasarea lor se face prin legare constructivă la sol (fundaţii platforme de beton, racorduri la utilităţi urbane, cu excepţia energiei electrice), necesitând emiterea autorizaţiei de construire. Fac parte din categoria mobilier urban: jardiniere, lampadare, bănci, bazine, pavaje decorative, pergole, cabine telefonice şi altele asemenea.• Modificare de temăOrice schimbare iniţiată de către investitor/proprietar care are în vedere funcţiunile şi/sau capacităţile funcţionale caracteristice, indicatorii tehnico-economici aprobaţi, soluţiile spaţiale şi/sau de amplasament şi alte asemenea cerinţe, care au fundamentat elaborarea documentaţiei tehnice – D.T., care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire.• ParcelareOperaţiunea de proiectare urbanistică prin care se determină divizarea uneia sau mai multor proprietăţi funciare distincte, destinate construirii, în scopul atribuirii, concesionării sau vânzării loturilor rezultate.• Proiect tehnic (P.Th.)Documentaţia tehnico-economică – piese scrise şi desenate –, elaborată în condiţiile legii, care dezvoltă documentaţia tehnică – D.T., cu respectarea condiţiilor impuse prin autorizaţia de construire, precum şi prin avizele, acordurile şi actul administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, anexe la autorizaţia de construire.Proiectul tehnic (P.Th.) cuprinde soluţiile tehnice şi economice de realizare a obiectivului de investiţii, pe baza căruia se execută lucrările de construcţii autorizate.• Detalii de execuţie (D.E.)Documentaţii tehnice cuprinzând reprezentări grafice realizate la scările 1:2, 1:5, 1:10, 1:20 sau, după caz, la alte scări grafice, în funcţie de necesităţile de redactare, precum şi piese scrise pentru explicitarea reprezentărilor grafice, elaborate în baza proiectului tehnic şi cu respectarea strictă a prevederilor acestuia, care detaliază soluţiile tehnice de alcătuire, asamblare, executare, montare şi alte asemenea operaţiuni, privind părţi/elemente de construcţie ori de instalaţii aferente acesteia şi care indică dimensiuni, materiale, tehnologii de execuţie, precum şi legături între elementele constructive structurale/nestructurale ale obiectivului de investiţii.Detaliile de execuţie, elaborate în condiţiile legii şi verificate pentru cerinţele esenţiale de calitate în construcţii de către verificatori tehnici atestaţi în condiţiile legii, detaliază proiectul tehnic, în vederea executării lucrărilor de construcţii autorizate.•• Proiect pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţiiAbrogată.• Recepţia lucrărilorRecepţia lucrărilor constituie o componentă a sistemului calităţii în construcţii şi este actul prin care se certifică finalizarea lucrărilor executate în conformitate cu prevederile proiectului tehnic şi cu detaliile de execuţie.Recepţia lucrărilor de construcţii de orice categorie şi de instaltii se efectuează atât la lucrări noi, cât şi la intervenţii în timp asupra construcţiilor existente, conform legii. Recepţia lucrărilor de construcţii se realizează în două etape, potrivit prevederilor legale în vigoare, după cum urmează:– recepţia la terminarea lucrărilor;– recepţia finală.• Schimbare de destinaţieÎn înţelesul prevederilor art. 3, este necesară emiterea unei autorizaţii de construire şi/sau de desfiinţare, după caz, numai în situaţia în care pentru realizarea schimbării de destinaţie a spaţiilor sunt necesare lucrări de construcţii pentru care legea prevede emiterea autorizaţiei de construire.• Zone protejateTeritoriile delimitate geografic, în cuprinsul cărora se află elemente sau ansambluri ale patrimoniului natural sau cultural cu valoare deosebită. În raport cu natura elementelor de patrimoniu, zonele protejate sunt:a) zone naturale protejate, instituite pentru protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului natural cu valoare deosebită;b) zone construite protejate, instituite pentru salvarea, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului construit, cu valoare istorică, culturală sau memorialistică deosebită.AnexaNOTĂ:Reproducem mai jos prevederile art. III din Legea nr. 453/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, ale art. II alin. (2) şi ale art. III din Legea nr. 401/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi ale art. II alin. (2) din Legea nr. 199/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 50/1991:– art. III din Legea nr. 453/2001:„Art. IIIPe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: anexa la Legea nr. 50/1991, republicată, art. 8 alin. 5 şi pct. 8 lit. j) din anexa nr. II la Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 17 februarie 2000, precum şi referirile la obligativitatea emiterii acordului de mediu pentru lucrările de construcţii-montaj din cuprinsul legii, din actele de aplicare a acesteia, precum şi orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.“;– art. II alin. (2) şi art. III din Legea nr. 401/2003:„(2) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului va modifica normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, care vor include formularele, procedura de autorizare şi conţinutul documentaţiilor necesare acestei proceduri. În acelaşi termen se vor efectua operaţiunile de preluare, predare-primire a studiilor de teren şi a documentaţiilor prevăzute la art. I pct. 23 [alin. (1) al art. 291], prin proces-verbal încheiat între părţi după inventarierea arhivelor menţionate la art. I pct. 23 [art. 291 alin. (3)], fără a mai fi nevoie de punerea în întârziere.Art. IIILa data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă litera c) a articolului 48 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.“;– art. II alin. (2) din Legea nr. 199/2004:„(2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului va modifica Normele metodolgoice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.943/2001, cu modificările ulterioare.“*)Republicată în temeiul art. II alin. (1) din Legea nr. 199/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, dându-se textelor o nouă numerotare.Legea nr. 50/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997 şi a mai fost modificată prin:– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 231/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 29 noiembrie 2000, respinsă prin Legea nr. 413/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 20 iulie 2001;– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 295/2000 pentru suspendarea aplicării sau abrogarea unor ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 30 decembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 29 martie 2001;– Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 10 iulie 2001;– Legea nr. 453/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 8 noiembrie 2001;– Ordonanţa Guvernului nr. 5/2002 pentru modificarea şi completarea art. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 31 ianuarie 2002, aprobată prin Legea nr. 455/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 12 iulie 2002;– Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002, abrogată prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003;– Legea nr. 401/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 27 octombrie 2003.[3]Conform prevederilor introduse de Legea 348/2004, începând cu data de 1 iulie 2005, moneda naţională a României, leul, va fi denominată astfel încât 10.000 lei vechi, aflaţi în circulaţie până la această dată, vor fi preschimbaţi pentru 1 leu nou.[1]Potrivit art. II,art. III, respectiv art. IV din Ordonanţa de urgenţă nr. 214/2008, în tot cuprinsul legii se înlocuieşte termenul „Proiect“ din sintagmele „Proiect pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii“, „Proiect de organizare a execuţiei lucrărilor“ şi „Proiect pentru autorizarea executării lucrărilor de desfiinţare“ cu termenul „Documentaţie tehnică – D.T“, se înlocuiesc abrevierile „P.A.C.“, „P.O.E.“ şi „P.A.D.“ cu abrevierile „D.T.A.C.“, „D.T.O.E.“ şi „D.T.A.D.“, respectiv se înlocuieşte sintagma „oficiul judeţean de cadastru, geodezie şi cartografie“ cu sintagma „oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară teritorial“.[2]Potrivit art II alin (2) din Oug 214/2008, cu modificările aduse prin Legea 261/2009, în tot cuprinsul prezentei legi, sintagma «verificator tehnic» se înlocuieşte cu sintagma «verificator de proiecte.

09. Bradul, legătura dintre Divinitate şi Om - Dec 19, 2013 7:47:00 PM
Împodobirea bradului are azi  o semnificaţie religioasă ce este legată de naşterea lui Isus, Mântuitorul creştinilor. Plasarea sărbătorii naşterii lui Isus la finele lunii decembrie sau începutul lunii ianuarie (25 decembrie sau 6 ianuarie) se datorează copierii tradiţiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici un detaliu despre naşterea lui Isus, ba mai mult, de câţiva ani, s-a emis ipoteza că Isus s-ar fi născut vara şi nicidecum în decembrie. Ierarhia creştină a considerat copierea sărbătorilor şi riturilor păgâne ca fiind soluţia răspândirii accelerate a religiei creştine, deoarece, în acele vremuri, masele erau puternic ataşate de sărbători şi practici păgâne.După cum nu era stabilită o dată fixă, creştinii celebrau evenimentul la Saturnalia, o sărbătoare romană păgână care marca solstiţiul de iarnă, pe 25 decembrie. Creştinii au preluat această zi pe motiv că romanii o declaraseră deja o zi de sărbătoare. Saturnalia era ţinută în cinstea lui Saturn, zeul roadelor şi era o zi de festival, în care se aduceau jertfe la templu, oamenii îşi vizitau prietenii şi îşi făceau daruri. O sărbătoare populară la Roma celebra pe 25 decembrie nașterea Soarelui neînvins (Dies Solis Invicti Nati, Deus Sol Invictus), ca simbol al renașterii soarelui şi alungării iernii (ca și Saturnaliile). Odată ce creștinii au abandonat celebrarea nașterii Fiului lui Dumnezeu pe 6 ianuarie optând pentru data de 25 decembrie, scriitorii creștini fac frecvente legături între renașterea soarelui și nașterea lui Hristos. Bradul împodobit era folosit în diferite ritualuri păgâne şi de vrăjitorie. Bradul împodobit era închinat zeului Ba’al (dezambiguizare), un zeu vest semitic (Siria), care înseamnă în ebraică Rege, Zeu, Soţ, Stăpân, Domn, Maestru. Ba’al mai este folosit şi ca zeu al Morţii, al Fertilităţii sau al Timpului. Poate că de aici şi din aceste timpuri (aproximativ 1.185 î.C.) s-a adoptat şi în obiceiurile dacice împodobirea bradului în momentele cele mai importante din viaţa unui om: naştere, nuntă şi înmormântare, toate acestea fiind însoţite de brazi împodobiţi cu diferite obiecte, fiecare având o semnificaţie, dar cea mai importantă fiind a bradului în sine: Nemurirea. La sirieni, Ba’al era zeul al ploilor, vântului şi norilor, toate acestea reprezentând fertilitatea. La cartaginezi era zeul cerului şi al vegetaţiei, deci, implicit, legătura dintre spiritual şi lumea reală, pământeană. Deci, obiceiul de a împodobi bradul în decembrie, şi chiar de a da daruri, nu are legătură cu naşterea lui Isus, ci semnifică închinare la zeul Ba’al şi cultul Saturnaliilor; naşterea lui Isus nu se numeşte Crăciun; Crăciunul e numele unei sărbători păgâne. Obiceiuri de iarna precum coroniţa pusă pe uşă sau in casă , nuieluşa de Moş Nicolae şi colindatul sunt obiceiuri vrăjitoreşti. Jertfirea porcului de Ignat (20 decembrie) era un ritual demonic . Sărbătoarea Revelionului semnifică închinare la zeul Ianus şi provine din antichitatea greco- romană; sărbătoarea Revelionului nu are legătură cu Biblia şi nu ar origine în sărbătorile evreilor din Biblie deoarece calendarul evreiesc e diferit de calendarul actual, iar sărbătorile Biblice evreieşti nu au nici o legătură cu zeul Ianus şi nici cu cultura antică  greco-romana; în realitate, catolicismul  şi ortodoxia au introdus în mod fraudulos Revelionul în creştinism  şi folosirea de artificii şi petarde de revelion e un obicei vrăjitoresc.  


Simbolul bradului de Crăciun mai vine din vremuri îndepărtate, dintr-un cult celtic conform căruia pomul este o metaforă a axului lumii, a legăturii spirituale dintre pământ si Divinitate. Aceasta, aşa cum am mai spus era şi simbolul zeului Ba’al, cu mult mai „bătrân”.  Bradul, considerat axul lumii, are trei elemente mitice: cerul (coroana), omul şi pământul (tulpina) şi lumea de dincolo (rădăcina).
Vikingii considerau bradul un simbol al aducerii aminte că întunecimea şi frigul iernii se vor sfârşi, iar verdele va reapărea.
Druizii împodobeau stejarii falnici cu fructe şi lumânări pentru a-i îmbuna pe zeii recoltelor.
În jurul bradului, de-a lungul timpului au fost ţesute nenumărate legende şi istorii, dar se pare ca toţi au căzut de acord că bradul de Crăciun îşi are originile în Germania. De aici, el a pătruns încet în toate casele Europei. Un rol important îl joacă monarhia britanică, prin intermediul prinţului Albert, care în anul 1841 a împodobit primul brad la Castelul Windsor.
Imigranţii germani au dus bradul şi în America, dar aici au fost necesari mulţi ani, ca bradul să nu mai fie privit ca un simbol păgân.Triburile nord-europene (germanice) celebrau și ele, la aceeşi dată , „Iule”, pentru a comemora „renaşterea  soarelui dătător de lumină și căldură”, de maniera în care şi creştinii spuneau despre Isus, născut tot atunci, că este „Lumina lumii”. Reprezentările numismatice romane ale lui Sol invictus prezintă adesea un chip cu o coroană de raze, așa cum în primele reprezentări creştine Iisus avea şiel o coroană de spini. Astfel că, în secolul al V-lea chiar, în vremea papei Papa Leon I cel Mare, erau creştinicare afirmau că serbează nu atât naşterea lui Hristos, cât a zeului-soare, fapt care l-a determinat pe acest papă să-i mustre pe rătăciţi, însă nu negând cumva că trebuie cinstit zeul-soare, ci doar că nu trebuie cinstit mai mult decât Hristos (Sermo XXII) .
Unul dintre zeii cei mai populari la Roma, în perioada ridicării creştinismului, anume Mitra, avea şiel ziua de naştere serbată pe 25 decembrie. Mitra era un zeu persan al cărui cult şi rit era şifoarte asemănător creştinismului, aşa cum constată scriitorul creștin Iustin Martirul în Apologia sa prin secolul al II-lea, așa cum va remarca mai târziu și Tertulian la debutul secolului al III-lea. (De praescritione haereticorum).


Factorul pentru care primii creștini au ales datele de 25 decembrie sau 6 ianuarie ca moment al nașterii Fiului lui Dumnezeu a fost, deci, că la aceste date, în lumea romană, germanică şi orientală   se celebrau diverse date de naștere ale zeilor păgâni. Povestea unui zeu salvator născut din fecioară pe 6 ianuarie sau 25 decembrie, nu era deloc nouă, cele mai multe culte păgâne ale vremii adorând câte un astfel de zeu. Astfel, pe 6 ianuarie, data solstițiului egiptean, era celebrată revărsarea apelor Nilului și în „cultele misterelor” locale nașterea „eonului” din fecioară. Epifaniu, scriitor creștin, redă în lucrarea sa ritul celebrărilor din 6 ianuarie și semnificația acestuia la egipteni și la arabii din „Petra” (Eleusa, unde se serba nașterea pruncului-zeu Dusares din fecioară. Alt scriitor creștin, anume Ipolit, descrie cum la Eleusis, în Grecia, se celebra tot atunci sărbătoarea misterelor, când ierofantul exclama la nașterea pruncului sacru: „Fecioara care era grea a conceput și a născut un fiu!”. Tot pe 6 ianuarie grecii sărbătoreau nașterea zeului Dionis, zeul care ca și Iisus, transforma apa în vin.
În secolul IV, Biserica Catolică a adoptat sărbătoarea, redenumind-o din ”Saturnalia” în ”Crăciun”, cu scop să convertească păgânii la creștinism.Crăciunul a fost stabilit ca sărbatoare oficială în anul 325 de primul împărat roman creștin, Constantin cel Mare, fixându-se atunci ziua de 25 decembrie. În anul 354, Liberius, episcopul Romei, a reconfirmat oficial aceeași dată pentru sărbatoarea Nașterii Domnului.
Creștinii secolului al III-lea susţineau creația lumii ar fi avut loc la echinocțiul de primăvară, pe atunci plasat pe 25 martie; prin urmare, noua creație prin „întruparea lui Hristos” (concepția), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se 9 luni (sarcina, gestația) se obținea data de 25 decembrie.
Sărbătorile din jurul solstițiului de iarnă au, după cum se vede, o origine precreştină. 
În tradiția populară românească, bradul și Crăciunul au o legătură relativ recentă, de pe la jumătatea secolului al nouăsprezecelea și a venit dinspre Occident, deşi bradul a avut întotdeauna un rol important în viaţa românilor, încă din vremea dacilor, fiind prezent în momentele cheie ale vieții românului: naștere, nuntă și moarte. În funcție de zonă, la nașterea unui copil, se sădea un brad, sau moașa închina nou-născutul în fața unui brad rostind cuvinte magice, iar gestul îi înfrățea simbolic pe cei doi. La nuntă, bradul, frumos și mândru împodobit, este purtat cu mare cinste de cavalerul de onoare. Bradul apare și la ceremoniile de înmormântare.  

Dacii aveau un cult pentru brad, dar cu  înţeles total diferit. Bradul era un copac ritual care era tăiat la moartea cuiva. Obiceiul s-a păstrat încă în regiuni din Oltenia şi sudul Banatului.
Dacii nu făceau asta  din tristeţe, ci din contra, pentru ei moartea era o sărbătoare iar naşterea, prilej de tristeţe. Prin moarte ei treceau dincolo, la Zamolxis, iar bradul era un semn al "nunţii mortului", care poate fi interpretat drept unirea răposatului cu natura.
 Bradul este Nemurirea spiritului, dar şi renaşterea omului, reprezintă un ciclu complet şi perpetuu, aşa cum omul, prin esenţa sa divină, nu moare niciodată. Bradul este legătura indestructibilă dintre Divinitate şi om, legătura mistică dintre pământ şi cer.


Fotografiile prezentate sunt brazii mei pe care i-am împodobit în ultimii ani. Poate aceştia te pot inspira în aranjarea bradului tău. Şi singura urare pe care eu ţi-as spune-o cu  mare drag este să-ţi găseşti adevăratul drum alături de cei dragi.



Eu nu promovez împodobirea brazilor naturali.
Un brad vândut în piaţă are cel puţin 6-7 ani. Nu se pot acoperi toate suprafeţele tăiate în fiecare an pentru ca tu să-ţi împodobeşti bradul. Susţin folosirea brazilor sintetici sau a celor din ghivece şi replantaţi după sărbători.
Susţin această  campanie

