Tanase Anca
Apofatică
Aşteptăm mereu un miracol,
pregătiţi să-l primim,
de oriunde-ar veni,
de dincoace, sau dincolo de hău:
crucile crescând precum grâul,
îmbrătişările,
punând ordine în haos,
înălţarea
prin coborâre,
deschiderea
prin închidere,
mintea - devenită oglindă;
clipa în care:
începi să auzi
clopotele pe fundul oceanului,
vântul trezit de cai în galop,
tăcerea umplându-se de Cuvânt;
începi să vezi,
sevele urcând în copaci,
dansul constelaţiilor,
ceaţa subţire-a dimineţii
învelind marea;
începi să simţi,
infinitul
irumpând în finit,
viaţa cutremurând
neclintirea aparentă a pietrei,
Alfa si Omega,
cercul Zilei a 8-a;
începi să ştii
că întunericul e luminos,
focul poate să ardă
fără să mistuie,
cenuşa poate hrăni
şi pământul şi apa.
Acum cunoşti
treimea ta: trup - suflet - duh,
eşti după Chip,
spre-Asemănare.
Al 3-lea ochi,
miracolul.