Îmi place să citesc şi să mă citesc. În afară de faptul că îmi place să fiu citit, ăsta e principalul motiv pentru care scriu. Am încercat să fac o glumă, dar nu mă pricep aşa de bine la glume, de aceea n-am ce face decît să scriu lucruri serioase.
Afisare banner: SMS 1263* cu textul blog 57o3a
Afisare simpla: SMS 1314** cu textul blog 57o3a
* tarif 3 Euro + TVA
** tarif 2 Euro + TVA
Valabil in toate retelele de telefonie mobila (mai putin Digi). Detalii
Cel mai mare risc pe care şi-l poate asuma un om e acela de a face un copil. Pentru că instinctul de reproducere e atît de puternic, riscul ăsta este doar rareori conştientizat. Toţi vrem copii, toţi facem copii, este, în fine, cel mai natural lucru din lume să avem copii. Doar că...
Unii oameni sînt ca negrul, care absoarbe energia, reflectînd doar foarte puţin, doar strictul necesar cît să se vadă că e negru. Reflectînd doar foarte puţin, adică lăsînd să se vadă foarte puţin, energia absorbită face să crească temperatura. În termeni existenţiali,...
Reblogged from Cogito: Viața periculoasă nu mai e de mult doar specialitatea celor mai curajoși și nesăbuiți dintre noi. Pericolul este împletit cu stilul de viață modern, astfel încît a trăi astăzi e totuna cu a trăi periculos. Să luăm ca exemplu ceea ce fără îndoială este...
Pentru cei mai mulţi oameni de pe planeta asta, cafeaua e un lucru care îţi îndulceşte truda cotidiană, chiar şi cînd o bei fără zahăr, ca mine. Pentru unii însă, cafeaua are o reputaţie proastă. E adevărat că e un drog psihoactiv şi creează dependenţă, dar dependenţa de...
O bucată de carne goală Fără inimă A sclipit o vreme Ca și cum ar fi avut suflet Dar n-avea Nu poți Decît să admiri Cum o bucată de carne goală Poate mima sufletul Spiritul Umanitatea Aproape perfect Cu excepția momentelor În care arătai Că nimic nu e mai presus Decît stilul Acum,...
N-ar trebui să scriu astăzi. Tot ce am de spus e incomunicabil. Să spun doar că n-am mîncat nimic azi, cu excepţia cîtorva cireşe dintr-un compot de la Ceuaşu, pe la ora 8 şi ceva, şi totuşi nu mi-e foame cîtuşi de puţin. De ce mă chinui să scriu, dacă nu e nimic de spus?...
Reblogged from Cogito: Era de fiecare dată trist cînd vedea blocul murdar în care locuia. Tristețea se continua în lift pînă la etajul zece unde îl aștepta garsoniera în care vara era prea cald și iarna prea frig. Dar acum tristețea era o fiară sălbatică ce îi sfîșîia inima...
Bianca, în fața morții nu poți decît să taci
Perspectiva mea e una cu totul exterioară. Habar nu am ce înseamnă să simţi dorinţa irezistibilă de a fuma o ţigară, şi mulţumesc Cerului că e aşa. Deci plec de la recunoaşterea faptului elementar că pauza de ţigară este, pentru un fumător, o necesitate fiziologică. De fapt nu...
Din cînd în cînd mă întreb de ce scriu pe blogul ăsta. Şi mereu îmi dau acelaşi răspuns. Nu scriu pentru alţii, pentru că nimeni nu are nevoie, de fapt, de ce scriu eu. Nu sînt agenţie de ştiri, nu sînt nici analist politic, nici om de cultură, nici poet, nici prozator, deci...