10. TENCUIELI GROASE - Nov 2, 2013 2:03:00 PM
1. GeneralitatiPrevederile acestui capitol se refera la toate tencuielile umede ale elementelor de constructii, avand rol de protectie si finisaj, folosindu-se mortare de diferite marci.Tencuielile umede sunt finisaje aplicate pe suprafete interioare sau exterioare ale peretilor si tavanelor incaperilor cladirilor, realizate din mortare, cu rol de protectie si/sau estetic.
Tencuielile groase sunt finisaje din mortare plastice cu grosimi variind intre 20-25mm.
2. Normative si STAS-uri in vigoarePentru realizarile tencuielilor se vor respecta urmatoarele prescriptii tehnice:NE 001-1996  Normativ privind executarea tencuielilor umede groase si subtiri, cu ordin de aprobare MLPAT 23/N/03.04.1996 C4-1977 Instructiuni tehnice pentru aplicarea tapetelorGT 041-2002 Ghid privind reabilitarea finisajelor peretilor si pardoselilor cladirilor civileNorme generale de protectie contra incendiilor la proiectarea si realizarea constrctiilor si instalatiilor, aprobate cu Decret nr.290/1977Norme tehnice de proiectare si realizare a constructiilor, privind protectia si actiunea focului, indicativ P118/99Normativul de prevenire si stingere aincendiilor pe durata executarii lucrarilor de constructii si instalatii aferente acestora-inducativ C 300-94, aprobate cu Ordinul MLPAT nr.20/N/1994Conducerea santierelor va elabora instructiuni speciale de tehnica securitatii muncii pentru lucrul cu fiecare nou tip de utilaj introdus in santier folosind in acest scop cartea tehnica a utilajului respectiv.Legea privind calitatea in constructii nr.10/1995Regulament privind conducerea si asigurarea calitatii in constructii, aprobate prin HG nr.261/1994Regulamentul de receptie al lucrarilor de constructii si instalatii aferenteacestora, aprobat prin HG 272/1994C17-82 instructiuni tehnice privind compozitia si prepararea mortarelor de zidarie si tencuialaSTAS 1500-78 Lianti hidraulici. Cimenturi cu adaosuriSTAS 7055-87 Ciment potland albSTAS 9201-80 var hidratat in pulbere pentru constructiiSTAS 146-80 Var pentru constructiiSTAS 7058-80 Poliacetat de vinil. Dispepsii apoaseSTAS 8050-79 Impaslitura din fibre de sticlaSTAS 790-84 Apa pentru betoane si mortareSTAS 545/1-80 Ipsos pentru constructiiSTAS 4686-71 Argila pentru mortare pe baza de ciment-argilaSTAS 1134-71- Piatra pentru mozaic
3. Verificarea materialelorToate materialele si semifabricatele (mortarele preparate centralizat) care se folosesc la executarea tencuielilor interioare driscuite (inclusiv gleturi subtiri) si a tencuielilor exterioare driscuite si speciale, se vor pune in opera numai dupa verificarea de catre conducatorul tehnic al lucrarii a corespondentei lor cu prevederile si specificatiile din standardele si instructiunile in vigoare.Verificarile se fac pe baza documentelor care insotesc materialele la livrare, prin examinare vizuala si prin incercari de laborator facute prin sondaj.Pentru prepararea diferitelor tipuri si marci de mortar pentru tencuieli, se utilizeaza materialele prevazute in Instructiunile tehnice C17-82, precum si cele din anexa I la Normativul C18-83 (pentru executarea tencuielilor umede).
4. Executarea tencuielilorMijloacele de aplicare a mortarelor pentru tencuieli se aleg in conformitate cu indicatiile tehnologice ale fabricantului, putand fi manuale sau mecanizate, si in concordanta cu detaliile din proiectul de executie.Mijlocele de acces la suorafetele pe care se executa lucrarile de tencuieli sunt in conformitate cu indicatiile proiectantului si tin cont de locul de aplicare (interior sau exterior, orizontale sau verticale), de regimul de inatime, de normele de protectia muncii.Tencuielile groase aplicabile in 1-3 straturi cu o grosime totala de 20-25mm se pot utiliza in cadrul cladirilor civile si industriale. Utilizarea la exterior se va face in zonele cu conditii de mediu normale, fara agresivitate naturala si in care calitatea aerului corespunde concentratiei maxime admise.Tipuri de tencuieli:-          tencuieli obisnuite:o        tencuieli bruteo        tencuieli driscuiteo        tencuieli gletuiteo        tencuieli sclivisite-          tencuieli decorative la care ultimul strat este de finisaj, vizibil si se executa in diferite moduri:o        tencuieli driscuite din mortare obisnuite, albe sau colorateo        tencuieli cu praf de piatra, prelucrate prin raschetare, periere, stropire sau driscuireo        tencuieli din piatra artificiala (similipiatra)o        terasit, dolomitToate tencuielile, cu exceptia celor brute, se executa in 2-3 straturi astefel:-          şpiţ de amorsare, primul strat ce se aplica suprafetelor din beton, zidarie, şipci si trestie menit sa creeze rugozitate suportului pentru asigurarea conlucrarii dintre tencuiala propriu-zisa si suport.Pe plasele de rabit se aplica un strat suport (şmir) pentru umplerea ochiurilor plasei.-          grund- stratul cel mai gros al tencuielilor, serveste pentru acoperirea neregularitatilor suprafetei, remedierea abaterilor de la verticala (la pereti) si de la orizontala (la tavane), el executandu-se in 1-2 reprize de cate 0,8cm grosime-          tinci- stratul vizibil care confera aspectul definitiv al tencuieliiGrundul se va executa in general pentru orice fel de tencuiala, diferenta constand numai in compozitia mortarului. In mod exceptional el poate lipsi la tencuielile de pe suprafete din beton.Lucrarile de tencuire pot incepe numai dupa terminarea tuturor lucrarilor a caror efectuare simultana sau ulterioara ar putea deteriora calitatea tencuielilor.La interior, vor fi incheiate urmatoarele lucrari:-          cel putin 2 nivele peste incaperile unde incepe executia tencuielilor, precum si acolo unde este cazul, executarea instalatiilor de scurgerea apelor pluviale.-          Executarea peretilor despartitori, niselor, montarea tocurilor usilor si ferestrelor, etc.-          Executarea instalatiilor de incalzire centrala, apa, gaze, canalizare, ghene de gunoi (fara montarea obiectelor de instalatii)-          Executarea instalatiei electrice ingropate (tuburi, duze, dibluri) fara ,montarea aparatelor-          Astuparea tuturor santurilor si strapungerilor din pereti si plansee, ramase de la executarea instalatiilorLa exterior vor incheiate urmatoarele lucrari:-          executarea lucrarilor la invelitori, inclusiv a strasinilor, jgheaburilor si instalatiilor de scurgere a apelor pluviale-          montarea tocurilor, tamplariilor moi sau ferestre
Pentru executarea unor tencuieli de buna calitate, se vor urmari a se realiza urmatoarele operatiuni:            - Controlul suprafetelor ce urmeaza a fi tencuite pentru a se constata daca mortarul din zidarie este intarit, daca suprafetele de beton sunt uscate, daca toate lucrarile de instalatii, care urmeaza a fi acoperite de tencuiala sunt terminate si daca toate piesele  auxiliare de prindere (ghermele, prazuri, suporti, coltare) sunt montate.            - Verificarea suprafetelor de suport ale tencuielii pentru a fi curate, fara urme de noroi, pete de grasime, sa fie rugoase si sa nu prezinte abateri neadmisibile de la verticalitate si planeitate.            - Rosturile zidariei sa aiba o adancime minima de 3…. 5 mm, in caz contrar se vor scobi cu o scoaba metalica.            - Daca se intalnesc suprafete de lemn sau metal acestea se vor acoperi cu plasa de rabit.Sub plasa de rabit ce acopera suprafata de lemn, se va aplica un strat de carton sau alta solutie hidrofuga, pentru a se evita umflarea lemnului in contact direct cu tencuiala.            - Dupa controlul si pregatirea stratului suport, se va executa trasarea suprafetelor care urmeaza a fi tencuite            prin repere de mortar (stalpisori), scoabe metalice lungi, repere metalice de inventar sau prin sipci de lemn.            - Se va executa amorsajul prin stropirea cu apa a suprafetelor suport si ulterior, prin stropirea cu un amestec de apa si ciment (lapte de ciment) ce constituie primul strat in grosime medie de       3 mm (spritul).Acesta se poate face manual sau mecanizat cu conditia sa fie realizat cat mai uniform pe toata suprafata.            - Stratul al doilea (grundul) este cel mai gros (5 …10 mm) si se va aplica dupa cel putin 24 ore de la aplicarea spritului, in cazul suprafetelor de beton si dupa 1 ora in cazul suprafetelor de caramida.            - Se va evita executia grundului pe timp de arsita si pe suprafete inghetate. In primul caz se va face o eventuala protejare cu rogojini umezite. In sezonul rece se va urmari ca sa nu existe pericolul ca grundul sa inghete inainte de intarire.            - Spritul si grundul       se vor  aplica pe fatada de sus in jos, de pe schele stabile, montate la o distanta de cca 50 cmfata de suprafata zidurilor.            - Inainte de aplicarea stratului vizibil (al treilea), se va controla ca suprafata grundului sa fie uscata si sa nu aiba granule de var nehidratat.            - Stratul vizibil (tinci) va avea aceeasi compozitie cu a stratului de grund, eventual cu o cantitate mai mare de var-pasta si cu nisip fin pana la 1mm sau in cazul tencuielilor speciale, numai cu ciment, ciment alb, praf de piatra, mozaic de marmura, etc.                                 - Stratul  vizibil se va prelucra in functie de sculele utilizate, tencuielile respective purtand denumirile adecvate : driscuite ,stropite,gletuite, sclivisite, frecate, buciardate.In cazul cand stratul vizibil va fi prelucrat prin frecare sau buciardare, stratul de grund va fi de o marca superioara (M100T) .            - La interior, stratul vizibil se poate executa subtire (cca 1 mm) din pasta de var cu adaos de ipsos (glet de var), fie prin acoperirea tinciului cu un  strat subtire (cca 2 mm) de pasta de ipsos (glet de ipsos), netezita fin.5  Verificarea calitatii tencuielilorPe parcursul lucrarii este necesar a se verifica daca se respecta tehnologia de executie, utilizarea tipului si compozitiei mortarului, precum si aplicarea straturilor succesive fara depasiri de grosime maxime.Se vor lua masuri impotriva uscarii prea rapide (vant, insorire), spalari de ploaie sau inghetului.Rezultatele incarcarilor de control ale epruvetelor de mortar trebuie comunicate conducatorului tehnic al lucrarii in termen de 48 ore de la incercare.In toate cazurile in care rezultatul incercarii este sub 75% din marca prescrisa, se va anunta beneficiarul lucrarii pentru a stabili daca tencuiala poate fi acceptata. Aceste cazuri se inscriu in registrul de procese-verbale de lucrari ascunse si se vor mentiona in prezentarea ce se preda comisiei de receptie preliminara; aceasta comisie va hotari definitiv asupra acceptarii tencuielilor respective.
6. Verificarea pe faze de lucrari a tencuielilorVerificarea pe faze de lucrari a tencuielilor se face la fiecare tronson, avand in vedere urmatoarele:            a. rezistenta mortarului            b. numarul de straturi ce se aplica si grosimile respective            c. aderenta la suport si intre doua straturi            d. planeitatea suporturilor si liniaritatea muchiilore.dimensiunea, calitatea si pozitia elementelor decorative (solbancuri, braie, cornise).Aceste verificari  se efectueaza inaintea zugravelilor sau vopsitoriei, iar rezultatele se inscriu in registre de procese-verbale de lucrari ascunse.
7. Verificari la terminarea unei faze de lucrariVerificarile care se efectueaza la terminarea unei faze de lucrari se fac cel putin cate una la fiecare incapere si cel putin una la fiecare 100 m2.La receptia preliminara, se efectueaza direct de catre comisie aceleasi verificari, dar cu o frecventa de minim 1/3 din frecventa fazei precedente.Aceste verificari se efectueaza inaintea zugravirii sau vopsirii, iar rezultatele se inscriu in registrele de procese-verbale de lucrari ascunse si pe faze de lucrari.Abaterile admisibile sunt cele aratate mai jos :
Denumirea defectului Tencuiala bruta Tencuiala driscuita Tencuiala gletuita Tencuiala fatade 1 2 3 4 5 Umflaturi, ciupituri, impuscaturi, fisuri, lipsuri la glafurile ferestrelor, la pervazuri, plinte, obiecte sanitare
Maximun1 pana la 4 cm²/mp
Nu se admit
Nu se admit
Nu se admit Zgunturi mari (pana la max.3mm), basici si zgarieturi adanci formate la driscuire la stratul de acoperire
Maxim doua la 1mp
Nu se admit
Nu se admit
Nu se admit Neregularitati ale suprafetelor verificate cu dreptarul de 2m lungime
Nu se verifica Maxim doua neregularitati in orice directie avand adancimea sau inaltimea pana la 2mm Maxim doua neregularitati in orice directie avand adancimea sau inaltimea pana la 1mm Maxim 3mm/neregularitate in orice directie avand adancimea sau inaltimea pana la 3mm Abateri fata de orizontala a tencuielilor tavanelor Nu se verifica Maxim 1mm/1m si maximum 3mm de la o latura la alta Pana la 1mm/m maximum 2mm intr-o incapere Nu se verifica
8. Conditii de masurare a lucrarilorToate genurile de lucrari interioare si exterioare se masoara la metru patrat de suprafata desfasurata.Pentru finisaje exterioare deosebite:Nuturile din tencuieli se masoara la metru liniar executat. Golurile din tencuieli pentru usi, ferestre, etc a caror suprafata este mai mica de 0,50 m2 nu se scad din suprafata; cele mai mari de 0,50 m2 se scad, dar se adauga suprafetele glafurilor si spaletilor tencuiti.
Profilurile trase cu sablonul la fatade cu iesinduri mai mici de 5cm inclusiv si cu o latime pana la 20 cminclusiv, nu se masoara separat.
11. Grecia antică_ arhitectura perioadei arhaice (c.650-480)_ ordinul doric - Jun 4, 2013 5:31:00 PM

Perioada arhaică a civilizaţiei greceşti este considerată a fi cuprinsă aproximativ între anii 659 î.e.n., când apare arta statuară în marmură şi 480 î.e.n., dată la care acropola din Athena este prădată de perşi.Sub impulsul descompunerii relaţiilor gentilice  şi al despărţirii  meseriilor de agricultură, îndeosebi  către finele secolului  al VII-lea î.e.n., se intensifică procesul de formare a oraşelor, pe baza vechilor aşezări ale obştilor, adesea pe locul aşezărilor datorate civilizaţiei miceneene. Devenind centre ale unor formaţii statale, oraşele state vor constitui un cadru prielnic pentru cristalizarea unei arhitecturi monumentale, grăbind trecerea de la construcţii de cărămidă crudă şi lemn, la construcţii de piatră. În Athena, cartierele de locuit, dens construite, cu o reţea neordonată de străzi înguste, se desfăşurau spontan în jurul unei zone fortificate, acropolis, „oraşul de sus”, situate în vârful unei coline, care, odinioară, fiind reşdinţă a băştinaşilor, devine acum teritoriu sfânt, locul de amplasare a templelor şi de păstrare a tezaurului cetăţii.Deoarece până către sfârşitul sec. al VI-lea, oraşele erau lipsite de o incintă fortificată, în interiorul zidurilor acropolelor îşi găsea refugiu, în caz de pericol, populaţia întregului oraş. Spaţiul destinat adunărilor publice, agora, aflat cândva în curtea basileilor , îşi găseşte locul în oraşul de jos, iar în aşezările maritime, în  apropierea portului.Către finele sec. al VII-lea î.e.n. , dezvoltarea spontană a oraşelor face loc, în unele cazuri, unor structuri urbane ordonate, prestabilite, ilustrate de oraşul Smyrna din Asia Mică şi de aşezarea , posibil o tabără militară, de lângă Vrulia din Rhodos, având o reţea compusă din străzi paralele, echidistante, nelegate încă prin străzi perpendiculare continue. O etapă superioară a dezvoltării structurilor urbane prestabilite este reprezentată de coloniile din Grecia Mare.Reţeaua stradală ordonată, semnul unui urbanism prestabilit, utilizată în colonii, încă nu-şi găseşte corespondent în metropole. În schimb, în toate oraşele greceşti abordează probleme similare în domeniul unor construcţii de fortificaţii edilitare. Spre sfârşitul sec. al VII-lea sunt refăcute zidurile de incintă ale oraşului Smyrna; în cursul sec. al VI-lea, în oraşul Gela din Sicilia, se construiesc ziduri de apărare de cărămidă crudă, pe un soclu de piatră. Dezvoltarea vieţii publice permite agorelor un caracter ce centru al vieţii publice, de spaţiu urban organizat, unde îşi găsesc loc funcţiile religioasă, politico- administrativă şi cea comercială. Acest spaţiu se înscrie în însăşi vatra vechilor oraşe, căpătând, la nivelul spaţiilor urbane valoarea unei dominante, iar în cazul oraşelor noi, cu plan prestabilit, condiţionează sistemul lor stradal.Preocuparea pentru sporirea confortului vieţii în oraşele greceşti constituie sursa unor importante lucrări edilitare, legate în primul rând de alimentarea cu apă. Cea mai veche lucrare cunoscută este un bazin de apă construit la Megara la mijlocul sec. al VII-lea. La Samos se construieşte un apeduct, opera lui Eupalinos din Megara, care a pretins străpungerea unei galerii lungi de 1km, săpată concomitent din două direcţii (538-230). Acelaşi Eupalinos a realizat, în vremea lui Peisistratos, la Athena, un rezervor pentru alimentare cu apă, Enneakrounos („cu nouă găuri”), deasupra izvorului Kallirhoe. În cursul sec. al VI-lea î.e.n., în oraşele greceşti, sunt larg răspândite  fântâni care capătă o tratare  arhitecturală monumentală. În arhitectura de locuinţe, se păstrează procedeul de construcţie cu zidărie de cărămidă crudă, aşezate pe socluri de piatră, utilizat în perioada precedentă, optându-se, în mod definitiv, pentru planuri patrulaterale sau rectangulare.Densitatea mare a zonelor rezidenţiale urbane făcea ca locuinţele învecinate să aibă ziduri comune. Din stradă, prin intermediul unei tinde (prodomos), se accedea într-o curte interioară mărginită de un portic pe una sau două laturi care se deschideau încăperile. Această curte interioară reprezintă germenele viitoarei curţi cu peristyl.În cursul celei de a doua jumătăţi a secolului al VII-lea î.e.n. şi în prima jumătate a sec. al VI-lea î.e.n., sistemul de construcţie cu stâlpi de lemn şi ziduri de cărămidă crudă rămâne în vigoare şi în arhitectura templelor. Pentru a proteja piesele structurii de lemn, supuse degradării, se recurge la o îmbrăcăminte de ceramică sub formă de placaje. Totodată, învelitorile  sub forma ţiglelor iau locul învelitorilor de lemn. Susceptibile unei prelucrări lesnicioase, piesele de ceramică interpretate estetic îmbogăţesc  sub aspect decorativ construcţiile din lemn. Se elaborează cu acest prilej un limbaj care, ulterior, va influenţa dezvoltarea arhitecturii de piatră.Fenomenul cel mai important petrecut în perioada arhaică, cu profunde repercusiuni pentru evoluţia arhitecturii şi artei greceşti, cât şi pentru dezvoltarea întregii arhitecturi mediteraneene îl constituie trecerea de la structura de lemn la cea de piatră. Trecerea de la arhitectura de lemn la cea de piatră  s avut caracterul unui proces treptat, desăvârşit în a doua jumătate a sec. al VI-lea î.e.n. el poate fi urmărit cel mai bine în  cadrul evoluţiei templelor, program care valorifică în cea mai înaltă măsură progresul constructiv şi plastic al arhitecturii. În cursul adoptării noului material de construcţie se cristalizează tipologia templului peripter.În arhitectura templelor de piatră pteroma îşi va pierde rolul său funcţional iniţial de a proteja zidurile de lut, devenind componenta hotărâtoare a expresivităţii plastice.  Acoperişul plat cedase deja locul acoperişului înclinat, atestat în epoca homerică, având patru pante la începutul sec. al VII-lea, trei pante şi un fronton la mijlocul aceluiaşi secol, pentru ca la începutul sec. al VI-lea, să se ajungă la dedublarea frontonului, desăvârşindu-se compoziţia simetrică, în raport cu două axe, marcată de cellă şi peristasis.Structura celei va ajunge la o formulare canonică prin împărţirea sa în pronaos, naos şi opisthodomos (încăpere accesibilă direct din exterior). Împărţirea longitudinală bipartită a cellei, caracteristică perioadei homerice, va face loc împărţirii tripartite sau unui spaţiu unic. Piatra debutează prin prezenţa othostaţilor, zidurile rămân de cărămidă nearsă, iar coloanele, de lemn.
Faza următoare este reprezentată de utilizarea blocurilor de piatră, fasonate brut, pentru zidărie, pentru ca, în cele din urmă, folosirea pietrei să se extindă şi la coloane, mai întâi  monolite, apoi executate din tambure legate prin sâmburi de lemn, apoi de fier şi plumb. Părţile orizontale, purtate, ale construcţiei, au rămas probabil încă vreme îndelungată din lemn. Odată cu trecerea la folosirea pietrei pentru executarea coloanelor au fost perpetuate proporţiile caracteristice lemnului. Astfel, templul Athenei Pronaia din Delphoi avea coloane monolite zvelte (H-6,5D) şi intercolonamente foarte largi. Decoraţia figurativă de pe vase înfăţişează adesea o arhitectură în care se pot ghici coloane de piatră, dispuse distanţat,şi arhitrave uşoare de lemn. În cele din urmă utilizarea pietrei avea să extindă şi asupra componentelor orizontale purtate.Arhitectura de piatră a perioadei arhaice cunoaşte în continuare utilizarea ceramicii, atât a celei decorative, ca placaj al unor componente purtate ale ordinului, cât şi pentru învelitori.Tegulele au forme distincte în funcţie de tradiţia locală, tipurile fundamentale fiind cel laconic (tegulele de bază uşor concave, cele de acoperire semicirculare), cel  corintic(tegulele de bază plate, cu marginile ridicate şi ciocuri de agăţare, cele de acoperire cu secţiunea externă rectangulară) şi tipul de sinteză sicilian cu tegulele de tip corintic şi suprategulele de tip laconic.În cele din urmă forma şi decoraţia pieselor de ceramică (metope, acrotere, şi, câteodată chiar tegule)a fost reluată de piesele executate din piatră.  Încă în perioada arhaică se vor realiza temple în întregime din marmură, inclusiv tegulele învelitorii (templul lui Zeus din Olympia). În asemenea cazuri, utilizarea lemnului se va limita la structura portantă a învelitorii, iar a argilei la realizarea patului pe care se aşează tegulele.

Aigina (Aegina), perioada arhaică. Templul Athenei Aphaia (495-485) permite, datorită stării sale bune de conservare, surprinderea atât a trăsăturilor sale arhaice, cât şi a unor trăsături care anunţă perioada clasică a arhitecturii greceşti: proporţiile elansate ale ordinului, înclinarea tutruror coloanelor pteromei către axele faţadelor.













Ordinul doric se constituie în Peloponnesos, în zona cuprinsă între Argos şi Korinthos. Un precursor al templelor de ordin doric trebuie să fi fost Heraionul din Argos, templu peripter, probabil cu 6x14 coloane, edificat din cărămidă crudă şi lemn, pe un soclu de piatră, apropiat ca soluţie monumentală ca Heraionul din Samos. Cel dintâi templu în care se recunosc caracteristici formale dorice este dedicat lui Appolon la Thremos în Aitolia. Ridicat pe amplasamentul construcţiilor de tip megaroon A şi B, templul lui Appolon este un peripter cu 5x15 coloane de lemn (12,3x38,23 m), numărul impar al coloanelor frontale fiind rezultat din împărţirea cellei înzestrate cu primul opisthodomos cunoscut (încăpere situată în spatele cellei, izolată faţă de aceasta şi accesibilă direct din exterior), printr-un şir meridian de coloane. Templul din Thremos posedă cea mai veche friză dorică cunoscută executată din ceramică, alcătuită din metope cu latura de 0,80m, pictate cu subiecte mitologice de factura celor de pe vasele corintice, în alternanţă cu capetele grinzilor din lemn, prelucrate sub formă de triglife. Învelitoarea de ceramică, ale cărei tegule atestă un acoperiş cu trei pante, era decorată cu antefixe cu înfăţişare leonină şi umană.


Athenai (Athenae, Athinai), perioada arhaică. Hekatompedon, templu iniţial amphiprostyl (c.700), transformat apoi în peripter (560-527), premerge Parthenonului   ca tipologie şi amplasament.  


