Despre mine

Alexandra Bohan

Eu nu am aripi, căci nu mi-a fost dat să zbor. Dar asta nu m-a împiedicat, totuşi, să-ncerc a mă-nălţa de la sol, iar şi iar, mereu. (Alexandra Bohan)

Blogs Home » Personal » Personale » Alexandra Bohan

Alexandra Bohan

Un blog cu reflecţii, cu observaţii, cu mărturisiri. Un refugiu pentru gândurile mele răzleţe, cu dor de ducă şi cu dorinţă veşnică de întoarcere. Un jurnal cu scrisori, cu amintiri, cu relatări concrete. Un loc cu poveşti deprinse dintr-o realitate a oamenilor, scrise de o blondă simplă într-o lume complicată în care, adesea, „iubirile se fac nou-născuţi, şi nou-născuţii singurătăţi, şi singurătăţile iubiri…” (Ana Blandiana)

Articole Blog

01. La Boheme si Rigoletto la Opera din Iași - May 15, 2018 4:47:09 AM

Dacă ar fi să numesc un lucru care mă întristează când vine vorba de Iași, orașul consacrat pentru activitățile culturale desfășurate aici, atunci nemulțumirea mea ar fi legată de faptul că nu avem o clădire de sine stătătoare a Operei Naționale din Iași. Motiv pentru care spectacolele, prea rare pentru numărul mare de iubitori de artă, se înghesuie timid pe aceeași scenă a Teatrului Național, acolo unde se joacă, deopotrivă, și piesele superbe de teatru, cele două instituții împărțindu-și egoist toate serile săptămânii în care actele artistice se desfășoară cu casa închisă. Mie-mi place la Operă, adaptările pieselor mi s-au așezat mereu direct pe suflet, iar emoția pe care am resimțit-o acolo mă face să mă întorc mereu și mereu. Numai că, de multe ori, să prinzi un bilet e o adevărată provocare, iar spectacolele, care nu sunt niciodată la fel, pentru că de fiecare dată maeștrii care așază pe scenă artiști de un talent incontestabil, au grijă să-și suprindă publicul cu invitați-surpriză care te fac să (re)trăiești povestea de fiecare dată cu alte sentimente. La ultimele vizite, am văzut Rigoletto de Giuseppe Verdi, o operă a cărei idee centrală se așază sub semnul roții care se întoarce. Când Monterone îl […]

Articolul La Boheme si Rigoletto la Opera din Iași apare prima dată în Alexandra Bohan.


02. Cum am scăpat de ochelari - May 3, 2018 6:29:15 PM

Am purtat ochelari aproape 20 de ani. Au fost parte din mine aproape o viață. Însă, într-o zi, am decis că e cazul să ne despărțim. Și, uite-așa, am ajuns la chirurgie refractivă corneană. Nu mi-am propus în mod deosebit operația. Mie mi-a plăcut să port ochelari, n-am să neg asta niciodată. Iar acum 3 ani când am făcut cunoștință cu echipa Oftaprof, chiar am declarat cu fermitate că eu nu m-aș opera pentru că ”mie îmi place să port ochelari”. Dar acum, în timp ce redescopăr viața doar privind-o cu proprii ochi, înțeleg că a fost o decizie foarte bună pentru mine. Am plecat de la dioptrii de aproximativ -6. De multe ori, opinia publică nu știe de cazuri atât de avansate, pentru că nu sunt atât de populare, nu pentru că n-ar fi destul de frecvente. Iar eu am fost o mioapă ca la carte, n-am avut dioptriile astea dintr-odată, ele au crescut progresiv pe măsură ce am crescut și eu, și s-au oprit atunci când am încetat să mă mai înalț. Povestea operației începe în momentul în care am decis că ar trebui să-mi fac ochelari noi. Și pentru că sunt o mofturoasă când vine vorba de […]

Articolul Cum am scăpat de ochelari apare prima dată în Alexandra Bohan.


