Împărtăşim ceea ce ne desparte şi atunci distanţa ne pune în prezenţă pe mine în prezenţa celuilalt sau pe unii în prezenţa celorlalţi. O experienţă comună a expunerii în care ne întemeiem, adică ne împărtăşim, împreună!
Afisare banner: SMS 1263* cu textul blog t6dto
Afisare simpla: SMS 1314** cu textul blog t6dto
* tarif 3 Euro + TVA
** tarif 2 Euro + TVA
Valabil in toate retelele de telefonie mobila (mai putin Digi). Detalii
tu eşti cea care
are ochi bruni glycine ori absint
întotdeauna al naibii de clari
ce ne văd pe noi toți cei care nu suntem aparențe
noi toţi cei care fumez beau mă droghez
şi-ajung mai degrabă la dumnezeu
fiindcă ştim să iubim
noi toți te cuprindem cu o singură mână de sân...
era culcată pe-o dungă şi doar cu genele îmi apăsa pielea obrazului era aproape indiferentă şi-mi asculta cuvântul cum urlă sub peniţa stiloului aşa adormise într-un cuvânt absurd pe care-l cântam cu privirea aiurită la fluierul piciorului neştiind că rămân cu ochii...
ştiu că uneori ca să ne găsim trebuie să ne căutăm în locul unde nimic nu poate fi ascuns dar toate-s ascunse şi ca să ajungem acolo trebuie să întrebăm pe cineva care dacă este întrebat nu va mai şti să răspundă şi va şti să răspundă doar dacă nu este întrebat dar nu-i...
sunt zile în care toate-s de căcat şi nimic din ce se-ntâmplă nu are logică raţiunea o ia razna înţelegi că nu mai vrei să-nţelegi ceva şi dai vina pe tot ce-ţi stă în cale şi asta se-ntâmplă deoarece există acele forţe instabile bolnave din noi care ne fac să răbufnim...
beau un ceai arămiu
pe terasă la pardon
într-un oraş în care nu caut
mai nimic
lângă mine
doar lumina amiezii se joacă
într-o umbră prăfuită
răstingnită pe un ecou
de cuvinte nemărturisite
ascunde-mă ţi-as fi zis
ascunde-mă
în minutul stors din ora blocată în ceasul de...
hai să căutăm ceva ce nu poate fi găsit undeva unde nu se ştie ce-i căutarea pentru că eu n-aş vrea să mai stau pe-aici sunt doar oameni cu suflete exorcizate ce se îngrămădesc prin centrul oraşului hoinărind din cafenea în cafenea fără nici o direcţie ca semn că nici iarna...
lăsasem cred lumina aprinsă în hol vasele nespălate în chiuvetă patul nefăcut şi-am fugit în această cafenea unde se aude o piesă veche put a little love in your heart pe masă sunt câteva lăcrămioare proaspete aruncate într-o vază de lemn o scrumieră albastră în care fumegă-n...
oamenii mai şi zâmbesc
până la urmă
mai e până la apocalipsă
şi uite
s-a dus şi iarna asta
se pare că
n-am murit prea mult
foto: Francois Benveniste
e o zi de marţi ca oricare alta în care mă găsesc greu la cât de uşor îţi este ţie să mă pierzi nu-mi vine să fac nimic îmi trec prin cap tâmpenii întrebări inutile ce gust are conştiinţa ce formă are o secundă cum de ce când unde sunt nu ştiu de ce dimineaţa mă urc în...
acum nu mă doare nimic de parcă n-ar exista durere şi îngerii n-ar avea ce veghea de fapt trei ketonale şi-au făcut treaba destul de bine şi sunt aproape fericit dar ştiu că mai târziu aşa în vreo trei ore când toate-s tăcute şi noaptea-i cuprinsă de iarnă o să mă caţăr pe...