Templul Herei din Olympia, refăcut în jurul anului 600 î.e.n. pentru a treia oară pe acelaşi amplasament, peripter cu 6x16 coloane (18,75x 50,01 m) cu cella construită din cărămidă crudă şi schelet de lemn pe un soclu din blocuri de piatră, cu orthostaţi a căror dispoziţie verticală va deveni canonică, ilustrează procesul înlocuirii treptate a coloanelor de lemn cu coloanele de piatră.  Durata acestui proces face ca astăzi resturile templului să se prezinte ca un fel de enciclopedie a ordinului doric, oglindind evoluţia sa începând din anul 600 î.e.n. până în perioada stăpânii romane. Renunţându-se la vechea soluţie a punctelor de sprijin dispuse axial, cella, înzestrată cu pronaos şi opisthodomos (atestat pentru a doua oară ), ambele cu câte două coloane in antis, avea în interior câte patru ieşinduri transversale de fiecare parte, între care erau dispuse coloane. Se relua, în felul acesta, dispoziţia structurală întâlnită în templul zeiţei Artemis Orthia, necesară pentru susţinerea grinzilor tavanului, care va supravieţui în arhitectura de piatră a templului lui Apoolon din Bassai ca o soluţie plastică. În cursul sec. al VI-lea î.e.n. când, odată cu refacerea în piatră a coloanelor petromei, în interiorul cellei Heraionului au fost incluse coloane de piatră, aceste ziduri transversale au dispărut, cedând locul unei împărţiri în trei nave. O corespondenţă desăvârşită între coloanele pteromei, cele dintre ante şi din interiorul cellei, părăsită în cursul etapelor ulterioare ale arhitecturii greceşti, afost determinată de cerinţele structurii de lemn a elementelor purtate.  Templul Herei avea un acoperiş în două ape cu două frontoane şi o învelitoare de tegule de ceramică de tip laconic, a cărei înclinare se poate deduce dintr-o antefixă păstrată de forma unui disc. În cursyul sec. al VI-lea î.e.n. şi pteroma de lemn a templului lui Apollon din Thermos a fost înlocuită cu o pteroma din piatră, componentele orizontale ale construcţiei rămânând însă de lemn. Se crede că cea mai veche construcţie în care pentru prima oară grinzile din lemn au fost înlocuite cu o arhitravă din piatră a fost tezaurul corinthienilor din Delphoi, resturile arhitravei fiind scoase la iveală prin săpături. Însă transpunerea în piatră a tuturor componentelor constructive ale ordinului doric pare să fi fost desăvârşită pentru prima oară în cazul Artemisionului (590-580) din insula Korkyra (Corfu), unde utilizarea lemnului se limita la structura acoperişului.Artemisionul, un templu cu 8-17 coloane ridicate pe un stylobat de 23,47x49,07 m, este primul pseudodipter cunoscut. Lăţimea ambulacrului este egală cu două intercolonamente, de unde rezultă numărul mare de coloane de pe faţadale înguste, dacă nu cumva opţiunea pentru un templu octostyl s-ar datora aspiraţiei către modele ionice, explicabilă prin faptul că insula Korkyra fusese o colonie ioniană. Cella cu pronaos şi opisthodomos, cu câte două coloane in antis, era împărţită în trei nave prin două şiruri de coloane. Edificiul avea două frontoane ale căror timpane purtau o decoraţie cu subiecte mitologice în relief înalt, cea mai veche cunoscută.Templele dorice apărute în Grecia continentală sau în arhipelag, unde trebuie să fi avut loc trecerea de la arhitectura dorică de lemn la cea de piatră, vor tinde să reia, în limitele pe care le permitea noul material, proporţiile aerate ale construcţiilor din lemn. În schimb, în Grecia Mare, unde s-a trecut direct la experienţa realizării unei arhitecturi de piatră, insuficienta cunoaştere a proprietăţilor pietrei şi mai ales a rezistentei sale la încovoiere, îndeosebi în cazul executării elementelor purtate ale unor edificii de mari dimensiuni (lucru valabil şi pentru Grecia), a condus brusc la o modificare a proporţiei în arhitectură. Arhitecţii recurg pentru executarea antablamentelor la lintouri cu secţiuni foarte mari, ceea ce pretinde, concomitent, îngroşarea elementelor purtătoare, a coloanelor, şi dispunerea  lor la intervale foarte mici, de unde rezultă imagini plastice caracteristice prin masivitate şi proporţii joase.


Korinthos, (Corinthus) Peloponnesos, perioada arhaică. Templul lui Apollon (550-530), ridicat pentru prima oară pe o krepidomă cu patru gradene, amintind prin proporţiile sale de arhitectura dorică a Greciei Mari, deţine o compartimentare care va fi preluată în perioada clasică şi beneficiază de un şir de „corecţii optice” pentru prima oară însumate: contracţia unghiulară a intercolonamentelor, îngroşarea coloanelor de colţ şi curbarea stylobatului.







În continuare, evoluţia ordinului doriceste ilustrată de temple arhaice, construite în sec. al VI-lea î.e.n. la Selinous, colonie grecească de pe coasta de sud a Siciliei. În oraş se aflau două zone sacre : una reprezentată de acropolă, unde s-au ridicat templele denumite de cercetători convenţional A, C şi D, şi o altă zonă, un platou ridicat,unde se aflau templele denumite E,F şi G.Aparţinând toate tipului peripter, templele arhaice din Selinous au o seamă de caracteristici de plan distincte. Cella lor, ca şi planul în întregul lui, are o formă alungită. În comparaţie cu îngustimea spaţiilor interioare, porticurile sunt largi, apropiind aceste temple de tipul pseusodipterului. Pronaosul este soluţionat în moduri diferite, fic cu coloane între ante, fie este de tip prostyl sau, atunci când coloanele lipsesc, colonada pteromei este dublată în faţa pronaosului printr-un şir de coloane retrase faţă de coloanele faţadei principale cu două travee. Atunci când au opisthodom, acesta este la fel de adânc ca pronaosul. Templele arhaice de la Selinous, executate dintr-un calcar cochilifer, erau tencuite, iar cornişele şi gheisonul erau îmbrăcate în ceramică. 

Poseidonia (Paestum, Pesti), Magna Graecia, Lucania, perioada arhaică.  Athenaionul denumit şi” templul Demetrei” (510-500). Coloanele templului, care anticipează ca număr (6x13) formula clasică (n x 2n+1), beneficiază de o proporţie mai elansată (h=4,85D) decât coloanele Basilicii construite în urmă cu câteva decenii, de un entasis mai temperat, ceea ce sugerează forţă fără a exagera impresia de tensiune.











Poseidonia (Paestum, Pesti), Magna Graecia, Lucania, perioada arhaică.  Athenaionul denumit şi” templul Demetrei” (510-500) reia caracteristicile ordinului „Basilicii” şi aduce inovaţii în sensul renunţării la adyton şi la frângerea în colţuri a cornişei superioare a frontonului.  


Două dintre templele de pe acropola din oraşul Poseidonia, situat pe coasta de răsărit a mării Tyrrheniene, aparţin ale aceluiaşi ordin doric arhaic. Cel mai vechi dintre ele, primul templu dedicat zeiţei Hera, construit între anii 550-530, denumit convenţional „Basilica”, reia tema străveche a diviziunii cellei, prelungită cu un adyton, printr-un şir median de coloane, modalitate prin care, într-o etapă anterioară, se soluţiona acoperirea unor deschideri mari, din care rezultă un număr impar, de nouă coloane, pe laturile înguste ale peripterului şi un pronaos trisyl in antis.Cele 9x18 coloane de proporţii joase (cu H=4,47D), apropiate de factura coloanelor celor mai vechi temple  de la Selinous, se îngustează puternic în partea superioară, având însă un pronunţat entasis, apărut aici, poate, pentru prima oară. Echina, cu un profil puternic arcuit, se leagă de fus prin intermediul unui hypotrachelion de forma unei scotii decorate cu palmete, constituind reluarea unui motiv al arhitecturii creto miceneene. Athenaionul, aflat în preajmă, denumit şi „templul zeiţei Demetra” construit între anii 510-500, este un peripter doric cu 6x13 coloane (14,54+32,88 m). Cella sa, lipsită de opisthodomos sau adyton este înzestrată cu un pronaos precedat de un portic cu 4x2 coloane ionice. Apropiat din punct de vedere al structurii ordinului de arhitectură Basilicii, templul Athenei şi-a păstrat parţial antablamentul şi frontonul.  Acesta din urmă este lipsit de cornişa orizontală, iar cornişa înclinată, puternic ieşită şi decorată cu casetoane în locul tradiţionalelor mutule, se frânge în colţuri, continuându-se în acelaşi plan cu cornişa faţadalor laterale. Soluţionarea  frizei dorice, încunate cu un ornament de inspiraţie ionică, în colţurile peripterului, unde triglefele nu mai corespund axei coloanelor, se face printr-o alungire a metopelor.
Mai mult decât ordonarea compoziţiei uneia dintre componentele plastice ale templelor luate izolat, contracţia unghiulară (semnalată pentru prima oară la templul Herei din Olimpya sau la templul C din Selinous) a constituit una dintre intervenţiile conştiente ale arhitecturii prin care, treptat, sistemul constructiv trilitic, născut din interpretarea în piatră a unei structuri de lemn, se desfăşoară ca sistem estetic. Este de presupus că odată cu contracţia unghiulară au apărut şi alte corecţii care se pot identifica la un şir de temple cronologic ulterioare. Arhitecţii greci au observat că, urmare a unor efecte optice, liniile orizontale ale krepidomei şi ale antablamentului se percep concave, iar coloanele de colţ, proiectate pe cerul liber, mai subţiri decât celelalte şi cu o evazare în partea lor superioară către exterior. În felul acesta s-au născut aşa- numitele „corecţii optice” .
Un moment semnificativ al evoluţiei templului doric al perioadei arhaice îl reprezintă templul zeiţei Athena Aphaia (495-485) din Aigina (Aegina), cu un mic peripter (13,77 x 28,81 m) cu 6x12 coloane, ridicat pe o kreptidoma cu trei gradene, având cella cu duble şir de coloane cu ordine suprapuse (dispoziţie preluată de un templu in antis anterior, care ocupa acelaşi amplasament), pronaos şi opisthodomos. Coloanele  pteromei au proporţii elansate care vor fi atinse de alte temple periptere ale Greciei continentale abia în perioada clasică: înălţimea coloanei cuprinde de 5,32 ori diametrul bazei, fapt explicabil prin imitarea proporţiilor uşoare ale arhitecturii de lemn şi tehnic posibil datorită dimensiunilor mici ale clădirii. Totuşi, în arhitectura templului, persistă o seamă de trăsături arhaizante: antablamentul este încă greoi, reprezentând 1/3 din înălţimea coloanei, echina este relativ înaltă, interaxa coloanelor de pe faţadele lungi este mai îngustă decât faţadele scurte. Preocuparea pentru corectarea deformaţiilor optice este aici şi mai extinsă. Asimilând progresele plastice realizate în arhtectura templelor anterioare, arhitectul templului din Aigina recurge, pentru prima oară, la noi mijloace de compensare a deformaţiilor perspectivei printr-o înclinare uşoară, dar vizibilă, cu circa 20cm în partea superioară, a axelor tuturor coloanelor pteromei către centrul stylobatului şi printr-o sporire a diametrului coloanelor de colţ.Executat din calcar tencuit, dar având decoraţia frontoanelor şi a acoperişului realizată din marmură, templul din Aigina aduce la o formă canonică şi preocupările privind policromia, manifestare în cursul întregii perioade arhaice: tegulele, mutulele şi triglyfele erau colorate în albastru, contrastând cu roşul viu al teniei şi a feţei interioare a gheisonului. Aceleaşi culori erau folosite atât pentru împodobirea elementelor de decoraţie ale coperişului, cât şi în compoziţia figurativă a celor două frontoane unde mai intervenea şi aurul.



Sursa: Istoria universală a srhitecturii­ Gheorghe Curinschi Vorona 
12. Executia peretilor de gipscarton, ghene de instalatii, plafoane false - Apr 18, 2013 8:07:00 PM



Documentatia de ofertare va fi însotita de Agrementul Tehnic pentru toate obiectele ofertei.Agrementul tehnic, conform legii nr. 10 / 1995 cu modificările ulterioare - privind calitatea în constructii, este documentul prin care se stabileste aptitudinea produselor, procedeelor si echipamentelor pentru a fi utilizate la realizarea constructiilor.Agrementul tehnic se acorda de Comisia de Agrement Tehnic în Constructii din Ministerul Lucrărilor Publice si Amenajarii Teritoriului, pe baza documentatiei de agrementare elaborată de unitatile acreditate în acest scop, precum si a dosarelor tehnice puse la dispozitie de solicitanti.Peretii despartitori din gips carton ofera un nivel ridicat de protectie fonică si termica pentru obtinerea careia altfel ar fi necesari pereti clasici, masivi si grei.Acesti pereti sunt din punct de vedere acustic constructii mici, modulatoare, care prin intermediul unui strat elastic atenueaza energia sonora incidenta.Caldura care se pierde prin ferestre, pereti exteriori, acoperisuri subsol trebuie înlocuită. Peretii despartitori si plafoanele din gips carton au proprietati excelente termoizolante, deoarece în spatiul liber interior contin un material termoizolator.Suprafata peretelui se adapteaza pe deplin la temperatura camerei si din acest motiv devine imediat dupa încalzire calda si confortabila, mai ales termoplacile obtinute prin placare cu polistiren sau fibra minerala se preteaza la o aplicare usoara. Materia prima de baza pentru gips carton este gipsul. Amestecatoare specializate prepara din gipsul pulbere o pasta fluida si omogena de gips, care este distribuită uniform printr-un dispozitiv, pe foaia de carton ce se deplaseaza prin translatare pe masa de formare. Peste stratul de pasta de gips obtinut pe masa de formare se aplica alta foaie de carton desavârsindu-se astfel îmbracarea completa a miezului de gips cu carton. Placa de gips-­carton înca moale parcurge, pentru întarire, o banda de transport până la taietorul care debiteaza placile. Apoi acestea sunt conduse la uscator, unde excedentul de apa este îndepartat.Domenii de utilizare: pardoseli uscate, pereti despartitori, plafoane, protectie la foc. Definirea peretilor. Peretii din gips carton cu schelet simplu sau dublu sunt pereti interiori despartitori neportanti care se monteaza în santier. Functiunile de rezistenta si fizică a constructiilor rezulta din conlucrarea scheletului din profile de tablă de otel cu placarea din placi de gips carton si straturile izolatoare, pozate functie de necesitati. Suplimentar, peretii pot suporta si încărcarile obiectelor agatate.Domenii de utilizare. Peretii cu schelet se pot folosi în amenajarile interioare la cladirile civile (inclusiv încăperi umede). Nu se pot utiliza în spatii tehnologice umede, în aer liber în constructii zootehnice, în spatii cu temperaturi mari permanent peste 50° C.
Peretii cu schelet metalic simplu sau dublu si placi din gipscarton sunt pereti interiori despartitori neportanti, care se monteaza pe santier. Functiunile de rezistenta si fizica constructiilor rezulta din conlucrarea scheletului din profile de tabla de otel cu placile de gipscarton si straturile izolatoare, pozate functie de necesitati. Suplimentar, peretii pot suporta si incarcarile obiectelor agatate.
Realizarea peretilor - montajul – OPERATII
- masurarea si trasarea pe planseul portant a axelor peretilor, a scheletelor autoportante, a usilor si a altor deschideri- aceeasi operatie pe pereti- aceeasi operatie pe tavane- se fixeaza suprafata suport pentru profilele de contur- înainte de începerea montarii profilelelor de contur, pe acestea se lipesc benzi de etanseizare sau se realizeaza etansarea cu alte procedee- planseele de rezistenta care prezinta denivelari mari vor fi egalizate înaintea montarii profilelelor mai sus mentionate- se monteazä profilele verticale în profilele de contur-  se începe montarea placilor pe una din fetele peretelui-  prima placa de gips carton se pozeaza partial pe schelet si se fixeaza cu ajutorul nivelei cu bula de aer-  se fixează în continuare pe schelet cu ajutorul suruburilor de montaj rapid evitându-se tensionarea placii-  se monteaza în acelasi mod urmatoarele placi-  distanta de la scheletul de sustinere la elementele de completare din zona peretelui nu trebuie sa depaseasca aproximativ 52 cm, iar în cazul realizării acustice aceasta distanta trebuie să fie mai mica de 50 cm.-   în cazul placarii duble, al doilea rând de placi va fi însurubat dupa primul rând pun decalarea îmbinarilor libere, prin intermediul montarii de profile.-  daca se monteaza cadre, este necesara montarea de profile suplimentare pe ambele laturi ale acestor cadre; rezistenta acestor profile se orienteaza, pe de o parte, dupa constructia peretelui, pe de alta parte dupa înaltimea peretelui dupa marimea si greutateacanatului de usa.-  profilele de usi se monteaza pe întreaga înaltime a peretilor si se fixeaza foarte strâns de profilul de contur inferior si superior prin patrunderea unul într-altul, profilele verticaletrebuie sa suporte o greutate de 25 kg a canatului de usa la o înăltime de pâna la 2,80 m pentru încapere, precum si greutati ale canatului de usa de pâna la 50 kg;-  în cazul unor înaltimi mai mari ale peretilor, se vor utiliza profile de rigidizare de cel putin 2 mm.-   spacluirea placilor din ipsos - carton poate demara numai după consumarea tuturor tensiunilor semnificative, cum ar fi, de exemplu, cele din actiunea umiditatii sau a temperaturii. Se presupune o temperatura a incintei de montaj si a constructiei de cel putin5 ° C; umiditati exagerate ale aerului (în comparatie cu conditiile ulterioare de utilizare) în timpul spacluirii, precum si deshidratarea rapida sau încalzirea în scopul uscării pot duce la formarea de fisuri.-  turnarea de  sape de asfalt fierbinte trebuie efectuata înainte de lucrarile de spacluire.-  rosturile placilor gips carton au, în mod obisnuit, muchii semirotunde si se spacluiesc făra straifuri de acoperire a rosturilor.-  în cazul introducerii unor benzi de acoperire a rosturilor din hârtie sau din împâslitura din fibra de sticla, este posibila si spacluirea cu umplutură pentru rosturi.-  în cazul în care apare necesitatea ca spăcluirea sa fie slefuită, trebuie evitata aparitia asperitătilor pe carton (sa nu se zgârie cartonul).-  în cazul racordarilor la alte elemente de constructie, se vor introduce benzi de separatie.-  rosturile de dilatatie în suport se vor executa prin constructia completa a peretelui cu scheleti.-  în cazul unor cerinte speciale privind suprafata (de exemplu : lacuiri cu luciu puternic sau dungi luminoase) este indispensabila spacluirea întregii suprafete.
Tratamentul suprafetelor-   placile din gips-carton si placile de protectie contra incendiilor sunt compatibile cu aproape toate tipurile de straturi de acoperire uzuale pentru interiorul încaperilor, cum ar fi: lacuri si vopsele de dispersie, aplicari de tapete, placute, straturi textile si altele asemanatoare.-  nu este indicata folosirea colorantilor pe baza de silicati sau var.-  pentru aplicarea ulterioara a unor straturi suplimentare de tencuiala, substante minerale sau rasini artificiale, sunt necesare tratamente preliminare, cum sunt aplicarea de punti de lipire sau aplicarea de grunduri.
PERETI GK CU CADRU DE METALGeneralitati:-Sarcinile se preiau din planuri, în masura în care lucrarea executata are corespondentă în planuri. Daca astfel de planuri nu sunt întocmite, sarcina de lucru trebuie determinata prin masurători.- Dimensiunile si greutatea se rotunjesc la doua zecimale, dacă nu este prevuzut altceva în caietul de sarcini.- La baza executarii sarcinilor trebuie sa se afle dimensiunile constructiei (de exemplu, dimensiunile constructiei “In rosu”).-Prelucrarea colturior peretior nu se achita separat.
Specificatii:Pereti cadru ca pereti de montaj , neportanti, constructie din profile zincate C si U din tabla de otel, grosimea tablei - cel putib 0,6 mm si stantari pentru instalatiile electrice si de tehnică casnica. Racordurile inferioare si laterale se executa numai folosind un strat intermediar, foarte bine fixat. Racordul superior la tavanele de orice tip cu strat intermediar, foarte bine fixat. Izolatie lipita, un singur strat de supoti de fibre minerale, etanse. In pretul unitar sunt incluse toate dotarile colturilor cu materiale de protectie a colturilor si muchiilor Alux  si toate rostuirile rezistent-elastice ale racordurior.La executia peretilor pe care urmeaza a se monta instalatiile trebuie folositi, în cazul chiuvetelor, vaselor de WC suspendate si pisoarelor, exclusiv suporti universali ai producatorilor. Trebuie sa se tina seama de elementele de montaj recomandate de producatori pentru bai si dusuri.
Pentru a izola zgomotele de curgere a apei, sistemul de conducte trebuie despartit de perete printr-un strat de cauciuc, pâsla sau ceva asemanător, iar tevile trebuie captusite. Conductele de apa rece trebuie învelite pentru izolare fonica dar si împotriva formarii de condens. Tevile de cupru neizolate nu trebuie sa se afle în contact cu elemente zincate din perete.
Orificiile pentru prize si pentru dozele de derivatie trebuie executate corspunzator planurilor pentru instalatiile electrice respectiv în conformitate cu indicatiile electricianului.
Pereti cadru GK,1 x 12,5, Min 40, d= 100mm Perete din cadre de metal format din:-constructie simpla de cadre din profile CW zincate de 75/50/06 mm, distanta între axe 62,5 cm si profile UW de 75/40/06 mm; montaj inclusiv a racordurilor aferente, puternic consolidate cu dibluri potrivite cât si prin folosirea de banda izolanta/chit.-spatiu intermediar umplut cu material izolant din fibre minerale ( clasa de material A 1, greutatea 40 kg/mc); materialul izolant trebuie aplicat astfel încât sa nu existe pericolul de alunecare.-căptusirea pe fiecare parte cu placi groase de 1 x 12,5 mm;- consolidarea cu bulonuri de executie rapida; rosturile de placi si capetele de suruburi trebuiesc acoperite cu o masa de spacluire care sa formeze un strat izolant.
Izolatia:                                             40 mm/40 kg/mcCaptusirea cu scândura:            1 x 12,5 mm GKF pe fiecare parteGreutatea peretelui:                    26 kg/mpGrosimea peretelui:                      100 mmTraverse transversale pentru peretii cadru din gips carton, adaos:Traverse transversale din profile U si C în peretii cadru de gipscarton, ca baza de consolidare pentru dulapurile de perete, obiecte de mobilier sanitar etc.Lătimea traverselor: 150 mm
PLAFOANE SUSPENDATE
Generalitati tehnice:Pentru fixarea plafoanelor suspendate de tavane din beton se folosesc numai dibluri de metal. Elementele suspendate si toate elementele portante se monteaza numai în executie zincata. Elementele suspendate pe baza de arc se pot instala numai dupa verficari. Legaturile cu magnet nu sunt permise. Pe tavanul ” în rosu” din otel beton respectiv prefabricate din otel sau table trapezoidale se aplica elementele suspendate din benzi de otel ale fantei respectiv suspensii de tensionare. Fixarea elementelor suspendate pe tavanul “în rosu” se face prin racordare respectiv gaurire. Fixarea benzilor de olel ale fantei pe table trapezoidale se face exclusiv pe ambele parti la bordurile de tabla trapezoidala cu element de suspensie tip Wangell. Fixarea trebuie facuta la cel putin ca. 5 cm deasupra muchiei inferioare a borduri. Structura suspendata se instaleaza perfect oriontal si aliniat , corespunzator cu împartirea rasterului si dimensiunile înaltimii.
Toate profilurile se montează perfect aliniate. Profile orizontale de racord perete se monteaza cu dibluri la distanta de 60 cm si se însurubează. Pe stâlpi, suporturi, elemente de perete care ies în relief etc. se pun cel putin câte 2 dibluri de fixare. Dacä nu exista alte specificari, executia racordurilor perete, racordurilor tavan, orificiior de verificare la cablurile de curent electric sunt incluse în pretul de ofertă.
Toate elementele incorporate ce urmeaza a fi montate în contact cu tavanul, cum ar fi corpuri de iluminat, guri de aerisire, etc. se suspenda separat respectiv se asigura printr-o consolidare suficienta a subconstructiei, astfel încât sa nu se exercite o solicitare suplimentara.
Pentru suspendare se accepta numai sisteme verificate ca întreg, amestecul cu elemente ale altor sisteme nu este permis. Prestatorul garanteaza pentru întreaga constructie.
Masurarea lucrarilorLucrarile din realizare a peretilor despartitori din placi de ipsos – carton cu schelet simplu sau dublu se masoara la metru patrat de perete executat, scazandu-se golurile mai mari de 0,25 m2 si adaugand pierderi de material cauzate de montaj.            