03. Prea de-un fel, prea de altul - Mar 9, 2018 7:35:09 AM

Câteva cazuri de sinucideri care mai zguduie din când în când internetul duc discuțiile într-o zonă a interpretărilor. „Dacă am fi fost mai atenți la semne…” spun mulți, cu regretul că ar fi putut salva o viață. „Dacă am fi văzut mesajul ascuns dincolo de statusuri, share-uri, fotografii, poate…” încep unele declarații, înlăcrimate, scufundate în păreri de rău. Dar, de fapt, are cineva timp sau chef sau interes să se uite cu atenție, să privească dincolo de ambalaj, și nu doar sa dea like din… reflex? Recunosc că, de la o vreme, eu mi-am activat niște mecanisme de ultra-filtrare a conținutului postat. Nici pe blog n-am mai scris, și chiar m-am gândit serios să-mi iau toate textele din arhivă și să le arunc într-un coș (cu amintiri), pentru că presupunerile acestea pe baza unor lucruri aruncate în online mă lasă rece. Orice-am posta, oricare dintre noi, poate da naștere la interpretări. Iar de filosofi dintr-ăștia de duzină, care băltesc în generozitatea de a-ți spune cât de de-un fel sau de altul ești tu -fără o introspecție prealabilă într-o maaaare oglindă, spre exemplu-, nu ducem lipsă, garantez. Toți se pricep la toate… și nimeni nu se pricepe la nimic. Dar, măcar […]

Articolul Prea de-un fel, prea de altul apare prima dată în Alexandra Bohan.


04. La mulți ani, Adelina-Gabriela mea! - Jan 21, 2018 10:01:11 PM

Mă cert în fiecare zi cu ea, că-i dezordonată și că nu-și spală niciodată vasele la timp (de fapt, le lasă să se ”înmoaie”). Că doarme până la 12, deși îmi scrie la 4 a.m. să-i încarc telefonul (de fapt, deleagă sarcini). Că eu o rog, timid, la schimb, să-mi închidă geamul la cameră, și până la urmă ajung eu acasă, transpirată de drumuri colindate de dinainte de răsărit, mai repede decât ajunge ea din pat la mine-n cameră ca să execute operațiunea ”oprește gerul să preia controlul” (de fapt, știe că ”graba strică treaba” și se execută cu strictețe). Că n-are nicio treabă cu Universul, că e de-un calm care mă scoate de multe ori din sărite, că e de-un perfecționism în ale machiajului de-ți strică ziua numai când îți spune, așa, cu nonșalanță: ”da’ tu te-ai uitat la tine-n oglindă azi?” (de fapt, știe că greșeala-i umană, de aia e tolerantă față de imperfecțiunile altora). Dar în afară de asta, e a mea, chiar dacă mă sună la 2 noaptea numai ca să-mi zică: ”Dormi? Ți-am dat mesaj… că eu mi-am uitat cheile acasă și nu vreau să sun la interfon, deschide-mi tu”. (de fapt, asta sugerează că, […]

Articolul La mulți ani, Adelina-Gabriela mea! apare prima dată în Alexandra Bohan.


05. Și? Cu ce te îmbraci de revelion? - Dec 21, 2017 6:59:30 AM

Am un istoric ticsit de revelioane mai puțin reușite, însă dacă e ceva ce-mi amintesc cu plăcere la acest eveniment e că mereu am fost ”bine îmbrăcată” (a nu se înțelege gros! :)) ). Fie că am petrecut noaptea dintre ani acasă la mine sau la prieteni, fie că numărătoarea inversă m-a prins între două dansuri pe ring, întotdeauna am purtat ținute în care m-am simțit încrezătoare și în care mi s-a părut, măcar pentru o noapte, că anul care vine va fi mai bun, mai norocos, mai plin de oportunități și de zâmbete. Așa se face că, an de an, aleg cumva cu grijă ținuta pentru revelion, pentru că ea este cea care îmi oferă strălucirea, imboldul, speranța că, un an întreg de-acum încolo, îmi va fi la fel de bine și de frumos ca în această noapte. Și, așa cum mă știe toată lumea că sunt iubitoare de rochii –uneori le port chiar și atunci când temperaturile scăzute sfidează orice intenție de eleganță-, opțiunea principală pentru anul acesta va fi, desigur, tot o rochie. Și pentru că abia mi-am aranjat planurile pentru noaptea dintre ani, iar casa strălucește de curățenie, așteptând sărbătorile, momentele mele de respiro le-am dedicat […]

Articolul Și? Cu ce te îmbraci de revelion? apare prima dată în Alexandra Bohan.


