Probabil ca nu multe sunt momentele in viata cand esti pus fata in fata… cu tine insuti. Ca si cand ti s-ar prezenta un personaj, unul pe care parca parca il cunosti, dar totusi nu esti tu. Ti se prezinta politicos, se uita in ochii tai, si simti cum ti se inmoaie genunchii: acesta sa fiu eu?!
Si te intrebi: dar Doamne, trebuie sa existe macar putin bine in mine… trebuie sa existe macar o urma de cer in inima mea, macar o bucatica de bunatate.
Si in fond…. Cine sunt eu? Cine ma defineste? Cine are dreptul sa ma judece, sa ma numeasca, sa ma defineasca?!
Si incepe framantarea. Si incepe roaderea unghiilor. Si noptile nedormite. Si intrebarile fara raspuns. Si …. dorinta de schimbare. Ce sa schimb la mine si in mine, ca sa fiu mai bun? Sa fiu mai bun…. Sa fiu mai bun in ochii cui? Sa fiu dorit de cine? Ce e bunatatea? Ce e un suflet bun? Ce inseamna sa cunosti cu adevarat pe cineva? Ce inseamna sa treci dincolo de aparente?….
Si trec zile si trec nopti. Si iti dai seama ca esti… de neschimbat. Ca important e sa incerci sa ramai pe drum si, fara sa-ti fie autosuficient… sa traiesti in pace cu tine.
Mult din ce suntem azi e dat. Ne e dat din nastere. Si pana la moarte va constitui o permanenta lupta. E pur si simplu…. firea omeneasca. Restul tine de alegere. Si da, suntem plini de alegeri gresite. Dar acolo intervine iertarea. … intr-adevar … ce nu te omoara te face mai puternic. Ce nu te scapa dintr-o criza de identitate, te provoaca la o autoevaluare si o redefinire. Si totul se reduce la a te uita in ochii cerului si a-l intreba: Tu ce crezi despre mine!?
Am fost apostrofat „prieteneşte“ că nu există blog de-al meu în care, mai direct, mai indirect, nu-mi gâdil orgoliul infatuat, cu alte cuvinte, că sunt cam laudăros.
Fiind modest din fire :) recunosc că respectiva critică e întemeiată.
Aşadar, vă prezint o listuţă cu defectele-mi proprii şi personale, pentru luare-aminte, să nu fiţi induşi în eroare de figura nevinovată postată pe pagina mea de profil… :)
1. Mă cred buricul pământului. Dacă sunt contrazis, mă supăr rău de tot. N-o arăt, fiind bine crescut, dar în sinea mea fierb. Aveţi grijă!
2. Sunt puturos. Da’ atât de puturos, încât zicala aia cu „ce poţi face azi, nu lăsa pe mâine, lasă pe poimâine, că poate se rezolvă de la sine“ mi se potriveşte mănuşă. Plăcerea mea cea mai mare e să zac în faţa televizorului, cu berea-n mână. De reţinut..
3. Sunt un prefăcut şi jumătate. Mă dau inteligent, amabil, afectuos, bine-crescut (1,90 :) ), politicos, spiritual, tobă de carte, macho, bărbat bine, cult, deştept :) (sau treaz, după caz), indignat de nedreptăţi, pornit pe politicieni… În sinea mea sunt la kilometri distanţă, tot cu berea-n mână, şi-mi râd în barbă de naivii care „pun botul“ la năstruşniciile pe care le îndrug…
4. Sunt moale şi nehotărât. Îmi schimb opiniile de la o clipă la alta, funcţie de persoana cu care stau de vorbă. Displăcându-mi disputele, prefer să zic ca el şi să fac ca mine…