 


            Detalii Rigips Romania 



13. arhitectura Greciei antice_ perioada Homerică - Apr 1, 2013 6:07:00 PM



 Invazia unor popoare din nordul peninsulei Balcanice, care s-a declanşat în jurul anului 1200 î.e.n., a constituit un moment de cotitură în istoria civilizaţiei din Grecia.Cei dintâi au fost ionienii care s-au aşezat în Attica de unde s-au răspândit în zona centrală a litoralului egeean al Asiei Mici, denumită ulterior Ionia, şi în făşiile de mijloc şi de nord ale arhipelagului eggean; au urmat eolienii care s-au  întins în întreaga peninsulă şi în zona de nord-vest a litoralului microasiatic, pentru ca la rândul lor, dorienii să-şi facă loc în Peloponnesos în Argolis (Argolida), vechiul centru al civilizaţiei miceneene, în zona centrală a Greciei şi în fâşia sudică a arhipelagului.Războinicii ahei, stăpâni ai puternicilor cetăţi pregătite parcă să reziste oricărui năvălitor, au trebuit să cedeze în faţa noilor veniţi, aflaţi pe o treaptă inferioară a evoluţiei, dar cunoscători ai unui mijloc mai avansat de producţie: metalurgia fierului. Săbiile de bronz miceneene nu au putu face faţă lăncilor lungi de fier ale dorienilor, după cum cetăţile lor au trebuit să cedeze în faţa unor invadatori care nu cunoşteau, probabil, decât arhitectura colibei. Transfigurarea poetică a acestor evenimente, a mişcărilor diverselor populaţii şi a luptelor care au avut lo0c a căpătat forma unei legende despre răpirea unei femei frumoase, care ar fi provocat un război cu o durată de zece ani, legendă fixată în epopeele homerice.Infiltrarea noilor veniţi a avut caracterul unui proces treptat. Astfel, pătrunderea dorienilor în Argolis, reprezentând etapa cea mai târzie a acestei migraţii, este atestată între anii 1000 si 900 î.e.n. De aceea, destrămarea statelor aheene nu a avut aspectul unei prăbuşiri bruşte, după cum nici între civilizaţiile miceneană şi greacă nu a existat o ruptură categorică.Aria geografică în care se desfăşoară evoluţia arhitecturii greceşti, depăşeşte mult pe cea care a constituit teatrul civilizaţiei preelene. Fenomenele migratorii, legate de venirea triburilor elene şi exodul vechilor locuitori, vor face ca procesul etogenezei poporului grec, cât şi naşterea civilizaţiei elene să depăşească cadrul Greciei continentale şi insulare. Extinderea „lumii greceşti” va avea loc şi ca rezultat al unei ample mişcări de colonizare, începută în sec.al VIII-lea î.e.n., provocată de cauze social-economice.
arhitectura perioadei homerice (c.1200-c.650)
În afara surselor arheologice, informaţiile privind cea mai veche treaptă a evoluţiei civilizaţiei elene sunt furnizate de către epopeele homerice, de unde şi denumirea dată acestei trepte. Distrugerile provocate de invazia triburilor din nordul peninsulei  Balcanice, îngreunează procesul de preluare a tradiţiilor creto-miceneene de către noua arhitectură  grecească în curs de construire. O seamă de programe, tipuri arhitecturale şi procedee de construcţie dispar pentru totdeauna. Dispar aşezările fortificate şi palatele de tipul reşedinţelor regale de la Mikinai (Mycenae) şi Tirynth, centru şi simbol al puterii politice şi militare miceneene. Mormintele de tip tholos, dispare finisajul preţios, pavimentele de alabastru, frescele şi prispele de piatră dură policromă.Noii veniţi, a căror organizare socială se află în faza unor relaţii gentilice, se constituie în aşezări stabile. Ştirile arheologice despre arhitectura realizată în secolele XII-VII, îndeosebi cele privind locuinţa, sunt foarte sărace. Din cauza materialelor perisabile folosite, a suprapunerii de aşezări succesive pe acelaşi amplasament, această arhitectură poate fi apreciată numai după formele de plan. Cele mai vechi urme de locuinţe protogreceşti  reprezintă o arhitectură cu caracter spontan, fără o tipologie precisă, adaptată materialelor locale şi terenului ales ca amplasament. O seamă de modele votive de ceramică, despre care nu se ştie cu certitudine dacă reprezintă locuinţe sau temple, găsite la Perachora, Argos, Ithake, Lemnos, Samos, demonstrează existenţa în perioada homerică a tipurilor de edificii cu plan absidal şi rectangular. Locuinţele, de plan rectangular sau patrulater, al căror amplasament avusese un caracter spontan, de unde a rezultat şi aspectul de ansamblu al acestor aşezări, aveau una sau mai multe încăperi comunicante, în preajma căreia se contura un spaţiu liber, probabil centrul civic al aşezării care, deşi lipsit de orice formulare monumentală, pare să fi anticipat agorele greceşti  de mai târziu.Toate aceste aşezări, lipsite de orice fel de fortificaţii, erau apărate  numai prin poziţia lor greu accesibilă. Excepţie face aşezarea de la Smyrna (Izmir), de pe coasta Asiei Mici, colonie grecească de la finele secolului al XI-lea î.e.n. unde în secolul al-IX-lea î.e.n. este atestată prima incintă datată sigur, executată din cărămidă crudă cu întărituri de lemn, pe un soclu de piatră. Cele trei faze de existenţă ale aşezării protogreceşti sunt marcate de utilizarea tipului de locuinţe cu plan oval (sec. al-X-lea î.e.n.) pentru ca în faza situată aproximativ între anii 770-670, celor două tipuri să li se adauge tipul absidal şi tipul circular, acesta din urmă utilizat pentru construcţii auxiliare.Tehnica construcţiilorÎn ceea ce priveşte sistemele de construcţie, sursele arheologice demonstrează o anumită continuitate în raport cu experienţa creto-miceneană. Fundaţiile clădirilor erau executate din piatră brută legată cu argilă, depăşind câteodată nivelul terenului sub forma unui soclu, zidurile aveau un schelet de lemn şi o umplutură de argilă compactizată sau de cărămidă crudă. Stâlpii de lemn, necesari pentru susţinerea tavanelor, aveau drept bază lepezi de piatră. Se poate deduce că acoperişurile erau la început plate, confundându-se cu tavanul, executate din bârne, împletitură de crengi şi lut, pentru ca, mai târziu, să se producă o despărţire între tavan şi învelitoarea susţinută de popi şi căpriori, de unde a rezultat un pod şi un fronton, proces ilustrat de modelele votive din Argos şi Peracora. La locuinţelor claselor conducătoare s-a găsit preocuparea de a proteja şi de a împodobi, aşa cum mărturisesc textele homerice, piesele constructive din lemn, cum sunt coloanele sau ancadramentele de uşi, prin îmbrăcare cu foi de aramă.Arhitectura de cultMiturile moştenite din perioada comunei primitive au constituit baza unui pantheon alcătuit din zeităţi antropomorfe. Iată de ce „casa zeului”, templul, era concepută asemenea unei locuinţe omeneşti. Dacă în etapele corespunzătoare civilizaţiei creto-miceneene, rolul conducător în arhitectură îl avusese palatul, despărţindu-se de ansamblul aulic, diferenţiindu-se tipologic, arhitectura templului grec, derivată din megaroonul micenean, va sintetiza principalele realizări, din cadrul tuturor celorlalte programe, devenind programul cel mai reprezentativ, conducător, al arhitecturii antice greceşti.
Megaroonul micenean, sursa tipologiei templelorCele mai vechi urme păstrate, dacă se acceptă datarea care le este atribuită, nu indică o evoluţie tipologică clară a templului, deoarece o seamă de verigi, care ilustrează această evoluţie, s-au pierdut, iar tipuri mai vechi din punctul de vedere al situării lor pe scara evoluţiei coexistă pe tipuri mai recente şi mai perfecţionate. Deşi arhitectura de locuinţe a grecilor nu pare să fi manifestat receptivitate pentru tipul cel mai evoluat al locuinţei miceneene, datorită unor asemănări formale, se consideră că acestea din urmă ar fi avut un rol determinant pentru construirea arhitecturii templului grec. Alături de costrucţii cu destinaţie specială pentru cult, fără îndoială, au fost utilizate ca temple spaţiile de tip megaroon din cadrul palatelor părăsite ale vechilor căpetenii miceneene, iar vetrele lor au servit ca altare pentru sacrificii. De altfel , în cadrul locuinţei căpeteniei din aşezarea protoelenă de la Karphi, se poate distinge prezenţa unui spaţiu hypetral destinat cultului, care închidea un altar, ceea ce constituie o replică la tradiţia preelenică privind integrarea templului în compoziţia ansamblului.
Desprinderea  formelor arhitecturii de cult din cadrul arhitecturii de locuinţe este ilustrată de rămăşiţele unuia dintre cele mai vechi temple greceşti,   templul lui Apollon din insula Thera (Santorin), reprezentând o formă de trecere de la locuinţă la templu, mai apropiat prin compoziţia sa de o locuinţă.  În cele din urmă, arhitectura de cult adoptă tipul de megaroon cu succesiunea sa de încăperi devenită tradiţională: un portic între ante (aithousa), tinda (prodomos), şi încăperea principală, înzestrată cu vatră (megaroonul propriu-zis).
AltareleConservatorismul funcţional şi obiceiurile legate de cultul casnic al strămoşilor menţin altarul în interior, pentru ca, într-o etapă ulterioară, aceasta să fie scos în afara clădirii. Cel mai vechi altar dispus în aer liber cunoscut, un paralepiped de piatră de mici dimensiuni, contemporan cu altarul de la Karphi, descoperit  în preajma templului Herei la Samos, în lumea ionică, datează de la mijlocul secolului al X-lea î.e.n. În Peloponnesos, la Sparta, amplasarea templului Athenei Orthia, la începutul secolului al VIII-lea î.e.n. a trebuit să ţină seama de prezenţa unui altar, existent deja de câteva decenii.
Arhitectura templelor, derivată din arhitectura megaroonului, reia în cazul exemplelor celor mai vechi, poate, sub influenţa arhitecturii populare, un tip de plan cu terminaţie absidală utilizat în arhitectura locuinţei preelenice cu un mileniu în urmă, formele rotunjite erau mai convenabile în cazul utilizării zidăriei de piatră brută legată cu argilă, care prezenta dificultăţi la realizarea colţurilor. Acesta este cazul aşa numitului  megaroon A din Thermos, cu datare şi destinaţie incertă, atribuit sfârşitului  mileniului I î.e.n., al unui sanctuar de mici dimensiuni (5,50x7,60m), cu terminaţie absidală, din Perakhora de la sfârşitul secolului al IX-lea î.e.n., peste care s-a suprapus Heraionul, templul dedicat cultului Herei Akraia sau al mulajului votiv găsit în interiorul acestui sanctuar, databil din a doua jumătate a secolului al VIII-lea î.e.n., redând însă un tip de templu sau de locuinţă, fără îndoială, mult mai vechi.


Perakhora, Peloponnesos, perioada homerică . Mulaj votiv (sec. al VIII-lea î.e.n.) găsit în interiorul templului Herei Akraia, redă un tip de templu sau de locuinţă alcătuit dintr-o încăpere cu terminaţie absidală şi un pronaos delimitat lateral de câte două coloane gemene. Reconstituirea structurii cu schelet de lemn şi umplutură de cărămidă












Megaroonul A din Thermos prezintă un plan de formă rectangulară, terminat cu o absidă, fiind împărţit prin doi pereţi transversali, de unde rezultă un pronaos, un naos şi un adyton absidal.























Alte temple recurg la forme de plan rectangulare, convenabile în cazul folosirii unui schelet de lemn (cu umplutură de cărămidă crudă)sau a pietrei tăiate sub formă de blocuri.
Un plan de formă rectangulară, împărţit, ca şi în cazul megaroonului A din Thermos, în pronaos, în naos şi adyton, îl are aşa  numitul megaroon B, ale cărei urme au fost descoperite într-un strat superior faţă de cel al megaroonului A.  


Prinias, Creta, templul A (sec. al VIII-lea î.e.n.) se înscrie în procesul de naştere al templului elen pe baza megaroonului preelenic. Coloana dintre ante, din axa, din axa pronaosului, răspundea necesităţilor unei structuri cu schelet de lemn, care diviza cella pentru a rezolva o deschidere în acoperiş în scopul evacuării fumului de la altarul pentru sacrificii dispus în interior.










Templul A din Prinias, atribuit ca dată secolului al VIII-lea î.e.n., avea un plan trapezoidal, cu un pronaos prevăzut cu o singură coloană între pilele antelor, care moştenea forma aithousei preelenice.




Templul din Dreros (prima jumătate a sec. al VII-lea î.e.n.), prezintă o formă deosebită de pronaos determinat de patru coloane grupate câte două în dreptul zidurilor longitudinale. Un portic similar îl redă şi macheta din Perakhora, după cum şi mulajul găsit în templul Herei din Argos înfăţişează  un pronaos deschis, dar cu numai două coloane. Acest pronaos deschis constituie embrionul pteromei templului peripter de mai târziu, înconjurat pe întregul perimetru de coloane, care va deveni tipul clasic al templului lumii greceşti.  Atât templul din Prinias, cât şi cel din Dreros aveau în axa naosului câte două coloane de lemn între care se afla altarul (vatra), evacuarea fumului fiind soluţionată printr-o deschidere în acoperiş, protejată, poate, de o lucarnă. Amplificarea dimensiunilor  cellei face ca templele să se depărteze de tipul megaroonului.Necesităţile de acoperire a spaţiului interior determină pe constructori să recurgă la unul sau două şiruri de suporţi verticali, obţinându-se în felul acesta împărţirea cellei în două sau trei nave. Dedesubtul oikos-ului Naxienilor din cadrul sanctuarului zeului Apollon din Delos s-au identificat urmele unei săli rectangulare, databile din secolul al X-lea î.e.n., cu dimensiunile de 20,70x5,20m, înzestrate cu două şiruri de coloane de lemn dispuse la o distanţă de 0,70m faţă de zidurile laterale executate, probabil, cu schelet de lemn şi umplutură de cărămidă crudă. Datorită similitudinii cu soluţiile întâlnite ulterior, clădirea poate fi considerată un templu.În cursul secolului al VII-lea î.e.n., megaroonul B din Thermos a fost înconjurat cu un portic alcătuit din stâlpi de lemn cu baze de piatra (lespezi), care repeta forma megaroonului A în sensul de a avea o terminaţie eliptică. „Colonada” adăugită megarionului B din Thermos l-a transformat într-un templu peripter.Heraionul perioadei arhaice din SamosPentru evoluţia templului grec în perioada homerică merită o atenţie deosebită cele trei faze de existenţă ale Heraionului din Samos, anterioare dipterului istoric gigant, datând, respectiv, de la începutul secolului al VIII-lea î.e.n. din a doua jumătate a aceluiaşi secol şi în jurul anului 675 î.e.n. În toate cele trei faze, postamentul şi cella templului (cea din urmă, cu excepţia primei faze când fusese construită din cărămidă crudă) erau executate din piatră fălţuită, iar coloanele şi elementele purtate din lemn. În primele două faze învelitoarea fusese plată, pentru ca în final, să se recurgă probabil, la un acoperiş în patru pante. În ceea ce priveşte tipologia, primul Heraion era alcătuit dintr-o cellă deschisă către est printr-un portic cu trei coloane in antis, divizată printr-un şir median de 12 coloane. În a doua fază, acestui templu i se adaugă o pteromă, prima datată sigur, cu şapte coloane pe faţada de est, număr impar cerut de prezenţa coloanelor din axă, cu şase pe faţade de vest şi câte 16 pe faţadele laterale. Reconstruit integral, în a treia fază, Heraionul se prezintă ca un templu peripter cu 6x18 coloane, cu cella împărţită longitudinal prin două şiruri de coloane apropiate zidurilor laterale şi nu şir de coloane interpus între latura de est a pteromei şi faţada cellei cu două coloane in antis. Platforma templului în cele trei faze atingea următoarele dimensiuni: 32,86x6,5m ; 36,86x9,5m ; 37,70x11,90m.  

Olympia (Miraka), Peloponnesos, perioada arhaică


Templul Herei, refăcut de trei ori pe acelaşi amplasament, după cea de-a treia refacere (c.600 î.e.n.) reprezenta încă o construcţie cu schelet de lemn, umplutură de cărămidă, soclu şi ortostaţi de piatră, urmând ca, în decursul câtorva secole, să aibă  procesul înlocuirii treptate a coloanelor de lemn cu coloane de piatră.
Transformarea vechilor acropole, reşedinţe ale basileilor, în reşedinţe ale zeilor, apariţia unor oraşe cu reţeaua stradală prestabilită, de plan ordonat, trecerea de la construcţii de lemn şi cărămidă crudă la arhitectura de piatră, constituirea ordinului, cristalizarea tipului de templu peripter, diferenţierea funcţională a arhitecturii, marcată prin apariţia unor programe variate, deja constituite sub aspect tipologic, reprezintă contribuţia perioadei arhaice la dezvoltarea arhitecturii şi urbanismului.
Akragas (Agrigentum, Agrigento), Magna Graecia, Sicilia, perioada arhaică. Oraşul ridicat pe malul mării pe un platou uşor înclinat, este conceput şi realizat (580-550) după un plan prestabilit pe baza unei reţele stradale rectangulare. Fâşia de teren de pe faleză a fost treptat ocupată de sanctuare, fiind denumită astăzi „Valea Templelor”.
Selinous (Selinus, Traiano-Polis, Selinunte), Magna Graecia, Sicilia. Beneficiind de o acropolă, prinsă între cursurile a două râuri, devenită”reşedinţă a zeilor”, oraşul dezvoltat la poale este sistematizat între anii 572-525 în baza unei reţele rectangulare, din care, pentru prima oară, se desprind două străzi principale, perpendiculare. Un al doilea ansamblu religios reprezentativ s-a alcătuit în cadrul oraşului, către est.
Poseidonia (Paestum, Pesti), Magna Graecia, Lucania, perioada arhaică. Sistematizarea oraşului, realizată anterior anilor 520-510, a generat o reţea rectangulară de străzi, rezervând o fâşie construcţiilor monumentale. Această reţea a fost transmisă, probabil, coloniei romane de mai târziu, când s-au precizat un cardoşi un decumanus.
Contribuţia cea mai importantă a arhitecturii perioadei arhaice este transpunerea în piatră a structurilor de lemn şi cărămidă nearsă, un proces treptat şi îndelungat, care se poate urmări în arhitectura templului, devenit program conducător al arhitecturii elene, piatra fiind utilizată succesiv pentru orthostaţi, zidurile cellei, coloane, antablamente, elemente decorative ale învelitoarei. În cursul perioadei arhaice se definitivează cristalizarea tipului de templu peripter cu cella alcătuită din pronaos, naos, opisthodomos sau adyton, având spaţiul principal uninavat în trei nave.
Este de semnalat că toate datele privind structura, tipul şi numărul de coloane al templelor perioadei homerice sunt rezultatul unui efort de reconstituire a unor resturi adesea foarte sărace şi, în consecinţă, au un caracter parţial ipotetic.