06. De la online la offline: jocul de Airsoft - Dec 20, 2017 3:17:17 PM

N-am fost niciodată un fan al jocurilor pe calculator. Încă de la începuturile tehnologiei în viaţa mea, pe mine m-au atras alte ciudăţenii pe care puteam să le fac cu aceste minunate invenţii de care acum, recunosc spăşită, nu pot să mă mai desprind. Dar n-am ştiut niciodată să mă joc cu adevărat. Iar asta ar putea să fie un lucru bun, spun unii, sau unul rău, spun eu, cea care n-a gustat euforia bătăliilor câştigate virtual. Îmi amintesc, însă, că prin liceu era o mare nebunie cu Counter Strike, jocul care folosește arme airsoft precum cele de aici: http://www.airsoft.ro/Arme-pentru-airsoft-19 . Colegii mei, gaşca compactă cu care am rămas şi acum prietenă, se jucau, seară de seară, antrenându-se în războaie pentru care aveau strategii şi conversaţii pe chat-uri de profil unde, pas cu pas, căutau tot soiul de metode iscusite să-şi neutralizeze amicii. Pentru că era o adevărată manie, într-o zi am vrut şi eu să fac parte, să aparţin, să formez un întreg. Numai că la mine n-a ţinut povestea prea mult, deşi am instalat, ca la carte, jocul, şi m-am conectat, conştiincios, la serverul ales. Motiv pentru care, după două jocuri în care mi-am împuşcat, fără succes, partenerii […]

Articolul De la online la offline: jocul de Airsoft apare prima dată în Alexandra Bohan.


07. Magia sărbătorilor, la gura șemineului - Dec 20, 2017 12:50:27 PM

Sărbătorile de iarnă sunt un subiect foarte sensibil. Constat asta din ce în ce mai des, pentru că, brusc,  mulți dintre noi ne amintim că trebuie să fim mai buni, mai generoși, mai îngăduitori și mai iertători, de parcă vreo două zile de smerenie ar trebui să-l înduplece pe Moș Crăciun să fie mai indulgent când își pregătește lista de copii cuminți. Eu, însă, sunt adepta lui vreau să fiu așa tot anul, nu doar în decembrie. Și, în consecință, în luna aceasta nu mă agit cu dovezi de fapte bune, ci mă odihnesc, ca să pot, după ce trece vremea bilanțurilor, să o iau, din nou, de la capăt. Cu mai multă energie, mai mult entuziasm și mult mai multe zâmbete. Așa se face că, atunci când cade prima ninsoare (de preferință înainte de venirea Moșului), eu încep să visez la munți albi, acoperiți de straturi generoase de zăpadă, și la vacanță. Visez la ciocolată neagră caldă din care ies aburi rotunzi și la gustări cu parfum de portocală și iz de scorțișoară. Visez la cărți bune savurate în tihnă cu șosete groase, pe covoare pufoase, în fața unui termoșemineu peleți cum sunt cei de aici: https://www.qmag.ro/seminee-centrala-termica-cu-peleti/. Și mai visez, […]

Articolul Magia sărbătorilor, la gura șemineului apare prima dată în Alexandra Bohan.


