Scriitoare, graphic designer, redactor revistă: poezie (Un strop de-albastru lin, Abanos velin, Tina stelina), proza (Asteptare, Pagini pierdute).
Afisare banner: SMS 1263* cu textul blog fuyuz
Afisare simpla: SMS 1314** cu textul blog fuyuz
* tarif 3 Euro + TVA
** tarif 2 Euro + TVA
Valabil in toate retelele de telefonie mobila (mai putin Digi). Detalii
Iată-mi fricile luptând, totuși odihnindu-se pe așternutul roșu al verii. Iată-mi durerile plângând, totuși odihnindu-se pe așternutul mov al iernii. Roșu și mov împletit într-o tulpină de soare. (E.O. – din vol. Petale de zori)
Ploaie cu gust de cireșe rumene, udă-mi deșertul arid al gândului și du-mă… pe vibrații de tunet, chiar acolo… în mijlocul picăturilor de rouă purtătoare de dor renăscut. Du-mă… (E.O. – din vol. Petale de zori)
S-a dus zâmbetul solar dar cugetul… îmi este încălzit de picăturile de ploaie care-mi deschid toate stăvilarele zidite chiar în mijlocul inimii. (E.O. – din vol. Petale de zori)
Mi-am simțit inima Zâmbind, I-am privit razele născute Chiar din adâncimea Unui parfum călător, Venit nu de lângă mine, Nu de la sute de kilometri Ci de la multe alte mii, De peste oceane, munți, Văi și câmpii întinse Dar totuși venit De atât de aproape… Din mine....
Prelungesc agonia unui sfârșit… iminent - paloare a unei vieți desculțe - lacrimă căzută pe obrazul unui suflet gol. (E.O. – din vol. Petale de zori)
Cuvinte cunoscute iau distanță între ele… descopăr o limbă neștiută și neadevărată doar prin ignoranță… mi-e milă de gândirea străină în trup dezvelit, mi-e milă de icoanele strivite cu nesaț între apăsările unor tâmple cărunte. (E.O. – din vol. Petale de...
Alerg după flori cu petale de zori, prin chipuri de lemn, capcane pe-un semn scrijelit pe o cruce amară, chiar dulce pe buze-n pridvor, dintr-un inventator. (E.O. – din vol. Petale de zori)
Pe albul de vis al unui curcubeu de dor, desprins din cerul de opal al unui gând stingher, pășesc pe-o margine de lume, presărând din fibre nemărginite, litere stacojii, de nedeslușit pentru privirile infime, aruncate în depărtări de un cenușiu hilar. (E.O. – din vol....
Stăteau toate trei acolo, singurele reale, înconjurate de întuneric și minciună dar toți le ocoleau… M-au strigat să le iau cu mine, să le aprind pentru voi în noaptea în care, odată, ați crezut, în noaptea în care eu nu mai cred… Și totuși cred… în...
Nu mă lovi cu secunde împrăștiate la baza clepsidrei ruginite a cugetului, ci netezește-mi-le pe cele care curg în mijlocul ei și așterne-mi la picioare secundele care, încă nerăbdătoare pe fruntea-i obscură, își așteaptă pieirea. (E.O.)