Bibliografie:
Istoria universală a arhitecturii­ Gheorghe Curinschi Vorona


14. Taifasuri estetice _ frumosul - Mar 14, 2013 1:44:00 PM

Frumosul face parte din sânul valorilor dignitative, care toate împreună formează ansamblul valorilor spirituale. Din acest motiv este cu totul nedreaptă  şi neîntemeiată atitudinea de subestimare şi depreciere ce se ia adesea faţă de această valoare: anume de a o considera ca un mijloc de distracţie, de amuzament, de delectare uşoară. Este sigur că acest gen de plăceri, în fond, nu au nimic de-a face cu adevăratul frumos care nu poate fi decât cel estetic. Frumosul, în înţelesul adevărat al cuvântului, nu satisface numai anumite tendinţe decorative şi de plăcere uşoară, ci este o valoare fundamentală, răspunzând unor cerinţe originare şi profunde şi stând cu demnitate şi perfectă îndreptăţire alături de celelalte valori de bază: adevărul şi binele. Toate cel trei valori împreună sunt aspectele fundamentale ale năzuinţei omeneşti spre o viaţă mai desăvârşită.
Rezultă de aici că, deşi frumosul este o valoare autonomă, corespunzând unor cerinţe specifice, totuşi înţelegerea lui mai adâncă este posibilă numai dacă îl punem în raport cu celelalte valori spirituale.Valorile teoretice, etice şi estetice sunt strâns înrudite, există în schimb şi deosebiri fundamentale între ele. Deosebirea esenţială de bază, din care apoi derivă de fapt toate celelalte deosebiri, este în felul cum se constituie acea semnificaţie intrinsecă a fiecărei valori. Ne referim mai întâi la adevăr. E sigur, după cum am accentuat, că adevărul nu se impune datorită scopurilor extrinseci pe care le serveşte.  Adevărul are întotdeauna la bază o raportare. Dovada cea mai bună este judecata, care este expresia adevărului. Judecata nu este altceva decât relaţia dintre  doi sau mai mulţi termeni.  Semnificaţia adevărului se desprinde totdeauna dintr-o relaţie cu ceva.  Adevărul nu se rezumă la propria sa imanenţă, el vizează ceva dincolo de propriile cadre. El constituie o valoare heterotelică sau o valoare transgredinetă.Trecem acum la valoarea etică, la bine.Ce este binele propriu zis nu se poate deifini. Orice valoare morală se referă întotdeauna la acte. Numai acţiunile pot fi judecate prin prisma criteriului moral, adică pot fi apreciate ca bune sau rele, şi anume în funcţie de intenţiunile de la baza lor.  În timp ce adevărul îl găsim, binele îl realizăm. În timp ce adevărul ne arată ce este, binele ne arată ceea ce ar trebui să fie. Binele, nivelul moral al unei acţiuni, rezultă din nivelul intenţiunilor care o animă, iar valoarea acestor intenţiuni depinde de măsura în care ele corespund unor criterii superioare.Frumosul este singura valoare care se impune prin sine şi pentru sine. El nu vizează nimic dincolo de propriile cadre, nu se bazează pe raporturi extensive, ci pe propria imanenţă.  În faţa unui peisaj din natură sau în faţa unei opere de artă resimţim plăcere nu fiindcă ne raportăm la ceva, ci fiindcă sunt aşa cum sunt. Tot ce este frumos, fie din natură, fie din domeniul artei,  ne invită, ne îndeamnă să ne adâncim în el, să ne izolăm cât mai perfect câmpul intuiţiei pentru a-l absorbi şi pentru a ne lăsa absorbiţi. Adevărul  şi binele se caracterizează prin nemulţumire. Frumosul, dimpotrivă, are la bază mulţumirea. Obiectul frumos, rezumându-se la propria sa imanenţă  nu poate fi decât un întreg bine închegat.În estetică este curentă părerea că arta n-ar fi altceva decât un corectiv al vieţii, omul recurge la ea fiindcă este nemulţumit de ceea ce ii oferă viaţa obişnuită. Frumosul, sub forma sa artistică, ar avea ca punct de vedere nemulţumirea.  Judecând arta sau frumosul din acest punct de vedere, îi aplicăm un criteriu teoretic sau moral şi nu estetic.  Dacă o stare de nemulţumire ne poate împinge spre căutarea frumosului, nu-i mai puţin sigur că în momentul în care absorbim frumosul, în momentul in care el ni se oferă şi noi îl contemplăm, ne transpunem într-o stare de mulţumire. Dacă un obiect oarecare deşteaptă nemulţumire, aceasta înseamnă pur şi simplu că el, cel puţin pentru contemplatorul respectiv, nu este frumos. Starea estetică nu poate începe decât în momentul în care se iveşte un acord cu ceea ni se oferă, adică o mulţumire.Frumosul, fie sub forma lui naturală, fie sub forma lui artistică, este un dat obiectiv: el se referă la simţurile noastre, este intuit, şi numai datorită acestui fapt este susceptibil de a fi contemplat. Nu există contemplaţie fără concentrare asupra unui obiect, ceea ce înseamnă că obiectivitatea nu se poate exclude din fenomenalitatea estetică.  Valoarea frumosului este purtată de un dat obiectiv, iată un fapt peste care nu se poate trece.Dacă această latură obiectivă a frumosului nu se poate nega, nu-i mai puţin adevărat că frumosul este contemplat, ceea ce înseamnă că este trăit, adică implică în mod necesar şi subiectivitatea.  Nu există atitudine estetică fără complicitatea inferiorităţii subiective. Frumosul nu se înregistrează în mod rigid, ca o lege ştiinţifică, ci ne pune în vibraţie, ne încălzeşte.  Rostul lui esenţial este să ne facă să trăim, să virăm cu el şi prin aceasta să ne identificăm cu el. vibraţia interiorităţii se răsfrânge asupra obiectului, pe care, prin modul acesta, ni-l apropiem, ni-l însuşim sufleteşte.  În cazul frumosului avem de-a face cu un joc de echilibru între obiectivitate şi subiectivitate. Lumea frumosului nu este nici de natură obiectivă, ca cea a adevărului, nici de natură subiectivă, ca cea a binelui, ci de natură obiectiv – subiectiv.  Frumosul formează un domeniu intermediar între adevăr şi bine, el are un caracter sintetic, dar nu este o simplă îmbinare între adevăr şi bine, din care rezultă frumosul, ci despre o sinteză iniţială, tot atât de originară ca şi celelalte două valori.  Frumosul are prin excelenţă caracterul de întreg, de ceva bine închegat şi încheiat, de ceva complet.  El este un tot bine organizat, o plenitudine cu o ordine inerentă.  Numai datorită acestui fapt îşi este suficient sieşi, adică nu are nevoie de sprijin exterior ca să se impună, şi numai datorită acestui fapt ne poate absorbi întreaga fiinţă cu atâta putere. În cazul frumosului, unitatea este o imanenţă originară  şi se afirmă ca atare, adică nu se compune din reuniunea unor părţi componente ci se impune ca un tot primordial şi invizibil. Lucrul acesta este evident în  special în domeniul artei. Acea poziţie de sinteză a frumosului care a reieşit necontenit, caracterul lui de întreg cu armonia-i inerentă, dovedeşte cu prisosinţă că frumosul , în esenţialitatea lui chiar, îşi are logica sa. Frumosul este o sinteză necesară între adevăr şi bine. El apare în mod logic în sistemul valorilor spirituale; datorită lui se remediază discrepanţa care ameninţă unitatea vieţii spirituale. Însăşi existenţa lui este condiţionată de logica inerentă a spiritului omenesc.  Din acest motiv putem vorbi despre condiţionarea raţională a frumosului.Ca încheiere a acestor consideraţiuni, reamintim un fapt asupra căruia am insistat: dacă am reliefat anumite laturi specifice ale diferitelor valori, ele sunt departe de a se constitui în entităţi cu totul izolate şi de sine stătătoare. În special acesta este cazul frumosului, care chiar prin făptura sa intrinsecă are caracterul cel mai sintetic
Liviu Rusu_ Logica frumosului
15. centrul comercial „dunărea” galaţi - Feb 20, 2013 6:54:00 PM


Am să vă prezint un proiect realizat de noi, proiect cu o durata de proiectare şi de execuţie destul de mare (2006-2012), pentru că, după sincope, perioade de stagnare, modificări, reautorizări ce parcă nu se mai terminau, deci, în sfârşit, acest proiect s-a realizat în totalitate. Proiect: ARHIDESIGN Galaţi
Autor: arh. Stan PaulColaboratori:Designer Graţiela Carmen StanIng. Cristina VamanIng. Vasilica PetrescuIng. Virgil GheorghiuIng. Cornelia TeodorIng. Florin VamanIng. Emilia MogoşIng. Mircea Zaharia
A fost ca o aventură, căci, niciodată nu ştiam ce avea să se întâmple în luna următoare. Beneficiarul a fost, din păcate, influenţat de prieteni, şi s-au produs multe modificări pe parcursul execuţiei. Trebuie să recunosc că a venit şi cu idei constructive care au mărit valoarea lucrării.
 
A fost dificil căci, atunci când am preluat lucrarea, nu am avut un teren virgin pe care să ne jucăm aşa cum am fi vrut, să ne dăm frâu imaginaţiei. Pe locaţie era o construcţie cu an de execuţie 1960, ce a avut ca funcţiune service auto. Era o construcţie formată din două corpuri, hala pe structură metalică şi corpul administrativ, construcţie din diafragme din beton. Peste aceste construcţii erau deja construite structurile a două corpuri cu structură metalica. Corpurile iniţiale, hala şi sediul administrativ s-au păstrat şi peste ele s-a venit cu o nouă structura metalică pentru a se putea dezvolta pe verticală. Problema cea mare care ne-a îngrozit au fost traveele mici, chiar foarte mici practicate pentru o structură metalică şi mai ales pentru o construcţie ce avea destinat încă de la început funcţiunea de comerţ. Aceasta a fost o piatră de încercare: să reuşim să scoatem ceva funcţional, dar şi estetic, dintr-o grămadă diformă metalică.   Cam aşa arăta ceea ce am preluat noi în momentul contractării lucrării.


 









Când am preluat lucrarea construcţia se compunea din 4 corpuri: 2 metalice şi două din beton.






În vederea noii viziuni de proiectare, am mai inclus un corp nou cu structură tip cadre din beton armat, cu regim de înălţime, 1 demisol şi parter şi două nivele.Singurul lucru care a fost bine gândit a fost înălţimea nivelelor supraterane, fiind de 6,00m, înălţime generoasă care ne-a permis să obţinem o înălţime adecvată după ce am ascuns în plafoane false toate reţelele de apă, canalizare, climatizare, ventilaţie. Odată cu începerea lucrărilor, după greşeli ale constructorului, care nu a protejat malurile mari, cele două corpuri din beton s-au demolat prin surparea lor în groapa  pentru subsolul noului corp.  Asta a implicat o nouă proiectare atât pentru exterior cât şi la funcţional. Nu mult după reproiectarea acestui corp, şi aproape de terminarea executării lui, beneficiarul a decis să renunţe la sălile de cinema, în număr de trei. A fost o decizie neispirată şi care, şi acum, se vede cât de păguboasă a fost. Mai greu de înţeles a fost această decizie cu cât gradenele erau executate, urmând doar finisarea lor. Nu vreau să intru prea mult în poveşti pentru că, sunt sigură, mulţi dintre voi, constructori şi proiectanţi, aţi întâlnit beneficiari indecişi care nu ştiu ce doresc şi sunt în derivă, dar totuşi nu doresc sfatul unui specialist.Dar am să vă povestesc acum despre acest proiect care, în sfârşit, s-a realizat. 

Aflat într-unul din cele mai mari cartiere rezidenţiale, pe una din arterele principale care face legătura cu centrul oraşului , Centrul comercial „Dunărea” rupe din monotonia blocurilor de locuinţe P+10 etaje înşiruite la stradă, prin jocul uşor diferenţiat al volumelor şi suprafeţelor mari vitrate sau opace şi culorilor calde ale pereţilor.


DATE TEHNICERegim de înălţime: 2S+P+2EAc=2.914,00mpAd=11.780,00mpSpaţii comerţ= 6.500,00mp

CONFIGURATIA SPATIAL- VOLUMETRICA
Pentru integrarea sa în spaţiul construit, împrejmuită pe trei laturi de construcţii de locuinţe cu regim mare de înălţime, s-a renunţat la ideea unui volum opac, monobloc, caracteristic unor astfel de programe.
Problemele obiective existente au determinat realizarea celor  patru corpuri  structurale, cu un uşor joc volumetric între ele, cu suprafeţe vitrate mari spre străzile adiacente (sud şi est) şi un calcan spre vest la limita unui imobil în execuţie.
Retras faţă de limita aliniamentului pentru a asigura circulaţia pietonală, volumul de la strada principală, pentru a fi mai puţin agresiv, se racordează la volumul principal printr-un plan înclinat vitrat cu rol de luminator pentru 2 nivele.
Accesele publicului sunt protejate de etajul în consolă la strada principală, umbrind vara suprafaţa vitrată din parter orientată spre sud.
Funcţional, construcţia este destinată spaţiilor comerciale pe toate cele trei nivele supraterane, fiind completate cu servicii, spaţii de joacă copii, restaurante, cafe-bar.Subsolurile parţiale, pe două nivele (Ad=3.527,00mp  ), asigură aprovizionarea mărfurilor şi parcare pentru 110 autovehicule.


  

TEHNOLOGIA FATADELOR Pereţii exteriori opaci sunt realizaţi din panouri compozite de tablă cutată vopsită, cu miez de polistiren sau vată minerală bazaltică (antifoc), montate orizontal pe o structură metalică ancorată de planşeele din beton, sau din casete de aluminiu tip bond pe structură metalică.


Construcţia a fost conformată încât să beneficieze de radiaţia solară directă pe perioada anotimpului rece şi să fie protejată de aceasta vara.S-au prevăzut suprafeţe vitrate termoizolante (geam reflexiv de culoare verde) realizate în sistem semistructural, cu sigilare pe verticală. Pe faţadele de est şi sud s-au montat sisteme brise-soleil , atât pentru elimina monotonia faţadei, cât şi pentru îmbunătăţirea eficienţei termice a clădirii şi reducerea consumului de electricitate pentru climatizare şi iluminat în exploatare


Latura lungă a construcţiei, spre nord, s-a prevăzut cu o suprafaţă vitrată de aproximativ 30% din total, pentru a o proteja de vântul rece iarna şi a minimaliza pierderile termice.


Deoarece peretele înclinat spre stradă, realizat din panouri de sticlă termoizolantă, prezenta un pericol în exploatare prin posibila acumulare de zăpadă şi formarea de ţurţuri deasupra acceselor principale, a fost prevăzut cu elemente de parazăpezi montate pe rigle de aluminiu şi s-au montat cabluri de degivrare.


Golul necesar scărilor rulante şi liftului panoramic creează un atrium pe 3 nivele cu un luminator în partea superioară pentru un iluminat natural în zona de nord care este mai puţin vitrată şi pentru a asigura desfumarea prin trapele acţionate electric în caz de incendiu. Aceeaşi funcţiune de desfumare o realizează şi ochiurile mobile practicate în pereţii cortină prevăzuţi pe cele trei laturi ale construcţiei.

 

Definitivarea soluţiilor pentru pereţii cortină prevăzuţi, pentru realizarea luminatorului prismatic cu dimensiunile de 9,00x18,00m, cât şi a peretelui vitrat înclinat, s-au finalizat cu aportul echipei tehnice Aluköningstahl.
Cu toate că efectele crizei s-a simţit şi la această lucrare, beneficiarul a dorit să păstreze standardul  de calitate impus de noi prin proiect şi, cu eforturi vizibile, care a dus execuţia pe o durată de şase ani, a reuşit să finalizeze acest proiect care, pentru moment, este reprezentativ pentru Galaţi, nu prim mărimea sa, ci mai degrabă pentru calitatea materialelor puse în operă, şi, nu în ultimul rând, pentru estetica sa care contrastează vizibil cu blocurile de locuinţe executate în anii 1980. Rămâne o pată de culoare ce înviorează vizibil zona prin arhitectura sa vizionară, şi încântă ochiul obosit de culorile mohorâte din vecinătate.
Rămâne o experienţă unică, deşi am avut lucrări mai mari, dar complexitatea lucrării a fost tocmai amprenta deja existentă peste care am fost nevoiţi să intervenim.
gratiela carmen 
paul


16. Zidarii - Jan 22, 2013 12:45:00 PM


I. PREVEDERI GENERALEI.1. GENERALITATIIn timpul executiei, se va urmari realizarea tuturor lucrarilor de buna calitate prin certificarea calitatii produselor folosite in conformitate cu metodologia si procedurile stabilite pe baza legii (se interzice folosirea de produse fara certificarea calitatii lor).
Calitatea constructiilor se va asigura si prin controale pe santier din partea proiectantului si a altor organe abilitate, conform programului de urmarire si control prevazut in Legea nr.10/1995.
I.2. LUCRARI  DE ORGANIZARE A EXECUTARII INVESTITIEIVor fi propuse de executant, dupa  semnarea contractului cu beneficiarul.
I.3. REGLEMENTARI PRIVIND EXECUTIA LUCRARILOR DE CONSTRUCTIIExecutia lucrarilor nu poate incepe decat dupa adjudecarea executiei proiectului de catre un antreprenor general ca urmare incheierii contractului cu beneficiarul.
Piesele principale pe baza carora constructorul va realiza lucrarea sunt:1. Detalii tehnice de executie2. Caiete de sarcini cu prescriptiile tehnice specifice fiecarui gen delucrarI        3. Proiectul tehnic
Antreprenorul va dovedi ca are experienta si dotare tehnica necesare executarii lucrarii.In timpul executiei, antreprenorul va respecta prevederile din contract, din proiect, din caietele de sarcini, precum si standardele si normativele in vigoare pentru toate genurile de lucrari cuprinse .Se precizeaza ca orice adapatare sau modificare a detaliilor de executie se va face numai cu acceptul scris al  proiectantului si beneficiarului.
I.4.   PREVEDERI PRIVIND RECEPTIA LUCRARILORPentru a asigura o executie de calitate, se va face receptia lucrarilor pe faze de executie si receptia finala a lucrarii.Receptia constructiilor se face de catre investitor in prezenta proiectantului si a executantului si/sau reprezentantilor de specialitate, legali desemnati de acestia.
Urmarirea comportarii in exploatare a constructiei se face pe toata durata de existenta a acesteia si cuprinde ansamblul de activitati privind examinarea directa sau investigarea cu mijloace de observare si masurare specifice, in scopul mentinerii cerintelor.
Antreprenorul general va supune receptiei numai constructiile care corespund cerintelor de calitate si pentru care a predat investitorului documentele necesare intocmirii cartii tehnice a constructiei. El are obligatia de a readuce terenul ocupat temporar la starea initiala, la terminarea executiei lucrarilor.                        II. PERETI SI ZIDARII II.1. Generalitati-          Inchideri exterioare de zidarie porotherm 30 cm          -          Compartimentari interioare zidarie GVP de 25cm si 11 cm-          Placarea ghenelor de ventilatie cu placi gipscarton pe schelet metalic -          Panouri despartitoare  din materiale plastice la grupuri sanitare
Peretii neportantiinteriori si exteriori trebuie sa reziste la propria lor greutate, la sarcinile date de finisaje, la presiunea vantului si la alte solicitari rezultate din functiunile spatiilor pe care le închid.Peretii portanti si neportanti trebuie sa asigure protectia termica, fonica si acustica fundatiilor pe care le închid.Contractorul va executa schite si detalii curente, în care se vor prezenta modalitatile de executie, coordonarea modulara, goluri pentru usi si ferestre, buiandrugi,  etc.Pentru peretii armati se vor prezenta detalii curente pentru colturi si îmbinari.De asemenea se vor prezenta scheme de manipulare, depozitare, transport, etc pentru toate materialele utilizate, astfel încat Inginerul sa fie convins de corectitudinea executiei acestor operatiuni.Mostre si testariContractorul va prezenta Inginerului specificatiile producatorului si certificatele de calitate pentru toate materialele utilizate la zidarii.CertificateContractorul va furniza Inginerului:a) Buletine de laborator pentru fiecare tip de mortar (1) 2131.b) Buletine de laborator executate de fiecare data cand este necesar sä se schimbe furnizorul unui material.c) Certificate de calitate pentru adausuri si materiale folosite (ciment, nisip, armaturi, caramizi, blocuri, etc.).Panouri mortarInaintea începerii lucrarii, contractorul va executa un fragment de perete-mostra, utilizand materialele, produsele, accesoriile si tehnologia aprobate.Peretii mostra se executa acolo unde se cer de catre inginer. Pe durata executiei lucrarii peretii mostra nu se vor distruge sau deteriora.Calitatile materialelor folosite la prepararea mortarelor pentru zidarie trebuie sacorespunda normelor urmatoare:- Var hidratat în pulbere pentru constructii        STAS 9201/80- Var pasta    STAS 146/70- Argila pentru mortare pe baza de ciment       STAS 4686/71- Ipsos pentru constructii    STAS 545/71- Cimenturi     STAS 1500/77- Aracet pentru mortare     STAS 388/80- Agregate, nisip natural de cariera        STAS 1667/76- Apa  STAS 970/73- Adeziv plastifiant Disan    STAS 7514/70- Acceleratori pentru întarire        STAS 2703-80- Intarzietori de priza           C17-1978- Aditiv impermeabilizator  STAS 8573-78
AUXILIARE (MORTARE) TIPURI PRINCIPALE COMPOZITIE(la 1 m3) Cimentkg Varm3 Nisipkg Apam3 Aracetkg Mortare pentru zidarii caramizi pline sau din blocuri de beton cu agregate usoare (var pasta sau var hidratat) :- M-10Z (var-ciment)

F/25-117M/31-112

0,100

1660

0,310
- M – 25Z (ciment-var) F/25-165M/31-157 0,100 1660 0,305
- M – 50 Z (ciment-var) F/25-165M/30-157 0,090 1600 0,305
- M-100 Z (ciment-var)- M-100 Z (ciment) M/30-275M/30-323 0,060- 16001600 0,3100,310

TIPURI PRINCIPALE COMPOZITIE(la 1 m3) Cimentkg Varm3 Nisipkg Apam3 Aracetkg Mortare pentru zidarii de BCA (parti)- pentru rosturi obisnuite 11 0,71 710