08. Vecina și bormașina. Același sezon, alt (nenumărat) episod - Dec 13, 2017 4:31:51 PM

Acum vreo lună și ceva m-am plâns pe Facebook-ul personal că am o vecină care-și renovează conștiincios toată casa. Și, așa cum era de așteptat, bormașina ei utilizată non-stop, independent de orice program de bun-simț, mi-a mâncat toate zilele, de începusem să am manifestări vegetative încă de la primul clinchet zglobiu de ”brrrr”. După ce am rugat-o frumos, în repetate rânduri, să-și sisteze lucrările o perioadă sau să-și facă treaba în liniște ca să pot să susțin și eu examenul cu pricina în deplinătatea capacităților mintale și psihologice, răspunsul ei a venit ca o dovadă firească a aroganței pe care ți-o dă, probabil, colaborarea cu o echipă de muncitori dotați cu bormașina: ”Dar ce, nu te poți duce la bibliotecă?”. În fine, am depășit momentul cu brio, am trecut peste faptul că am părut să ne înțelegem, negociind o zi de spart și demolat pentru că vine electricianul, zi care s-a dovedit a fi, de fapt, convertită în trei zile de dărâmat debarale și abuz de bormașina. Am înțeles că trebuie să-și facă ”diverse” proceduri în casă, așa că, după ce am terminat povestea cu examenul într-o manieră la fel de plină de moloz ca și apartamentul ei cufundat în […]

Articolul Vecina și bormașina. Același sezon, alt (nenumărat) episod apare prima dată în Alexandra Bohan.


09. Oameni mici și ipocrizii mari - Dec 11, 2017 8:49:44 AM

Am avut trei săptămâni ticsite de revelații. Viața mea de dincolo de blog a cunoscut un moment de cumpănă uriașă, de parcă o tornadă nemiloasă a luat-o pe sus, pe nepregătite, și-a tuflit-o în mijlocul unei intersecții în care nu ardea decât un singur bec (și-ăla cam pe ducă). Așa se face că, bâjbâind pe întuneric, mi-am tot căutat nu calea dreaptă, ci cărarea mea, presărată cu… ce-o fi să fie, mi-am zis, atunci când mi-am dat seama că multe drumuri, de acolo, nu (mă mai) duc nicăieri. În această perioadă în care fac eforturi disperate să mă dau de partea cu spiritul sărbătorilor, m-am luptat cu ipocrizia în cele câteva mii de fețe ale sale, m-am întânit cu trădarea la o cafea și ne-am vărsat în față un puhoi de vorbe grele îndoit cu spumă de lapte și am tăiat de pe listă niște ”vampiri energetici”, niște paraziți, niște ne-oameni pe care se făcuse că, în timpul în care m-am lăsat pe mine pe alte locuri decât pe podium (ce îndrăzneală!!!), îi tot cărasem în spate, și le deschisesem uși, și-i ținusem de mână, pentru că așa cred eu, naiv și disperat, în religia binelui, singura, de altfel, care […]

Articolul Oameni mici și ipocrizii mari apare prima dată în Alexandra Bohan.


10. Când prea multă înțelegere din partea celorlalți te transformă într-o victimă - Nov 28, 2017 5:03:40 PM

Dacă există un verb sub care să-mi așez existența, acela e ”a înțelege” pentru că, de când mă știu, tot ce-am inițiat și învățat a fost cu scopul de a-i înțelege pe ceilalți și de a-mi modela reacțiile în așa fel încât să nu distrug corola de minuni și zâmbete a nimănui. Însă, de multe ori, tot ce-am inițiat din înțelegere și compasiune s-a întors împotriva mea și, recunosc, de vreo câteva ori am și strigat, cu revoltă, că eu nu mai pot și nu mai vreau să mai înțeleg… Dar mi-a trecut repede, pentru că odată ce mai citești și mai vezi cum merg lucrurile în viața asta, tendința e să manifești compasiune față de celălalt. Să-i întinzi o mână atunci când îi e greu. Și, apoi, să te bucuri pentru ascensiunea lui, pentru reașezarea pe banda care duce către zile cu soare. E și ăsta tot un fel de exercițiu de recunoștință pentru ceea ce ai tu, și, în consecință, vrei să dai ceva înapoi universului pentru că și ție, cândva, ți s-a dat. Dar, din ce-am constatat eu, nu întotdeauna un deget întins e perceput ca o soluție temporară care-ți vine în ajutor. De multe ori, oamenii […]

Articolul Când prea multă înțelegere din partea celorlalți te transformă într-o victimă apare prima dată în Alexandra Bohan.