Danciu Petru Adrian
Se pleacă de la ideea unei moşteniri, mai precis un
recipient din lemn ce conţine fiinţe de natură demonică şi care nu mai este
dorit de proprietar. Încercarea acestuia de a-l distruge aproape că îi aduce
moartea. Nu voi povesti acţiunea filmului pentru că nu aceasta e ideea acestui
material. Se spune că regia s-a construit pe un fapt real şi e posibil ca fapte
asemănătoare să se fi întâmplat în lume mai des decât ne putem noi imagina.
Cutia de lemn pe care erau încrustate fraze în limba ebraică
ajunge printr-o întâmplare, dacă cineva mai crede în întâmplări, la o familie,
un tată (aflat în plin proces de divorţ) şi două fete. Una dintre ele reuşeşte
să o deschidă şi de aici încep nenorocirile. Ideea este că ne simţim atraşi de
lucruri într-un mod inexplicabil, iar dacă acestea sunt vechi, au încrustate pe
ele cuvinte în limbi necunoscute şi mai ales sunt recipiente, atunci ar trebui
să ne punem întrebări cu privire la ce au ascuns sau ce ascund acestea. Copii
nu se întreabă niciodată, ei doar acţionează. Senzorialitatea tinerilor nu
trebuie subestimată, cu toate că este greu de recunoscut.