- mortar adeziv - 3 1 1 1 - mortar pentru placi 1 0,4 5

Mortar pentru zidarie din caramizi de sticla (parti) 1 0,25 3

Pasta pentru zidaria placilor de ipsos
Întarzietor priza(g) Apa(l) Ipsos(kg)
2 0,7 1 Mortarele pentru zidarii pot fi preparate si cu cenusa de termocentrala, conform completarilor la Instructiunile tehnice C 17-78 publicate în Buletinul Constructiilor nr.6/1980.- Pentru specificatii cu privire la mortare pentru zidarii, se va consulta capitolul  (1) (2000) - Caramizile, blocurile si alte materiale pentru zidarie vor fi solide, nu vor prezenta fisuri, sparturi si alte defecte care ar putea afecta aspectul si rezistenta zidariei.-Acestea vor fi curate si nu vor fi admise atunci cand sunt murdare sau unse.- Materialele de zidarie ()(1211) care prezinta sparturi, deformari, fisuri sau abateri de la dimensiunile si tolerantele admise, - - Livrare, depozitare, manipulare- Se vor asigura pentru toate tipurile de materiale pentru zidarii cantitatile necesare conform programului de lucru.- Materialele pentru zidarii se vor aproviziona pentru fiecare sort de la unul si acelasi producator pentru întreaga cantitate necesara.- Materialele pentru zidarii se vor aproviziona containerizat si se recomanda manipularea lor mecanizata pe tot traseul de - - - Manipularile se vor face îngrijit, cu atentie pentru a se evita degradarile (ciobiri, spargeri, fisurari, etc).- Materialele pentru zidarii se vor depozita ordonat, în stive, gramezi, lazi, containere, în locuri ferite si protejate.- Se vor acoperi imediat dupa livrare la santier astfel ca sa se evite expunerea la intemperii si sa se asigure starea adecvata de uscare si temperatura la punerea în opera.- Materialele pentru zidarie se vor pastra în stare uscata, ferite de actiunea ploii, zapezii, soarelui.
EXECUTIA ZIDARIEIAbateri permiseTolerantele de executie:Suprafetele peretilor, colturile interioare si exterioare se vor executa cu firul cu plumb, furtunul de nivel, nivela în montura de lemn, (boboboc), coltarul de lemn sau metal la 90° echere mari de lemn cu o latura de 70 cm, dreptare 1-4/4 x 15 sau 5 x 15, sablare sau orice alte scule si dispozitive de lucru care asigura calitate corespunzatoare zidariei.(1) 1312 La executia zidariilor se vor respecta urmatoarele abateri maxime admisibile:1.         La dimensiunile zidurilor:-latimea de pana la 10 cm : +/-  4mm;-latimea de 15 cm: +4  sau – 6mm;-latimea de 20 cm: + 5 sau – 7mm;-latimea de 25 cm: + 6 sau – 8mm;-latimea de 30 cm sau mai mare: + 10 sau 10 mm;2.         La dimensiunile golurilor:-           egal mai mic de 1 m: +/- 10 mm; - egal mai mare de 1 m: - 15 mm, - 10mm;3.         La dimensiunile în plan ale încaperilor:- latura mai mica de 3 m: +/- 15 mm;- latura mai mare de 3 m: +/- 20 mm;4.         La dimensiunea rosturilor:-           verticale: + 3, - 2 mm;-           orizontale: +3, - 2 mm;5.         La planeitatea suprafetelor:-           8 mmla 2,5 m în orice directie:6.         La rectiliniaritatea muchiilor:-           4 mmla 2,5 m sau 15 m pe toata lungimea;7.         La verticalitatea muchiilor si a suprafetelor:-           6 mmla metru sau 10 mm pe etaj;8.         Abateri fata de orizontala asizelor:-           3 mmla metru sau 15 mm pe toata lungimea peretelui.Operatiuni pregatitoareInspectare:Se vor inspecta zonele si conditiile în care urmeaza sa se execute zidariile.Nu se vor începe lucrarile înainte de întrunirea conditiilor satisfacatoare.Inainte de închiderea cu zidarie a unui spatiu, se vor îndeparta resturile si se va curatazona ce urmeaza a fi închisa.Inainte de începerea executiei, se vor pregati:- degajarea frontului de lucru;- pregatirea zonelor de amplasare a schelelor;- asigurarea cailor de acces pentru materiale si oameni;- asigurarea spatiilor de depozitare în zona fronturilor de lucru a materialelor de zidarie si a mortarului;- aprovizionarea frontului de lucru cu materiale, scule, dispozitive si utilaje necesare;- montarea schelelor, balustradelor de protectie;- punerea în functiune a echipamentelor si a utilajelor de ridicat;- verificarea pompei de mortar si probarea ei;- trasarea si verificarea axarii zidariei;- verificarea si îndreptarea materialelor verticale si orizontale care leaga zidaria de structura;- pozitionarea golurilor de usi si ferestre, spaleti, alte goluri, etc.;- rectificarea unor neregularitati din structura;Rosturi- grosimea rosturilor orizontale este de 12 mm;- grosimea rosturilor verticale este de 10 mm;- umplerea rosturilor se face mai putin – 1- 1,5 cm de la fata zidului;AncorajeAncorarea zidariei de structura cladirii (stalpi, diafragme) se face cu mustatile din otel betonprevazute în structura si/sau în zidarie, sau agrafe fixate cu bolturi împuscate sau forate.Legatura zidariei cu structura se face prin aplicarea unui sprit de mortar de ciment sirostul între zidarie si structura se umple complet cu mortar.Barele de armatura prevazute în zidarie sc vor pozitiona corect, iar grosimea rostului de mortar va acoperi corespunzator barele de armatura.Zidarie mixta (complexa)-           de regula armatura stalpilor se face în carcase, care se monteaza înaintea executiei zidariei;-           mustatile de legatura din rosturile zidariei vor strabate carcasele stalpilor si vor avea marginea de ancoraj necesara;-           mortarul din rostul orizontal al zidariei pe latura adiacenta stalpului se lasa neumplut 2 cm;-           turnarea betonului în stalpi se face în straturi cu înaltimea de cca. 1 mdupa udarea prealabila a zidariei si cofrajului: îndesarea se face manual cu vergele.-           deasupra si dedesubtul golurilor de zidarie (în primul rost de la gol, se vor prevedea armaturi orizontale, care se vor ancora de la gol 500 mm:Alte prescriptii-           zidaria se începe de la colturi;-           întreruperile se lasa sub forma de trepte;-         la întreruperea lucrului nu este permisa asternerea mortarului peste ultimul strat de cäramizi sau blocuri;Suprafetele verticale se vor peria în timpul executiei si se vor pastra în stare de curatenie.Spatiul dintre tocurile tamplariei si zidarie (cand se monteaza anterior) vor fi bineumplute cu mortar;Deasupra golurilor, acolo unde se indica în planse, se vor prevedea buiandrugi din beton armat (prefabricati sau monoliti, conform detaliilor anterior aprobate si armati corespunzator specificatiilor:Se vor prevedea piesele înglobate în zidarie necesare prevazute în planuri si specificatii (ghermele, dibluri, piese metalice înglobate, etc.) a caror schite au fost aprobate în prealabil de inginer.Curatirea si protectia lucrarilorLucrarile se vor executa mentinand pe cat posibil o stare de curatenie corespunzatoare, se îndeparta resturile de mortar de pe laturi, înainte de a se întari.Zidaria trebuie sa ramana curata, fara pete de mortar, sau cu scurgeri de mortar.Suprafetele de zidarie vor fi protejate pe durata executiei lucrarilor atunci cand nu se lucreaza la ele.Pe timp de ploaie, ninsoare sau pe perioada întreruperii lucranilor, zidurile expuse se vor proteja la partea superioara cu folii de polietilena.Verificari si remedieri în vederea receptie lucranilorSe verifica înscrierea în tolerantele admise (1) 1311, (01) 1312.Se indica modul de realizare a calitatii executiei conform prezentelor specificatii.Se considera defecte ce trebuie remediate prin refacere partiala sau totala a lucrarilor, functie de cum va decide Prfoiectantul, urmatoarele:- nerespectarea prezentelor specificatii;- folosirea materialelor necorespunzatoare;- trasare si executie gresita fata de axe;- executia de goluri, dibluri, ghermele, piese înglobate, în alte pozitii decat cele specificate în planuri si schite;Reguli si metode de verificare:- se vor respecta planurile si specificatiile lucrarii;- verificarile se fac în timpul si dupa terminarea lucrarilor, pe sectoare si zone;- materialele care prezinta îndoieli privind calitatea si încadrarea în clasele de calitate prescrise se vor supune verificarilor de laborator conform prescriptiilor;- verificarea grosimii zidurilor se face la zidurile netencuite între doua dreptare de 1 m asezate pe fetele zidurilor;- verificarile teserii corecte a zidariei, armarii, legaturii la colturi, ancorarilor,  golurilor, pieselor înglobate se fac în cursul executiei prin examinari vizuale:- verificarea planeitatii suprafetelor superioare a asizelor se face cu bolobocul si dreptarul de 2 m lungime;- verificarea verticalitatii suprafetelor si muchiilor se face cu firul cu plumb, bobobocul si dreptarul de 2 m;- verificarea dimensiunilor încaperilor, a golurilor pentru usi, ferestre, nise, etc., se face prin masuratori directe cu metrul si ruleta.
II.2. Verificarea calitatii materialelor folosite Toate materialele semifabricate si prefabricatele care se folosesc la executarea peretilor se vor pune in  opera numai dupa ce conducatorul tehnic al lucrarii a verificat ca ele corespund cu prevederile proiectului si prescriptiilor tehnice. Verificarile se fac pe baza documentelor care atesta calitatea materialelor si le insotesc la livrare (certificate de calitate, fise de transport) prin examinare vizuala si masuratori.In cazul in care calitatea materialelor nu corespunde cu cea prevazuta in proiect,conducatorul tehnic al lucrarii, de la caz la caz, va refuza materialul, va cere acordul scris al proiectantului pentru folosirea lui sau va solicita verificarea lui prin incercari de laborator.
II.3. Normative si STAS-uri in vigoareSe vor respecta urmatoarele STAS-uri si prescriptii tehnice:P2-85 Normativ privind alcatuirea si calculul structurilor din zidarie.C 17-82 Instructiuni tehnice privind compozitia si prepararea mortarelor de zidarie si tencuiala.C 126-75 Normativ pentru alcatuirea si executarea zidariilor din caramizi si blocuri ceramice.C l4-82 Normativ pentru folosirea blocurilor mici din beton cu olyester usoare la lucrarile dezidarie.P 104-83 Instructiuni tehnice pentru proiectarea si executarea peretilor, planseelor si acoperisurilor din elemente BCA.C 190-79 Instructiuni tehnice pentru proiectarea si executia peretilor despartitori din placi de fosfogips si ipsos cu zgura expandata.P68-74 Normativ privind gradul de protectie termica a cladirilor.C 125-81 Instructiuni tehnice de proiectare si executie privind protectia fonica a cladirilor.C 139-79 Instructiuni tehnice pentru executarea zidariilor din piatra bruta.C 16-79 Normativ pentru realizarea olyest friguros a lucrarilor si instalatiilor aferente.C 56-86 Normativ pentru verificarea calitatii lucrarilor de constructii si instalatii aferente.C 198-79 Instructiuni tehnice privind tehnologia de fabricatie si montaj a placilor si fasiilor de pereti din ipsos si alte materiale locale.P 100-91 Normativ de proiectare antiseismica a constructiilor civile, industriale si agrozootehnice.C 140-79 Normativ pentru executarea lucrarilor de beton si beton armat.C 19-79 Instructiuni tehnice pentru folosirea cimenturilor în constructii.N.P.22-77 Norme provizorii privind stabilirea gradului de rezistenta la foc, categoriei si clasei de pericol de incendiu a constructiilor, instalatiilor si depozitelor.N.P.23-77 Norme provizorii privind protectia contra incendiilor la proiectarea si realizarea elementelor de constructie.STAS-6233/76 Cimenturi, adaosuri minerali si olyeste clasificare si tehnologie.STAS-902 1/78 Var hidratat în pulbere pentru constructii.STAS-39 10/1-76 Var pentru constructii.STAS-5445/l-75 Ipsos pentru constructii.STAS-790/73 Apa pentru mortare si betoane.STAS-8036/72 Beton olyeste autoclavizat. Gaz metan, conditii tehnice generale de calitate.STAS-1030/70 Mortare obisnuite pentru zidarie si tencuieli. Clasificare si conditii tehnice.STAS- 10833/76 Beton olyeste autoclavizat. Elemente nearmate.STAS-6029/74 Blocuri mici din beton cu olyester usoare.STAS-1480/63 Placi si fasii din ipsos pentru pereti despartitori.STAS-3281/75 Produse ceramice. Clasificare.STAS-2945/73 Caramizi de constructie din argila arsa.STAS-8560/74 Caramizi de constructie din argila arsa. Caramizi si blocuri cu goluri orizontale.STAS-457/80 Caramizi si blocuri ceramice cu goluri verticale. Conditii tehnice de calitate. Formate si dimensiuni.STAS-10501/l,2/76 Corpuri ceramice pentru pereti si cladiri. Conditii tehnice de calitate, forme si dimensiuni.STAS-l836/73 Produse termoizolatoare din diatomit.STAS-10690/76 Caramizi presate din sticla cu goluri.STAS-2863/l.2-76 Piese presate din sticla pentru constructii. Constructii tehnice generale de calitate. Forme si dimensiuni.STAS-8600/70 Tolerante în constructii, olyes de tolerante dimensionale.STAS-l0104/75 Constructii de zidarie. Principii si metode pentru calculul sectiunilor.STAS-l0109/0/75 Constructii civile, industriale si agricole. Lucrari de zidarie.
II.4. CARAMIZI POROTHERM Dimensiuni(mm):(lxbxh)500x200x238 500x115x238 500x100x238
Masa: ( kg / buc ) cca. 23 cca. 13 cca. 12
Rezistenta la compresiune: ( N / mm2 ) σ 10 5 5
Conductivitate termica a corpului ceramic: ( W / Mk ) ג 0,33 0,33 0,33
Indice de inductie olyes: ( Db ) 40 41 40
Comportament la ardere: clasa A1 A1 A1
Necesar de caramizi: ( buc / mc zidarie ); ( buc / mp zidarie ) 40 / 8 70 / 8 80 / 8
Consum de mortar: ( M50Z ); ( l / mc zidarie ) 68 54 53
Consum de manopera: ( ore / mc zidarie ) max. 3 max. 3 max. 3
DOMENII DE UTILIZARE:
Pereti, stalpi si pereti despartirori, in zidarie olyestere cu protectie impotriva penetrarii apei.
CONDITII DE PROIECTARE, EXECUTIE, DEPOZITARE pentru blocurile ceramice POROTHERM
* Peretii structurali, de rigidizare, nestructurali sau de umplutura realizati din blocuri ceramice tip POROTHERM sedimensioneaza conform prevederilor din normativul P2 / 85, normativul P100 / 92; P100 – 1/2004 si prescriptiilor tehnice aplicabile.
* Blocurile ceramice tip POROTHERM trebuie bine udate inainte de zidire.
* La zidire se va folosi mortarul de zidarie de marca minim M50Z.
* Rostul orizontal de mortar va fi 1,2 cm grosime, mortarul repartizandu-se uniform pe toata suprafata blocurilor ceramice.
* La zidariile realizate din blocuri POROTHERM cu locas de mortar, locasele se vor umple foarte bine cu mortar.
* Peretii despartitori se ancoreaza de cei portanti din doua in doua randuri cu olyeste de diametrul de minim 6 mm ( recomandat 8 mm )
* Datorita actiunilor factorilor atmosferici asupra foliei protectoare a paletilor cu blocuri ceramice POROTHERM,perioada maxima de depozitare a acestora in aer liber se recomanda a fi de 6 luni.
CARAMIZI GVP
Domeniul de utilizare
Caracteristici tehnice
Caramida cu goluri verticale tip GVP -Dimensiuni:
Lungime
240 mm Latime 115 mm Grosime 88 mm -Masa informativa 3,2 kg -Rezistenta la compresiune 150-200 daN/cm2 -Marca conf. STAS 5185/1 M 100 -Consum la m3  zidarie conf normativ 330 buc. MORTARE PENTRU ZIDARIIStandarde de referinta:1. STAS 388 – 68 Ciment Portland.2. STAS 790 – 73 Apa pentru mortare si betoane.3. STAS 3910/1-76 Var pentru constructii4. STAS 9201 – 78 Var hidratat în pulbere pentru constructii.5. C 17-18 – Mortare pentru zidarii si tencuieli.6. STAS 1667 – 76  Agregate naturale dense pentru mortare.7. STAS 2634 – 70 Metode de testare pentru mortare.8. STAS 1030-70 Mortare obisnuite pentru zidarie.
Mostre si testariTestarea mortarelor se va face pe fiecare tip în parte, în conformitate cu STAS 2634-70, prin prelevare de probe si încercari, de catre un laborator specializat., pe cheltuiala contractorului, dupa cum urmeaza:- rezistenta la compresiune la 28 zile:- consistenta si densitatea mortarului proaspat : un test la fiecare schimb.(1) 2132 Conditiile de acceptare la receptie a mortarului sunt:- rezistenta la compresiune la 28 zile;- consistenta mortar proaspat;- densitate mortar proaspat.Acestea trebuie sa corespunda STAS 2634-70.
 Executia peretilor de gipscarton- ghene de instalatiiPeretii cu schelet metalic simplu sau dublu si placi din gipscarton sunt pereti interiori despartitori neportanti, care se monteaza pe santier. Functiunile de rezistenta si fizica constructiilor rezulta din conlucrarea scheletului din profile de tabla de otel cu placile de gipscarton si straturile izolatoare, pozate functie de necesitati. Suplimentar, peretii pot suporta si incarcarile obiectelor agatate.Operatia de montaj incepe cu masurarea si trasarea pe planseul portant a axelor peretilor, a scheletelor autoportante, a usilor si a altor deschideri. Dupa aceea operatiunea se repeta la pereti si tavane. Apoi se fixeaza de suprafata suport profilele de contur. La planseul de rezistenta si la tavan se utilizeaza profile de contur, iar la racordurile laterale ale peretilor se utilizeaza profile de schelet. Inaintea inceperii montarii, pe aceste profile se lipesc benzi de etansare sau se ataseaza alte materiale de etansare adecvate. In continuare se introduc profilele secundare in profilele de contur. Se incepe montarea placilor de ipsos- carton pe una din fetele peretelui. Prima placa de se pozeaza provizoriu  pe schelet si se fixeaza cu ajutorul nivelei cu bula de aer. In continuare placa este fixata de scheletul suport cu ajutorul suruburilor de montaj rapid, in asa fel incat sa nu existe tensiuni. Urmatoarele placi se monteaza in acelasi mod. In cazul placarii duble, al doilea rand de placi va fi prins in suruburi dupa primul rand, prin decalarea imbinarilor. Pentru exigente sporite, la protectia impotriva incendiilor sau contra zgomotului, imbinarile primului rand de placi trebuie spacluite.Dupa montarea eventualelor instalatii, in spatiul gol din perete se va aseza, indesa si asigura contra alunecarii, stratul de vata minerala necesar. Grosimea normala a izolatiei nu trebuie sa fie mai mare decat spatiul gol din perete si nu trebuie micsorata sub dimensiunea necesara din conditiile de fizica constructiilor, prin instalatii suplimentare. In continuare se placheaza a doua fata a peretelui.La executie se vor respecta prevederile din documentatiile cu detalii de montaj puse la dispozitie de furnizorul de gipscarton.
II.5. Masurarea lucrarilorLucrarile din realizare a peretilor despartitori din placi de ipsos – carton cu schelet simplu sau dublu se masoara la metru patrat de perete executat, scazandu-se golurile mai mari de 0,25 m2 si adaugand pierderi de material cauzate de montaj.            PANORI DIN FIBRA DE CELULOZAAceste tipuri de panouri sunt sunt autoportante si sunt executate din fibre termorezistente si armate cu fibra de sticla. Ambele fete sunt finisate.Compozitia si structura acestor panouri sunt special structurate pentru a raspunde tuturor cerintelor grupurilor sanitare. Panourile sunt rezistente la umezeala. Finisajele sunt speciale pentru a rezista la apa si umezeala. Aceste panouri au si alte caracteristici: rezistenta la substante chimice, rezistenta la lovituri si zgarieturi, si se pot curata usor perete de graffiti.Acesoriile din nailon sunt incasabibe, colorate in masa si sunt rezistente la temperaturi inalte si substante chimice. Manerele sunt armate cu elemente din otel.Structura panourilor este din profile de aluminiu extrudat.Usile au trei balamale si un sistem de inchidere automat, iar daca se pot bloca inchise, ele se pot deschide din exterior.Profilele “L” si “U” din plastic pot permite extinderea si conectarea panourilor. Panourile usilor sunt armate la partea superioara cu un tub de plastic cu Ø 34mm, iar la interior sunt armate cu tuburi de otel galvanizate.



Iata zidarie prost executata, motiv pentru care constructorul a trebuit s-o refaca partial, acolo unde nu s-a putut remedia.




17. Un "Centru cultural" sau un pas spre viitor - Oct 29, 2012 3:30:00 PM





Galaţi

Este un proiect amplu cu multe ambiţii şi vise  de investitor, dar toate acestea au rămas parţial doar la fază de proiect. A fost o oarecare provocare, ţinând cont că specificul său trebuia să rămână intact fără prea multe modificări.  Rămâne o provocare ştiindu-se că arta a rămas Cenuşăreasa investitorilor deşi se plânge peste tot că lumea este avidă de artă (?). Investitorul a dorit să obţină aici un centru cultural prin extinderea construcţiei atât de orizontală cât şi pe verticală. Funcţiuni principale: săli de spectacole, săli de conferinţe, amfiteatre, spaţii de comerţ conexe, librării, stand-up caffe  şi chiar spaţii de coffe, cafetării cu specific de club pentru artişti şi iubitori de artă, săli de expoziţii. Amprenta la sol propusa = 6.000,00mpAd=36.000,00mpRegim de înălţime: 2S+P+3E

Acest proiect a constituit doua faze generale: prima faza cuprindea reabilitarea  şi modernizarea spaţiilor interioare, inclusiv sala de  spectacole.
S-a dorit, aşa cum spuneam, un centru cultural, cu 1 sală de spectacole mai mare, prin amenajarea şi extinderea celei existente, si realizarea a încă două săli de spectacole mai mici. Studiul acustic ne-a demonstrat că vechea sală are unele probleme la plafon, iar prin amenajarea sălii a trebuit să revenim cu panouri absorbante fonic. Sălile de conferinţe existente s-au amenajat si ele fonic.
S-au reconfigurat cabinele pentru actori şi s-au prevăzut mai multe grupuri sanitare şi duşuri.Pentru public s-au reamenajat şi recompartimentat grupurile sanitare existente.
Foayerul avea prevăzut un bar- cafetarie la care doar s-a intervenit cu amenajări cu schimbări de materiale de finisaj.

PARTER
ETAJ

 SUBSOL




Deşi, la prima vedere, pare a fi foarte simplu, toate acestea au necesitat zile de studiu şi întâlniri cu tot colectivul de proiectare pentru că s-au schimbat toate instalaţiile aferente, cele existente fiind depăşite de vreme şi tehnologie.
Faza a doua a proiectului consta în extinderea pe orizontală şi pe verticală a construcţiei propriu zise.
Ideea era să nu ne legăm de structura existentă, aceasta fiind din beton, proiectată la normativele anilor 60, şi atunci, am preferat să gândim o structură care să „încalece” construcţia existentă. Şi, pentru că existau deschideri foarte mari, s-a optat pe o structură metalică, unde, bara centrală, avea o deschidere de 60m.

Faza a doua a rămas doar un vis şi un pas spre un proiect ce reprezenta o provocare chiar şi pentru structurişti de renume din Bucureşti cu care ne-am consultat. Rămâne, însă, deschisă această carte căci niciodată nu se ştie când, poate, se va continua proiectul.


Colectivul de proiectare
Arhitectura:            Arh.Paul Stan            Designer Gratiela Carmen Stan
Rezistenta:            Ing. Cristina Vaman            Ing. Virgil Gheorghiu
Instalaţii electrice:            Ing. Emilia Mogoş
Instalatii hidrotehnice:            Ing. Florin Vaman
Instalaţii de încălzire:            Ing. Cornelia Teodor
Instalaţii de ventilaţie şi climatizare:            Ing. Petru Dănăilă



PROPUNERE EXTINDERE











... SI CAM ASA ARATA ACUM






graţiela carmen paul

18. Clasificarea artei - Sep 2, 2012 2:26:00 PM


Antichitatea îşi imagina artele ca o familie de surori frumoase fără a o clasifica, iar mai târziu, această imagine, plină de poezie nu i-a mai satisfăcut pe cercetătorii de artă, ajungându-se la o clasificare a diferitelor arte. În acea clasificare, atenţia era îndreptată asupra diferenţierii artelor, asupra delimitării lor, fără a fi descoperite raporturile interne.
Mijloacele de expresie sunt cele care au împărţit artele în unele care se desfăşoară în spaţiu şi altele care se desfăşoară în timp. Primele sunt percepute vizual şi se folosesc de spaţiu, de linii, culori, celelalte, în schimb, se adresează auzului şi dispun de tonuri şi cuvinte. Încă de mult arhitectura, plastica şi pictura au colaborat în chip nemijlocit la aceeaşi operă, căci pictorii şi sculptorii erau chemaţi să împodobească clădirile cu picturi murale şi cu sculpturi. Muzica, şi-a păstrat legătura sa iniţială cu poezia şi cuvântul. O poezie dispune de o muzicalitate uşor perceptibilă. Clasificarea uzuală nu a putut fi zdruncinată nici de existenţa unor arte care în care, în momentul vizual, se combină cu cel temporal, cum ar fi teatrul cu dansul, sau acele arte în care pictura, arhitectura, poezia şi muzica se contopesc într-o singura unitate.
O altă clasificare este şi cea care ţine de natura materialului supus creaţiei. În acest caz, raportul dintre arte se schimbă, artele împărţindu-se în descriptive  şi nedescriptive. Printre primele se numără pictura, sculptura şi literatura, iar în cealaltă categorie intrând în arhitectura şi muzica. În opera plastică sau arhitectonică, aspectul descriptiv şi cel decorativ pot fi examinate separat, însă, dacă vrem să înţelegem esenţa picturii şi a arhitecturii, atunci nu putem scinda creaţia artistică unitară în două acţiuni de sine stătătoare, divergente. Nu ia naştere o operă arhitectonică de artă dacă o clădire este concepută mai întâi ca o construcţie utilitară şi este împodobită mai târziu cu ornamente, care, în asemenea condiţii, apar ca elemente inutile şi lipsite de rost.
Senzaţia directă, dar şi ideea abstractă  sunt componentele adevăratelor operelor de artă. Limitarea sau chiar înlăturarea cu desăvârşire a unuia din aceste două elemente componente, duce la sărăcirea artei. Existenţa ambelor elemente nu exclude unitatea unei opere de artă. Ea se realizează prin aceea că în artă abstractul este perceput sub forma senzaţiei, iar în elementul senzorial se manifestă abstracţiunea, unul dă naştere celuilalt şi se întrepătrunde cu el. Elementul metaforic, adică redarea unui lucru prin altul este, într-un anumit sens, propriu şi artelor plastice.În aprecierea unei opere de artă are importanţă nu numai asemănarea cu obiectul respectiv, ci şi deosebirea de acesta. Elementul metaforic stă şi la baza arhitecturii, cu toate că aceasta nu ţine de artele plastice în  adevăratul sens al cuvântului. Coloanele greceşti erau concepute ca imitaţii de piatră ale bătrânelor trunchiuri de copaci, iar templul întreg, locuinţa unui zeu, era imitaţia artistică a unei locuinţe omeneşti.
Ca şi celelalte arte, arhitectura a cunoscut o continuă evoluţie, cu încercări, perioade de avânt şi declin. Şi totuşi, se impun ca valabile anumite criterii pentru orice artă arhitectonică adevărată. Sarcina arhitecturii este, în primul rând, în a crea omului nun adăpost pentru viaţa şi activitatea lui. Chiar şi cea simplă clădire, de obicei, un nucleu spaţial, interiorul,  care se exprimă, în acelaşi timp, în forma exterioară a construcţiei. Acest dualism specific, pe care teoria artelor îl numeşte problema masei arhitectonice şi a spaţiului, se regăseşte  în toate construcţiile. Pentru această problemă există soluţii, folosindu-se contrastul sau armonia, echilibrul respectiv sau predominarea unei părţi asupra celeilalte. Acest dualism determină specificul mijloacelor de expresie arhitectonică, în el se oglindeşte acea „exprimare a unui lucru prin altul” care stă la baza tuturor genurilor artistice.



Interiorul este creat pentru oameni, reali sau imaginari, aici îşi petrece individul viaţa sa de toate zilele, aici au loc evenimentele solemne ale vieţii sociale. Tot ce se impune la interior, ţinând cont de condiţiile de viaţă, de nevoia se spaţiu, de libertatea de mişcare şi de comoditate, trebuie să apară în exterior în mod necesar, logic şi răspunzând unor legi fireşti, urmând să fie aprobat de un judecător, atât de sever, cum este ochiul omenesc. Spaţiul interior al unei clădiri este perceput de om cu întreaga sa fiinţă, uneori el aude şi rezonanţa spaţiului. În  schimb, exteriorul unei clădiri e perceput mai ales vizual. Această impresie vizuală trebuie să justifice funcţiunile vitale cărora le corespunde interiorul. O altă latură a arhitecturii este raportul în care ea se află faţă de material. Pentru ca o clădire să poată exercita un efect artistic, ea trebuie să exprime adevărata natură a materialului. Cornişele trebuie să aibă sprijin, bolţile elasticitate, stâlpii să susţină, arcurile să tindă spre înălţimi, iar cupola să încoroneze întreaga construcţie. Legile simple ale forţei gravitaţionale , cărora le este supus materialul, trebuie să fie aduse într-o formă ritmică, în concordanţă cu omul, cu simţul său pentru ordine, cu ritmul său de viaţă. Cu cât reuşeşte acest mai uşor acest lucru, cu atât este mai mare forţa de impresionare a clădirii. Tot ceea ce în natră  se opune oamenilor, ceea ce este inert şi apăsător este învins şi armonizat în construcţie.
Arhitectura, care, dintre toate artele, este cel mai mult legată de necesităţile vieţii de toate zilele, dispune de o formă de exprimare extrem de discretă. Aici lucrurilor nu li se spune pe nume, fiecare motiv are o semnificaţie multiplă, numeroase forme înlocuiesc altele care, la rândul lor, sunt strâns legate cu celelalte.
Sculptura este, prin însăşi esenţa ei, o artă plastică. Ea impune artistului limite mai severe decât celelalte arte plastice. Culoarea nu are aceeaşi importanţă ca în pictură, însă lumina joacă un rol însemnat. Trecerile de la lumină la umbră conferă statuii viaţa ei artistică, puterea ei de expresie plastică. Sculptorul se serveşte de lumină reală, cu întreaga ei gamă de variaţii, pe care şi-o subordonează prin prelucrarea suprafeţei bogate în reflexe. Prin caracterul ei tridimensional şi prin strânsa ei legătură cu lumina reală, sculptura acţionează mai puternic asupra mediului decât pictura. Pentru a evita o contopire a statuii cu realitatea şi, prin aceasta, o diminuare a impresiei artistice, sculptorii renunţă la culoare, şi-şi impun restricţii, într-o mai mare măsură decât pictorii, în redarea mişcării. Acest fapt nu exclude, fireşte, cerinţa ca ambele genuri de artă să respecte deopotrivă adevărul. Obiectivul principal al sculpturii a constat în transformarea elementului „trecător”, într-unul statornic solid, a incidentalului într-un element cu caracter de lege, a individualului în ceva general valabil. Într-o privinţă, sculptura este mai multilaterală, mai bogată şi mai complexă decât pictura. Orice obiect, privit din unghiuri diferite se schimbă atât de mult, încât, uneori, abia mai este de recunoscut. Sculptorul face din această însuşire a obiectelor tridimensionale un mijloc de îmbogăţire a creaţiei sale.



Atunci când artiştii Renaşterii au acordat cea mai înaltă preţuire picturii, ei au intuit în mod just caracterul ei specific. Pictura este în stare să cuprindă realitatea în totalitatea ei. Absolut toate fenomenele lumii reale, precum şi impresiile, visurile şi plăsmuirile imaginaţiei artistului pot deveni obiectul picturii. Tăria pictorului constă în capacitatea de a pătrunde, cu  întreaga sa fire, în bogăţia şi varietatea impresiilor sale  şi de a crea din ele o imagine artistică. Pictorul gândeşte în culori, graficianul în pete şi linii.
Pe lângă cele trei ramuri principale ale artei plastice mai există câteva ramuri subordonate, printre care  este relieful. Înrudirea sa cu sculptura şi pictura apare evidentă la prima privire. Relieful este tridimensional ca şi sculptura, dar, în acelaşi timp, se desfăşoară pe un plan ca şi în pictură. Chiar dacă formele tridimensionale ale unui relief sunt accentuate, tot nu se obţine o sculptură în  adevăratul sens al cuvântului.
O istorie a artei nu poate trece cu vederea nici ornamentul, nici artele aplicate. Ornamentul este de o deosebită importanţă înţelegerea dezvoltării stilurilor. Tot ceea ce se exprimă indirect în arhitectură, sculptură şi pictură, apare într-o formă pură în modelele ornamentale şi decorative. În ornament se exprimă forţele potenţiale ale artei decât arta însăşi, care ia naştere, creşte şi înfloreşte abia prin contactul cu plenitudinea realităţii şi prin învingerea multor dificultăţi.
Noţiunea de stil a apărut în istoria artei abia acum două sute de ani şi formează principiile de clasificare a întregii istorii a artelor. Perioada în care se formează un stil nu este hotărâtoare, ci mai degrabă unitatea creaţiei artistice. Arta nu satisface numai cerinţele vieţii de toate zilele şi ale esteticii, ci este pătrunsă de un ideal artistic unitar. Ea reflectă viaţa epocii respective şi reprezintă în acelaşi timp un program de viaţă, înglobând întregul mod de a gândi al creatorilor ei precum şi sensibilitatea acestora. Dar arta nu-şi serveşte doar propria ei epocă ci constituie o verigă în lanţul dezvoltării istorice a creaţiilor care o reprezintă.  Atunci când arta îşi făureşte un stil propriu ea devine istorică. În toate ramurile artei se manifestă aceeaşi tendinţă, acelaşi principiu artistic.Genul în artă nu constituie în sine un element component al stilului, ci o secţiune transversală prim masa fenomenelor artistice. Înainte de a apărea teoria stilului, rolul principal în estetică l-a jucat problema genului de artă.  Una din sarcinile criticii era de a lămuri cărui gen aparţine o anumită operă de artă. Respectarea normelor de clasificare era hotărâtoare pentru aprecierea lucrării.
Arhitecţii din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea erau de părere că multe forme ale artei au devenit importante exclusiv obişnuinţei. Ei susţineau că obişnuinţa educă ochiul, determinând publicul să considere orice încălcare a ei drept licenţă artistică.
Genurile au un anumit rol în dezvoltarea tuturor artelor. În arhitectură, tipurile de clădiri, ca peripterul sau bazilica, au semnificaţia unui gen care a existat multe secole de-a rândul, chiar dacă interpretarea a fost mereu alta. 

19. Taifasuri estetice - Jul 16, 2012 1:22:00 PM


După două milenii şi jumătate de evoluţie, cât a trecut de la primele încercări ale lui Pitagora de generalizare teoretică privind fenomenul artistic, statutul şi , în ciuda construcţiilor teoretice monumentale datorate lui Kant, Hegel, Croce, Hartmann, Lukacs, şi alţii, legitimitatea esteticii este încă obiect de studiu şi de controversă. Cercetările şi polemicile vizează toate elementele şi criteriile prin care şi în raport cu care, un ansamblu de preocupări de cunoaştere devine  o entitate distinctă în sistemul disciplinelor teoretice: obiectul cercetării, problematica, metoda, sistemul, categoria, valoarea explicativă şi practică a tezelor teoretice, etc.
Hegel - Prelegeri de estetică
Ceea ce trezesc în noi azi operele de artă este, în afară de nemijlocita plăcere, şi judecata noastră, întrucât supunem considerării înfăptuite de gândirea noastră şi mijloacele de realizare a operei de artă, precum şi potrivirea sau nepotrivirea dintre ele. Deoarece ştiinţa despre artă este în timpul nostru şi mai necesară decât a fost pe vremea când arta pentru sine oferea deja ca artă deplină satisfacţie. Arta ne invită să fie considerată de pe poziţiile gândirii, şi anume nu cu scopul de a o face să reînvie, ci cu scopul să înţelegem ştiinţific ce este arta.Şi, astfel, îşi face apariţia reflexia critică după care arta ar oferi, în general, un obiect potrivit poate pentru consideraţii şi reflexii filosofice, dar, propriu-zis, nu pentru consideraţii ştiinţifice, sistematice. Mai întâi, în această reflexie este inclusă falsa reprezentare că o tratare filosofică ar putea fi şi neştiinţifică. Privitor la acest punct, trebuie să spun doar, pe scurt, că, oricare ar fi reprezentările pe care cineva le-ar putea avea despre filozofie şi filosofare, eu cred că filosofarea este absolut inseparabilă  de ceea ce este ştiinţific. Căci filosofia trebuie să considere un obiect conform necesităţii, şi anume nu numai conform necesităţii subiective sau ordinii exterioare, clasificării, etc., ci ea trebuie să dezvolte şi să demonstreze obiectul conform necesităţii propriei lui naturi interioare. Numai această explicaţie constituie în general ceea ce are ştiinţific o tratate oarecare. Întrucât însă, necesitatea obiectivă a unui obiect rezidă esenţial în natura lui logic-metafizică, în considerarea izolată a artei – considerare care are atât de multe presupoziţii, parte referitoare la conţinutul însuşi, parte cu privire la materialul si elementul artei, element prin care arta atinge totdeauna şi accidentalitatea, se poate ceda, de altfel chiar trebuie să cedeze, din rigoarea ştiinţifică şi să amintească de formaţiile necesităţii numai cât priveşte procesul intern esenţial al conţinutului ei şi al mijloacelor ei de exprimare.În ceea ce priveşte însă obiecţia că operele artelor frumoase s-ar sustrage tratării ştiinţifice prin gândire fiindcă ele şi-ar avea originea în imaginaţia lipsită de reguli şi în elementul afectiv şi fiindcă ele, în număr şi diversitate de necuprins cu vederea, şi-ar manifesta efectele numai asupra senzaţiei şi imaginaţiei, această obiecţie şi încurcătura produsă de ea par a mai avea şi acum greutate. Deoarece frumosul artei se înfăţişează de fapt, într-o formă ce se opune explicit gândirii, formă pe care aceasta, pentru a opera în modul care-i este propriu, se vede nevoită să s-o distrugă. Această reprezentare are legătură cu părerea că realitatea în general, viaţa naturii şi a spiritului, ar fi desfigurată şi omorâtă, că ea,în loc să fie apropiată de către gândirea conceptuală, este chiar îndepărtată, încât omul, voind să cuprindă prin gândire,ca mijloc, cea ce este viu, mai curând face ca însuşi acest scop să moară. Se va recunoaşte că spiritul este capabil să se considere pe sine însuşi, să posede despre sine însuşi şi despre tot ce ia naştere di el o conştiinţă, şi anume o conştiinţă gânditoare, căci tocmai gândirea constituie natura esenţială şi cea mai intimă a spiritului. În această conştiinţă cugetătoare asupra ei însăşi şi asupra produselor sale- spiritul, când este adevărat î ea, se comportă conform naturii sale esenţiale. Dar arta şi operele ei, ca unele ce au luat naştere din spirit, fiind create de el, sunt ele însele de natură spirituală, deşi plăsmuirea lor îmbracă aparenţa sensibilităţii şi infiltrează în sensibil spiritul. Sub acest raport, arta stă mai aproape de spirit şi de gândirea lui decât stă natura pur exterioară şi lipsită de spirit; în produsele artei, spiritul are de-a face numai cu ceea ce este al său. Şi cu toate că operele de artă nu sunt cugetări şi concepte, ci sunt dezvoltare a conceptului din sine însuşi, sunt înstrăinarea lui în direcţia sensibilului, puterea spiritului cugetător rezidă în faptul de a nu se cuprinde oarecum numai pe sine însuşi în forma ce-i este proprie, anume ca gândire, ci, de asemenea, să se recunoască pe sine în înstrăinarea ca senzaţie şi sensibilitate, să se înţeleagă pe sine, transformând în cugetări ceea ce a fost înstrăinat şi reîntorcându-se astfel la sine.Arta nu se refuză considerării ei filosofice din cauza unui arbitrar lipsit de reguli, ce i-ar fi propriu. Sarcina ei veritabilă  este aceea de a înfăţişa conştiinţei celei mai înalte interese ale spiritului. De aici reiese nemijlocit cu privire la conţinut, că artele frumoase nu pot divaga, cedând unei imaginaţii sălbatice şi lipsite de frână, fiindcă aceste interese spirituale stabilesc pentru conţinutul lor puncte de reper determinate, oricât de variate şi de inepuizabile ar fi formele şi plăsmuirile artei. Acelaşi lucru e valabil şi pentru formele înseşi. Nici acestea nu sunt lăsate pe seama simplei întâmplări. Nu orice plăsmuire este capabilă să fie expresie şi înfăţişare a menţionatelor interese, să le încorporeze în sine şi să le redea, ci un conţinut determinat îşi determină şi forma care i se potriveşte.
Nicolai Hartmann– Estetica O estetică nu se scrie nici pentru cel care creează frumosul, nici pentru cel care o contemplă, ci, exclusiv, pentru omul de cugetare, căruia atitudinea de creaţie şi de contemplare estetică îi apare ca o enigmă. Pe cel cufundat în contemplare, gândul nu poate să-l tulbure, pe artist îl indispune şi îl irită – cel puţin atunci când gândul caută să pătrundă ce fac ei în definitiv, şi care este obiectul lor. Pe amândoi gândul îi smulge din atitudinea lor vizionară, deşi impresia enigmaticului nu se află departe nici de ei, ba face parte integrantă din atitudinea lor. La amândoi atitudinea asta este de la sine înţeleasă; ei au conştiinţa unei necesităţi interne şi nu se înşeală în această privinţă.  Filosoful pleacă de acolo unde cei doi lasă minunea care îi încearcă în voia puterilor adâncului şi ale inconştientului. El merge pe urmele enigmei, analizează. În analiză însă, el suspendă atitudinea de dăruire şi pură viziune. Estetica este numai pentru cel care ia atitudine filosofică. Estetica este un mod de cunoaştere, şi anume cu tendinţă autentică de a deveni o ştiinţă, iar obiectul acestei ştiinţe este acea dăruire de sine, acea ţinută pur contemplativă.  Dăruirea estetică este fundamental alta decât a cunoştinţei filosofice care se îndreaptă spre ea, luând-o ca obiect. Atitudinea estetică  în genere nu înseamnă  atitudinea esteticianului. Cea dintâi este şi rămâne atitudinea celui care contemplă şi creează artistic, pe când cea din urmă este atitudinea filosofului. Nici una nici cealaltă nu este de la sine înţeleasă. Excluderea lor reciprocă, dacă ea ar fi totală, ar trebui să facă imposibilă munca esteticianului. Estetica, în  ce o priveşte,  nu este o continuare a artei. Estetica încearcă să dezvăluie misterul care, în arte, este păstrat în tot chipul. Ea caută să analizeze actul viziunii şi al desfătării estetice, act care nu se poate desfăşura decât atâta timp cât nu este descompus şi cât rămâne netulburat de gând. Ea face obiect din ceea ce, în acest act, nu este şi nu poate deveni obiect, din actul însuşi.
George Călinescu- Principii de esteticăEstetica este o disciplină, sau mai bine zis, un program de preocupări, care s-a născut, inconştient sau nu, din nevoia simţită de o întinsă clasă de intelectuali de a vindeca lipsa sensibilităţii artistice prin judecăţi aşa zise obiective, adică în fond, străine de fenomenul substanţial al emoţiei. Lipsa de bucurie artistică este un caz mult mai des decât s-ar crede şi foarte mulţi indivizi dintre cei mai inteligenţi, citesc cărţi pentru scopuri străine de plăcerea estetică, precum ar fi dorinţa de a se informa, satisfacţia de a găsi în ficţiune întâmplări asemănătoare cu cele din viaţa lor, sau mai ales judecăţi şi prejudecăţi asupra vieţii. Aceşti indivizi, incapabili de a se pronunţa asupra valorii artistice a unei opere, simt o mare uşurare când printr-un raţionament sau prin însuşirea părerilor unor critici ajung la încredinţarea că se află în faţa unei opere valoroase. Atunci se produce o adevărată bucurie, care însă nu este bucuria estetică ci o bucurie psihologică, anume bucuria de a fi scăpat de incertitudine. Din această frigiditate s-a născut estetica, ca propunere de a studia ştiinţific opera de artă.  Emoţia artistică este  un fapt sufletesc, deci s-ar putea cerceta şi la psihologie. Însă esteticianul pretinde că există un aspect al unor emoţii care le autonomizează, făcând ca emoţia estetică să depăşească emoţia curat psihologică.  Prin urmare, o ştiinţă strict nouă începe cu definirea fenomenului, ceea ce înseamnă că acest fenomen există nu ca un accident, ci într-un de fenomene asemănătoare, constituind o clasă.Dacă s-ar găsi norma capodoperei, atunci s-ar întâmpla un lucru înspăimântător, vrednic de laboratoarelor vechilor alchimişti. S-ar produce o dezvoltare de apocalips, fiindcă arta în sine ar dispărea. Când am şti cum se face o poezie genială, toţi am deveni mari poeţi şi arta s-ar transforma în industrie.Dacă norma nu se poate descoperi suntem în neputinţă de a determina obiectul însuşi al esteticii, cu alte cuvinte rămânem cu ştiinţa ruinată înainte de a fi ridicat-o. Estetica este o ştiinţă care nu există. De aici nu urmează numaidecât că preocupările estetice, adică acelea având un raport cu arta, sunt superflui.  Orice observare a fenomenelor artistice în producerea lor şi în efectul lor asupra conştiinţelor este instructivă. Se poate alcătui un corp foarte util, de observaţii psihologice, sociologice, tehnice, etc., asupra artelor, dar estetica în înţelesul de studiu obiectiv al capodoperei nu va exista niciodată. Toate străduinţele esteticienilor sunt  inutile speculaţiuni în jurul goalei noţiuni de artă si orice estetică  nu cuprinde mai mult decât întrebarea dacă putem sau nu găsi criteriul frumosului, urmată de răspunsul negativ sau de prezumţiuni insuficiente.Este adevărat că esteticienii încearcă apoi să clasifice fenomenele artistice sau să studieze formele, cu o oarecare pretenţie de metodă naturalistică. Însă nu poţi clasifica, nici studia ceea ce n-ai definit. De altfel, cercetările acestea sunt reînvieri ale unor puncte de veche retorică şi dacă ele sunt îndreptăţite în cadrul unei arte a conducerii şi explicării frumosului, ele n-au ce căuta la estetician.

20. Shoping Center Galati - Apr 12, 2012 7:19:00 PM







Regim de înălţime= P+2EAc=370,00mpAd=1.140,00mp
21. CÂT MAI MULT VERDE - Apr 10, 2012 5:21:00 PM


Cum putem să ne facem viaţa mai frumoasă?  Este atât de simplu… chiar noi ne-o complicăm, uneori  cu bună ştiinţă. Şi ca un dar pe care ar trebui să-l primim în fiecare zi, este o infuzie de verde, verde proaspăt, foşnet misterios de verde, copaci iubitori şi plini de viată. Da, acesta trebuie să fie darul de fiecare zi care trebuie să-l primim, sau mai bine zis să ni-l facem în fiecare dimineaţă, şi să-l dăm mai departe copiilor noştri.
Aşa cum mi-am propus, voi susţine întotdeauna toate acţiunile care să ne facă viaţa mai frumoasă,  printre care acţiunile de împădurire, de restaurare a parcurilor existente, dar şi a celor ce se vor naşte în viitor.
Un grup de oameni pe care eu  îi admir foarte mult, deşi nu-i cunosc personal, încearcă, pe lângă mulţi alţii, să ne aducă mai mult verde în viaţa noastră, motiv pentru care le mulţumesc şi încerc să-i sprijin cât pot.
Campania MAI MULT VERDE IN PARCUL TINERETULUI 2012, este un dar pe care trebuie să-l sprijinim, să ne alăturăm acestui grup de prieteni necunoscuţi şi să-l facem cadou tuturor.
Vin-o pe 12 aprilie 2012 în Parcul Tineretului şi ajută aşa cum poţi pentru o viaţă cu cât mai mult verde.Pentru mai multe detalii caută aici COPACUL MEU http://copaculmeu.ro/detalii-campanie/parcul-tineretului/
Hai să ne dăruim cât mai mult verde, cu parfum de copac mereu foşnitor, zâmbet de copil şi zile însorite.
22. Proiecte de case - Mar 6, 2012 1:41:00 PM



Proiecte de case la toate specialitatile:

  -arhitectura

  -rezistenta

  -instalatii sanitare

  -instalatii de incalzire

  -instalatii de ventilatii si climatizare

  -instalatii electrice

  -amenajari interioare si design

Toate proiectele sunt unicate, nu lucram cu proiecte standardizate, si se pot modela dupa tema data de beneficiar, dar putem sa venim si cu solutii si oferte noi.



Se practica un pret minim pe m2 desfasurat in functie de complexitatea proiectului.


Modificari de partiuri si functiuni la constructiile existente, supraetajari, modificari sarpante.

pentru contact:
[email protected]
[email protected]
tel/fax: 0336437582










23. Designul de ambalaj în Japonia (2)_ designeri - Jan 20, 2012 8:18:00 PM

Ce este ambalajul?„Obiectul întreg de design de ambalaj a suferit o schimbare considerabilă în ultimii ani .Un accent mai mare a fost pus pe funcţia sa ca sursă de informaţii care urmează să fie transmise către consumatori. Noi, designerii, considerăm  împachetarea ca un instrument important de comunicare . Având în vedere că  nu a existat interes public pentru a economisi resursele naturale , precum şi existenţa unor  probleme legate de costul ridicat al ambalajelor, funcţionalitate  si siguranţă au început a fi eliminate acestea. Având în vedere dezvoltarea viitoare a ambalajului, noi trebuie să luăm în considerare faptul că ambalajul nu există de dragul propriu, ci pentru a satisface cererea consumatorilor. Până la momentul în care ambalajul  ajunge la consumator, acesta  trece prin mai multe mâini , un proces care trebuie să fie  dezvoltat şi simplificat , în special la costul acestuia.Noi designerii, am fost forţaţi să învăţăm mai multe lucruri în ultimii ani. Ceea ce era odată considerat a fi un ambalaj bun,  acum reprezintă risipă . Noi procese de tipărire şi descoperirea unor noi materiale cu păstrarea resurselor noastre naturale, au venit în prim-plan. Ca un producător , dorinţa mea este pentru impulsul acestei mişcări şi să se extindă şi la designul de ambalaj . Deoarece identitatea de instituire individuale devine din ce în ce mai importantă , designel de ambalaj trebuie să se încadreze în mod individual la fiecare persoană în cauză . Proiectarea ambalajelor care nu îndeplineşte  această provocare nu va supravieţui în viitor.”Takeo Yao

 
Ambalaj de vis„Am devenit amator de dulciuri înainte de a şti ce se întâmplă. Îmi plac de asemenea produsele de patiserie .Probabil prea s-ar potrivi comoditatea din comerţ, pachetele cu produse de cofetărie scumpe sunt relativ puţine la număr, iar pachetele obişnuite pentru cofetărie, cum ar fi  cele Yokam (de îndulcit pasta de fasole), Mochi-gashi(turte de orez), care ţin multe zile, sunt  în număr mare. Pachetele elegante de Kyo-gashi (produse de cofetărie făcute în Kyoto) sunt deosebit de frumoase.In districtul Kanto  (unde este Tokyo) este reflectat amabaljul iniţial de Edo-gashi , ambalaj care diferă foarte mult de Kyo-gashi. Luând pe Yokan ca un exemplu, este interesant că unele casete au fost folosite în Edo , apoi în Yokan, dar ei, ca  replică au adus teci de bambus de la Kyoto,  avănd caracteristicile Edo. Fiecare district produce propriile sale pachete caracteristice. Nagasaki-  produse de cofetărie  în cutii de sticlă , la sekku sunt indisolubil legate . Ambalaje de sticle de cofetărie în formă de un peşte sau un val pe care le-am găsit la magazinului de Iwanabaiju-ken la Suwa-machi, folosite pentru a fi vândute fiecare, ele  au avut iniţial diferite variaţii în Nagasaki, acum, în zilele noastre am văzut doar două. Mă întreb dacă designul de ambalaj este în curs de dezvoltare .”Katsu Kinura

  Simplu şi frumos„Am mers pe un ambalaj inspirat de călătorie, unde  doresc caracteristicile naturale ale regiunilor. A fost dificil să se găsească bunuri originale care a făcut cea mai bună utilizare a localităţii reale , pentru că erau atât de multe bunuri urbane sau urbanizate , ca urmare a necesităţii de scădere a costului de producţie sau la probleme în procesul de distribuţie. Când am ajuns la laboratorul la Iwate Industrials  din Morioka am fost impresionat de atitudinea personalului ; la ei s-a aplicat la problema de exprimare a localităţii cu adevărat , şi oamenii au fost încurajaţi  să facă produsele lor speciale comercializabile , precum şi pentru a face publicitate  Iwate. Produse speciale sunt shiitake ( un fel de ciuperci ) , nuci , wakame ( alge marine ) şi kombu , şi sunt cuprinse în saci  simplu ţesuţi din bambus cu tag-uri doar pentru a indica numele produselor anexate . Sacii sunt realizaţi din materiale locale şi familiare , exprimându-şi frumos caracteristicile de bambus . Este premisă de design de pachet în oraşe pentru a produce ambalaj cu minim de producţie în vederea îmbunătăţirii productivităţii şi economiei. Cu toate acestea, furnizarea materialelor de laborator şi materialelor naturale este abundentă în Iwate , iar ambalajul este produs la un cost redus în mod neaşteptat .Aşa cum m-am ocupat doar cu designul de ambalaj, acum am o idee complet diferită de conceptul de design. Designul de pachet,  fiind un barometru al dezvoltării culturale a regiunii , vedem acum o mare importanţă în activitatea de designeri de la Laboratorul Iwate.”Keiko Hirohashi




Sake"Fiecare perioadă istorică a avut propriile sale de modele de ambalare a sake-ului. Sake – ul a fost transportat în butoaie în perioada Edo şi căzi în perioada Muromachi. O companie din Oaka a fost prima care a  fabricat sticlele . Diversificarea stilui de viaţă din ultimii zece ani a adus cu ea modificări considerabile în ambalajul sake-ului. În trecut forma obişnuită de ambalaje pentru sake a fost o sticla de 1.8 litri , care era folosită pentru a fi stocat în principal în bucătărie . Acum vom vedea diferite tipuri de pachete în diferite locuri : o sticluţă pentru o călătorie sau un picnic , o sticlă cu o formă minunată pentru masă , şi aşa mai departe .Pentru materialul de container, avem recipiente din plastic în stilul de bambus, recipiente de sticlă de Ozeki, cutii de aluminiu de Gekkei-Kan și containere de hârtie. Cu toate acestea, nu putem discuta despre ambalajul de sake şi exclude sticla de 1.8 litri . Acesta a fost concepută în forma unei sticle de bere de import pe la inceputul erei Meiji , şi totuşi forma de sticlă de 1.8 litri este plină de frumuseţe . O mie de mărci de sake, distribuite la nivel national  şi  sunt ambalate în sticle de aceeaşi formă .”Shigeshi Ohmori





Ambalaj pentru lucruri pretioase” Că săpunul reprezintă necesitatea de zi cu zi, el pare a fi articolul favorit  în momentul schimbului de cadouri . Există diverse modalităţi de ambalare, care, la o atenţie mai mare, poate să ne aducă  introspecţie în criteriile proiectării de ambalaje. Întotdeauna  am deschis pachetele cu un aer vesel şi anumită speranţă. Prima impresie este formată la aspectul ambalajului . Este eticheta pentru a încheia lucrurile cu modestie. Am putea spune că este nepoliticos să despachetezi cu un aer important şi grav . Cu toate ca este posibil sa fie scump conţinutul pachetului ,expeditorul trebuie să exprime prin ambalajul lui că el consideră a fi un lucru obişnuit. Design de ambalaj are unele restricţii; acesta trebuie să trateze conţinutul ca pe ceva preţios , nu trebuie să sufoce conţinutul . Există multe pachete care aparent se supun restricţiilor , dar ignoranţa arătată  cu recunoaşterea superficială , sau lipsa de consideraţie cald pe simbolul ambalajului.Ai fost recunoscător atunci când ai primit un cadou care transmite direct de la expeditor  dorinţa de a trimite-l fără a deteriora conţinutul. Un cadou care dă impresia de vanitate ca în cazul în care expeditorul parcă strigă: " Acesta este un cadou scump ! " , mă face să mă simt degustat, căci atunci când este deschis pachetul, ambalajul îi reduce valoarea. Articole cu ambalaj ostentativ sunt rareori cele de valoare reală .Există o cutie mare cu un fund fals , al cărui interior este acoperit cu un material textil.Acesta conţine doar câteva bucăţi de săpun . Fiecare  săpun este conţinut într-o cutie de plastic în formă de evantai, învelit în hârtie şi pus pe o casetă cu picurător. Fiecare familie are un recipient de săpun . Nu este necesar pentru a pune fiecare bucată de  săpun într-un vas mic. Săpunul se potriveşte perfect în casetă, acest lucru făcând  imposibil sa-l ridic , mai ales dacă mâna este umedă . Atunci când jumătate din săpun este folosit  există , în sfârşit , posibilitatea de a folosi recipientul. Este prea absurd . Am numărat împachetarea din exterior : un înveliş de vinil , o casetă de hârtie , două tipuri de înveliş de vinil sub capac , un fund de lemn fals , stofa , apoi dulapuri cu produse chimice , hârtie şi parafină .După cum am văzut , există opt tipuri de materiale în jurul săpunului. Simt că dacă am forţat pentru a primi aceste daruri , trebuie să aplic un aer de profund respect .Am ridicat la înălţime  şapte sau opt straturi de ambalaj , le împart în două grupuri de inflamabile si non - inflamabile . Mă simt mizerabil . Cu atât mai mult , aşa cum am încercat întotdeauna să evit tratarea lucrurilor cu aproximaţie.  Uneori, primesc pachete, a căror conţinut sunt pur şi simplu învelite în hârtie şi au puse într-o cutie într-un mod modest şi nepretenţios . Chiar şi o coală de hârtie pe o astfel de prezenţă transmite un puternic sentimentele designerului . Inima mea este de piatră atunci când am întâlnit pachete în care îşi exprimă caractere dezirabile de  bucăţi de săpun, cum ar fi sensibilitate, curăţenia chiar şi pe o foaie de hârtie. Nu pot să arunc astfel de foi de hârtie , care au absorbit mirosul de săpun , şi le-a pus lângă o oglindă pentru reutilizarea lor . Îmi aminteşte  de expeditor .”Toko Shinoda
 


















































What is packaging„The whole subject of package design has undergone a considerable change in recent years. More emphasis has been placed upon its function as a source of information to be conveyed to the consumer. We designers consider packaging as an important tool of communication. Since the shock there has been public concern for saving natural resources, and various problems relating to the increased cost of packaging and the operation of disposal and safety have been discussed. Considering the future development of packaging, we must bear in mind the fact that packaging exists not for its own sake, but in order to satisfy consumer demand. By the time the packed article reaches the consumer it has passed through many hands, a process which must now be developed and simplified, especially in view of its link to the question of cost.We designers have been forced to learn many  things in recent years. What was once considered to be good packaging suddenly became poor design. New printing processes and the discovery of new materials while preserving our natural resources, have come to the fore. As a manufacturer, my desire is for the momentum of this current movement to spill over to package design. As establishing individual identity  is becoming more and more important, today’s package design must fit the individually of each respective person. The package design which fails to meet this challenge will not survive in the future.”
Takeo Yao
Packaging dream “I became fond of sweets before I knew what was happening thought I also like sake – unfortunately a sure sign  of diabetes. I like confectionery too. Confectionery within arm’s reach-that’s my dream.Presumably too suit the convenience of trade, packages for expensive confectionery are comparatively few in number, and packages for everyday confectionery, such as Yokam (sweetened paste of beans),  Mochi-gashi (rice cakes), which keep for days, are large in number. Elegant package of Kyo-gashi (confectionery made in Kyoto) are especially beautiful. The unsophisticatedness of Kanto district (where Tokyo is) is reflected in the originally of the Edo-gashi(confectionery from Tokyo) packaging which differs greatly from that of Kyo-gashi. Taking Yokan as an example, it is interesting that chip boxes were used in Edo to contain Yokan, and  they , as the counterpart of the bamboo sheaths of Kyoto, express the characteristics of Edo.Each district produces its own characteristic packages.  Nagasaki and its confectionery in glass boxes at sekkuare inseparably connected. Pretty bottles of confectionery in the shape of a fish or a wave, which I found at the storefront of Iwanabaiju-ken at Suwa-machi, used to be sold every were in Nagasaki thought only two variations of them are seen today.I wonder whether packaging design is developing. Katsu Kinura
Simple and beautiful “We went on a journey seeking packaging inspired by natural features of the regions. It was difficult to find genuine goods which made the best use of the actual locality, because there were so many urban or urbanized goods, owing to the necessity of decreasing cost by production or to problems in the process of distribution.When we came to the Iwate Industrial Laboratory at Morioka we were impressed by the attitude of the staff; they applied themselves to the problem of expressing true locality, and encouraged  people to make their particular products marketable as well as to publicize Iwate. Special products are shiitake (a kind of mushrooms), walnuts, wakame (seaweed) and kombu (tangle), and they are contained in simple hand- woven bamboo bags with only tags to denote the names of the products attached. The bags are made of local and familiar material, expressing beautifully the characteristics of bamboo. It is prerequisite of package design in cities to produce packaging with the minimum of production in order to increase productivity and economy. However, the supply of laboratory and natural material is abundant in Iwate, and packaging is produced at unexpectedly low cost.As I have only dealt with the packaging design of mass-produced good, I have a completely different idea of the design concept.  As a package design as a barometer of the cultural development of the district, we now see great significance in the work of designers at the Industrial Laboratory. “Keiko Hirohashi
Sake ”Every age has had its own type of vessel containing sake. Sake was transported in barrels in the Edo period and in tubs in the Muromachi period. A company in Oaka was the first to manufacture glass bottles. The caps of these bottles were not crown caps but corks.The diversification of living style in the last ten years has brought with it considerable changes in the packaging of sake. In the past the usual form of packaging for sake was a 1.8 litre bottle, which used to be stored mainly in the kitchen. Now we see various kinds of packages in various places: a small bottle for a journey or a picnic, a bottle with a lovely shape for the table, and so on. As for the material of containers, we have plastic containers in the style of bamboo, glass containers in the shape of glass by Ozeki, aluminium cans by Gekkei-Kan and paper containers. However, we cannot discuss the packaging of sake and exclude the 1.8 litre bottle. It was designed in the shape of a beer bottle imported at the beginning of the Meiji era, and yet the shape of the 1.8 litre bottle is full of beauty.  A thousand brands of sake, distributed nationwide, are packed in bottles of the same shape. The 1.8 litre bottle has a long history of use and advantage of low cost.”Shigeshi Ohmori
Packaging precious things“As cakes of soap are daily necessities and they are imperishable, they seem to be favourite article when exchanging presents. I am given so many cakes of soap that I need not buy them. There are various ways of packing these, which, on closer inspection, may give us some insight into the designer’s criteria for design and the dream he wishes to convey through his design.I cheerfully open packages with a certain air of expectancy. Your first impression is formed by the packaging. It is etiquette to wrap things unconcernedly and modestly.  We may say it is impolite to wrap things with an important and serious air. However expensive the contents may be, the sender must express through the wrapping that he considers the present a small one. Design of packaging has some restriction; it must treat the contents as something precious; it must not stifle the contents. There are many packages which seemingly obey the restrictions but show ignorance, superficial recognition, or lack of warm consideration for the contents.We feel grateful when receive a present which directly conveys from the sender, his wish to send it without damaging the contents. A present which gives the impression of conceit as if the sender is shouting “This is an expensive one!”, makes me feel digusted when opening it, and even reduces the value of contents. Articles with ostentatious packaging are rarely ones of real worth.There is a big box with a false bottom, whose inside is covered with pleated lustrous cloth. It contains only several cakes of soap. Each cake of soap is contained in a fan-shaped plastic box, wrapped in contained in a fan-shaped plastic box, wrapped in paper and laid upon a drainer in the box.Each family has a container of soap. It is unnecessary to put each cake of soap in a little dish. The cake of soap fits so snugly into box that it is impossible to pick it up, especially  if your hand is wet. When half of the cake is used, it is, at last, possible to use the container as a soap dish. It is too absurd. I counted the wrappers from the outside: a vinyl wrapper, a paper box, two kinds of vinyl wrapper under the lid, a wooden false bottom, then artificial cloth, chemical boxes, and paraffin paper.As we have seen, there are eight kinds of material around the cakes of soap. I have never been protected by eight bodyguards.  I feel if I am forced to receive these gifts with an air of profound respect.I pick up the remains of seven or eight layers of wrapping, divide them into two groups of inflammables and non- flammables, then go down in an elevator to dispose of it. I feel miserable. Moreso, as I always try to avoid treating things roughly. Sometimes I receive a present whose contents are simply wrapped in paper and put in a box in a modest and unpretentious way. Even a sheet of paper on such a present conveys strongly the designer’s feelings. My heart is softened when I encounter packages in which even a sheet of paper expresses the desirables characters of cakes of soap, such as tenderness, cleanness. I cannot throw away such sheets of paper which have absorbed the scent of cakes of soap, and put them near a mirror to re-use them. I am reminded of the sender.”Toko Shinoda


24. România mea, mi-e dor de verdele ei! - Jan 9, 2012 10:44:00 PM

Te-a durut atât de tare respiraţia şi carnea ce-ţi înveleşte trupul atunci când auzi rostindu-se România?!Te-a ameţit vreodată clipa când ai deschis ochii într-o dimineaţă şi ai văzut-o cum niciodată nu ai crezut că este?!

Ai simţit măcar odată că vrei să te scufunzi în mare, în vârtejuri negre şi ameţitoare, în  coşmaruri întunecate şi reci, numai ca Ea să fie undeva mai presus de tot ce te înconjoară şi să-i dăruieşti toată Divinitatea fibrei din tine?!Ai simţit vreodată că poţi fi Hristosul Ei şi să-ţi răstigneşti păcatele din tine pentru Ea, iubirea vieţii tale, iubiri de început şi sfârşitul unui nou început divin?
Mă doare trupul de iubire, pentru că Ea este clipa mea de naştere, frământarea pământului în rotocoale de struguri, miresme de iasomie răspândită în fâneţe în dimineţi târzii şi apusul ce-mi cuprinde ochii în terminaţii aşteptate.
  Mi-e dor în permanenţă de România, rădăcinile acestui început, mi-e dor de verdele ce-mi umple ochii din frunzele copacilor ce-o împodobesc precum cununa miresei fericite, mi-e dor de tot ce-mi oferă Ea şi de tot ce nu-i ofer eu, mi-e dor de mine, căci eu sunt fibră din România, iar Ea fibră din mine.Mi-e dor de graiul bătrânilor noştri şoptit cu duioşie la apus de drum, de opaiţul pe care bunica îl aprindea cu ochii mijind a tristeţe fără răspuns şi de mirosul de fân în care, o găină curioasă îşi aşează oul drept ofrandă unui zeu închipuit.
Mi-e dor de verdele Ei, care, în vârtejuri spiralate, îmi înconjoară simţămintele, îmi răsfiră parfum de mere coapte şi mă ispiteşte cu iubiri perpetue de verde.Mi-e dor de fibra ce mă defineşte poet, fibra Cioran, Brâncuşi, Enescu, Blaga şi tot ce Ea a zămislit în iubiri, patimi şi frământări de vise, vise de Eminescu, viaţă perpetuă de iubiri şi uri, păcate şi sânge.

  Nările-mi înfiorate mi se umplu de parfumul Ei, parfum fără definiţii, dar pe care îl simt cu înfiorare la adieri de vânt răzleţ. România este natura şi grădina mea, este Divinul din mine, şi dacă păcătuiesc prea mult prin iubirea ce i-o port, atunci Hristosul din mine mă va ierta cu dragostea divină ce-o poartă-n fibră la fiecare început.
Şi dacă ai simţit aşa ceva pentru România mea să ştii că este şi a ta, şi, în căutări repetate, obsesive,  frământări de vise cu miros de pâine coaptă, vei fi aflat că ea este pretutindeni în călătoriile tale, în fâneţe îndepărtate, în gheţuri reci şi adânci, în nori învolburaţi, în vise şi dorinţe, căci Ea este în tine, pentru că  tu o defineşti aşa cum simţi şi dăruieşti.
Nu te frământa, dorul de Ea este dorul tău viu ce-l defineşti din fibra ta, şi oriunde hoinăreşti, oricât de mult fugi de Ea precum năluci de iele bântuind visele tale, oricât te ruşinezi cu Ea şi te ascunzi, să ştii că porţi în sânge-ţi din vene,  blestem şi dragoste divină, dureri şi sângele vărsat, porţi rodul existenţei tale ce nu se poate rupe nici măcar c-o vrajă pentru că tu eşti România mea, a ta, şi a celor ce-o să vină.
  Şerpii istoriei mai traverseazăAdâncurile curate de neamScuturându-ne sclipirea din razăClătinându-ne lumina din ram.
O rază de soare revoltatăSubscrie-n albastru de cer peste zare,Şi-i spune şerpilor roşii:Nu-i încă jucatăIstoria lui Ştefan cel Mare.
Traian Arhip Zeletin_ Şerpii Basarabiei




25. LA MULTI ANI ! - Dec 30, 2011 7:10:00 PM
UN AN NOU IMPLINIT TUTUROR!CU MULT DRAG,